Jurisdictional conflict over consumer status for third-party payment obligor under professional-consumer venue rules

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Avrig la data de 5 iulie 2018, sub nr. x/2018 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat ca, prin sentinţa ce va fi pronunţată în cauză, să se dispună: obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 30.017,90 RON reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei ca urmare a neachitării contravalorii serviciilor oferite cu ocazia organizării unei nunţi în data de 11 iulie 2015 la Palatul Bruckenthal din oraşul Avrig; obligarea pârâţilor în solidar la plata dobânzii legale pentru suma de 30.017,90 RON, calculată de la data punerii în întârziere (10 septembrie 2015) şi până la achitarea integrală a debitului; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 119 din data de 5 martie 2019, Judecătoria Avrig a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâta B., şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, a constatat că ne aflăm în prezenţa stipulaţiei pentru altul, pârâtul obligându-se să achite reclamantei preţul nunţii pârâtei pe care trebuia să o organizeze reclamanta.

Ca atare, a apreciat că faţă de pârât, cererea reclamantei este întemeiată pe răspunderea contractuală, iar faţă de pârâtă acţiunea este întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, neputându-se reţine răspunderea civilă delictuală ca temei al prezentei acţiuni.

A avut în vedere că reclamanta este un profesionist, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (2) din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată, iar pârâtul are calitate de consumator în raporturile juridice stabilite cu reclamanta.

Ca atare, a făcut aplicarea prevederilor art. 121 C. proc. civ. şi a constatat că Judecătoria Cornetu este competentă să soluţioneze cauza, ca instanţă de la domiciliul consumatorului care, în speţă, este în localitatea Popeşti-Leordeni.

Totodată, a arătat şi că, chiar dacă nu ar fi fost aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., având în vedere că acţiunea reclamantei nu se putea întemeia în nici un caz pe răspunderea civilă delictuală, în cazul în care s-ar fi reţinut ca temei juridic al acţiunii îmbogăţirea fără justă cauză, prezenta pricină nu putea fi soluţionată de Judecătoria Avrig deoarece, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Din această perspectivă, a constatat că, din actele dosarului, rezultă că pârâtul are domiciliu în localitatea Popeşti-Leordeni, iar pârâta are domiciliul în localitatea Târgu Mureş.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Cornetu, prin sentinţa civilă nr. 3819 din data de 2 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Târgu Mureş.

Astfel, făcând aplicarea dispoziţiilor 121 C. proc. civ., a reţinut că, în speţă, calitatea de consumator o are pârâta B., ca beneficiară a serviciilor stabilite prin contractul nr. x din data de 19 mai 2014 şi prin actul adiţional la acesta.

Totodată, a arătat că, în situaţia în care nu s-ar face aplicarea art. 121 C. proc. civ., ar fi incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., iar pârâta, beneficiara serviciilor, are domiciliul în Târgu Mureş.

2.3. Judecătoria Târgu Mureş, prin sentinţa civilă nr. 3659 din data de 12 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., care reglementează o competenţă teritorială de ordine publică, iar calitatea de consumator aparţine pârâtului C. care are domiciliul în localitatea Popeşti-Leordeni.

Totodată, a constatat că pârâta nu are calitatea de consumator în raport cu reclamanta întrucât nu are un contract cu aceasta, aspect stabilit deja prin sentinţa civilă nr. 4466 din data de 19 octombrie 2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Avrig, Judecătoria Cornetu şi Judecătoria Târgu Mureş şi-au declinat succesiv competenţa de soluţionare a cauzei, ultima instanţă pe rolul căreia s-a aflat pricina dezînvestindu-se în favoarea Judecătorie Cornetu, care anterior se apreciase a fi necompetentă să soluţioneze litigiul.

În speţă, cele trei instanţe aflate în conflict au făcut în principal aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, respect a prevederilor art. 121 C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale acestora cu privire la partea care are calitatea de consumator în raport cu reclamanta.

Astfel, Judecătoria Avrig şi Judecătoria Târgu Mureş au apreciat că pârâtul C. are această calitate, în timp ce, Judecătoria Cornetu a constatat că pârâta B. are, în raportul juridic dedus judecăţii, calitatea de consumator.

Prin demersul judiciar care a iniţiat prezentul litigiu, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 30.017,90 RON reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a neachitării contravalorii serviciilor oferite cu ocazia organizării unei nunţi în data de 11 iulie 2015 la Palatul Bruckenthal din oraşul Avrig, precum şi la plata dobânzii legale.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost încheiat contractul x din data de 19 mai 2014, s-a achitat avansul de 1.000 euro, a fost ales meniul, iar, prin actul adiţional nr. x, au fost detaliate toate serviciile comandate, în data de 11 iulie 2015 având loc evenimentul.

A mai susţinut că pârâtul C. i-a solicitat să factureze serviciile pe numele unei firme D. S.R.L., a fost emisă factura nr. x din data de 12 iulie 2015, pârâtul le-a înmânat un bilet la ordin prin care a fost decontată doar suma de 17.203,10 RON, din lipsă de disponibil, rămânând un rest de 30.017,90 RON.

Răspunderea civilă contractuală ca temei de drept al acţiunii, precum şi calitatea de profesionist a reclamantei au fost reţinute de către toate instanţele aflate în conflict, care au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziţii legale:

"Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului", astfel că pentru a se stabili instanţa competentă să soluţioneze pricina se impune a se statua asupra părţii care are calitatea de consumator în raport cu reclamanta.

În ceea ce o priveşte pe pârâta B., se constată că, prin sentinţa civilă nr. 4466 din data de 19 octombrie 2017, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. x/2016, s-a statuat definitiv că nu sunt întrunite condiţiile pentru a se angaja răspunderea civilă contractuală a acesteia, având în vedere că actul adiţional la contractul de prestări servicii nr. x din data de 19 mai 2014 nu a fost semnat de către pârâtă.

Totodată, din faptul că între reclamantă şi pârât nu a fost încheiat un contract în sensul de instrumentum nu înseamnă că între aceştia nu s-a încheiat un contract, dat fiind faptul că pârâtul C. şi-a asumat obligaţia de a achita contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă, aspect ce rezultă din corespondenţa purtată prin intermediul poştei electronice între aceste părţi, iar factura fiscală a fost emisă, la cererea pârâtului, pe numele unei societăţi care a făcut o plată parţială.

Prin urmare, în cauză, calitatea de consumator în relaţia cu reclamanta aparţine pârâtului E., cu domiciliul în localitatea Popeşti-Leordeni, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cornetu.

Ca atare, în raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cornetu, ca instanţă de la domiciliul consumatorului, pârâtul E..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2021.