Conflict of jurisdiction resolved in favor of specialized bankruptcy court for claim against judicial liquidator's repair refusal

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Sub nr. x/2011/a26, la data de 18 noiembrie 2019, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeş contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L. - societate în faliment, reprezentată de lichidator judiciar C.., împotriva refuzului lichidatorului judiciar de a îndeplini obligaţiile legale privind: efectuarea tuturor reparaţiilor care se impun la terasa apartamentelor nr. x şi 27, aflate în proprietatea debitoarei insolvente B. S.R.L., din imobilul situat în Bucureşti, str. x, care prezintă vicii şi deteriorări grave şi de lungă durată, ce cauzează constant infiltraţii de apă; efectuarea tuturor reparaţiilor care se impun pentru înlăturarea totală a pagubelor provocate urmare a infiltraţiilor de apă care s-au produs constant în ultima perioadă în apartamentul proprietatea contestatorului; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 194 C. proc. civ., Legea nr. 196/2018, art. 1357 şi urm. C. civ. şi Legea nr. 85/2006.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 137 din data de 30 iulie 2020, Tribunalul Specializat Argeş a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, tribunalul a reţinut că, la termenul de judecată din data de 23 iulie 2020, obiectul cererii a fost calificat ca "pretenţii delictuale", reprezentând de fapt o acţiune întemeiată pe dispoziţiile C. civ. (izvorul pretenţiilor deduse judecăţii îl reprezintă răspunderea delictuală).

A arătat că, prin art. 230 lit. l) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009, s-a abrogat Codul comercial, act normativ care consacra faptele de comerţ, criteriu în raport de care se realiza departajarea de competenţă între instanţa comercială şi cea civilă.

Tribunalul a apreciat că eliminarea acestui criteriu de departajare, prin abrogarea Codului comercial, se transpune, din punct de vedere al normelor de competenţă, în lipsa din actualul C. proc. civ. a unei dispoziţii similare celei a art. 2 pct. 1 lit. a) din codul anterior, ce stabilea o competenţă materială diferită în cazul proceselor şi cererilor "în materie comercială", în regulile generale de stabilire a competenţei.

În consecinţă, a constatat că, începând cu data intrării în vigoarea a noului C. civ., la 1 octombrie 2011, competenţa de soluţionare a cauzelor al căror obiect este evaluabil în bani, se raportează exclusiv la criteriul valoric, care este prevăzut cu caracter unitar indiferent de caracterul ori de calitatea persoanelor între care se poartă litigiul.

Totodată, a reţinut că, în lipsa stabilirii competenţei tribunalului specializat în mod corespunzător, prin lege, în materia răspunderii civile contractuale/delictuale în litigiile în care este implicat un profesionist, interpretarea în sens contrar, calificând litigiile nu după obiectul sau natura pricinii ci după calitatea de profesionist a unei dintre părţi, este fără nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 C. proc. civ. şi dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

A arătat că, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, iar prezenta cerere nu se încadrează în niciuna dintre cele patru categorii de litigii exemplificate enunţate de aceste dispoziţii legale, obiectul cererii de chemare în judecată (pretenţii izvorâte din răspunderea civilă contractuală/delictuală) neputând fi circumscris domeniului de activitate al instanţei specializate; ca atare, competenţa aparţine judecătoriei/tribunalului pentru soluţionarea litigiilor având acest obiect, indiferent de calitatea părţilor.

În acelaşi sens, a menţionat decizia în interesul legii nr. 18 din data de 17 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 6 aprilie 2017.

Prin urmare, reţinând şi dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) noul C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 123 din acelaşi cod, a apreciat că, în speţă, raportat la capătul principal al cererii de chemare în judecată îndreptate împotriva unui singur pârât (B. S.R.L.), competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 11786 din data de 2 decembrie 2020, a respins excepţia tardivităţii invocării excepţiei necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, ca neîntemeiată, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a cauzei, în esenţă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a avut în vedere faptul că, în cauză, competenţa teritorială a acestei instanţe nu este justificată nici de prevederile art. 107 C. proc. civ. şi nici de existenţa unui caz de competenţă teritorială alternativă, potrivit art. 113 C. proc. civ.

Ca atare, a apreciat că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este competentă să soluţioneze litigiul, prin raportare la sediul pârâtei.

2.3. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2907 din data de 5 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Astfel, a reţinut că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti există dosarul nr. x/2019 între aceleaşi părţi, prin care se solicită, în esenţă, obligarea pârâtei la efectuarea reparaţiilor care se impun, dosar care, prin încheierea din 21 octombrie 2019 a fost suspendat, instanţa reţinând următoarele: Având în vedere că cererea de chemare în judecată este formată din trei capete de cerere, fiecare având ca obiect creanţe în sens larg asupra pârâtei şi bunurilor sale, respectiv obligaţii de a face evaluabile în bani şi pretenţii, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale", având în vedere că împotriva terţului poprit a fost deschisă procedura insolvenţei, potrivit extrasului O.N.R.C. depus la dosar .

A constatat că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată la data de 15 noiembrie 2019, ulterior pronunţării încheierii de suspendare din dosarul x/2019 (21 octombrie 2019), fapt ce poate susţine ideea că reclamantul, observând soluţia de suspendare a cererii sale formulată pe procedura de drept comun, a avut intenţia de a se adresa unei instanţe competente în materia insolvenţei, respectiv instanţa care gestionează procedura - Tribunalul Specializat Argeş.

Prin urmare, a apreciat că se impune analiza cererii astfel cum a fost formulată de către reclamant, potrivit voinţei sale de a sesiza instanţa specializată, învestită cu procedura specializată din materia insolvenţei, aspect menţionat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, unde se fac trimiteri exprese către Legea nr. 85/2006.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 20 pct. 2 raportat la art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.

Înalta Curte constată că, în speţă, prezentul conflict negativ vizează competenţa materială de soluţionare a pricinii, Tribunalul Specializat Argeş apreciind că obiectul litigiului ce circumscrie materiei răspunderii civile delictuale, în timp ce Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că pricina este una de competenţa instanţei specializate în materia insolvenţei.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, prin demersul judiciar iniţiat, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L. - societate în insolvenţă, a învestit Tribunalul Specializat Argeş cu soluţionarea unei contestaţii împotriva refuzului lichidatorului judiciar C.. de a-şi îndeplini obligaţiile legale, invocând, printre altele, şi dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 85/2006 privind obligaţiile lichidatorului.

Totodată, reţine că, prin hotărâre intermediară nr. 1162 din data de 19 iunie 2012 pronunţată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Specializat Argeş, în temeiul art. 107 alin. (1) lit. D) din Legea nr. 85/2006, a decis intrarea debitoarei B. S.R.L., în faliment, prin procedura generală şi a desemnat lichidator provizoriu pe practicianul C..

În susţinerea cererii sale, contestatorul a arătat că, deşi a trimis somaţie către lichidatorul judiciar, învestit cu atribuţii exprese privind administrarea în bună ordine a averii debitoarei, acesta a ignorat solicitările sale.

Ca atare, având în vedere că, prin cererea de chemare în judecată, contestatorul a invocat neîndeplinirea de către lichidatorul judiciar al societăţii aflate în insolvenţă a unor atribuţii legale stabilite prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei (art. 25 - Principalele atribuţii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi), Înalta Curte constată că litigiul este de competenţa tribunalului specializat a soluţiona cererile în materie de insolvenţă (procedura insolvenţei debitoarei aflându-se pe rolul Tribunalului Specializat Argeş, sub nr. x/2011), neputând fi circumscris cauzelor din materia răspunderii civile delictuale.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2021.