Constitutional exception rejected for seeking statutory interpretation rather than unconstitutionality
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower instance decision that rejected the request to refer a question of unconstitutionality to the Constitutional Court, thereby allowing the final refusal to refer the matter to the Court of Justice of the European Union to stand. The dispute centered on the admissibility of a constitutional exception challenging specific provisions of the Law on the Court of Justice of the European Union and the Code of Civil Procedure, where the appellant argued that the refusal to make a preliminary reference to the EU court should be appealable and that the relevant domestic rules violated constitutional and EU standards. The appellate court ruled that the petition was inadmissible because it did not assert a valid unconstitutionality objection but rather sought a specific interpretation of the legal provisions by the Constitutional Court; under Article 29 of the Law on the Organization and Functioning of the Constitutional Court, the reviewing court is strictly limited to verifying admissibility criteria, and the failure to meet the requirement of claiming constitutional non-conformity necessitates the rejection of the request without examining other conditions or the merits of the exception.
Legislator headnote
AI generatedart. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Constitutional exception rejected for seeking statutory interpretation rather than unconstitutionality: The dispute centered on the admissibility of a constitutional exception challenging specific provisions of the Law on the Court of Justice of the European Union and the Code of Civil Procedure, where the appellant argued that the refusal to make a preliminary reference to the EU court should be appealable and that the relevant domestic rules violated constitutional and EU standards. The appellate court ruled that the petition was inadmissible because it did not assert a valid unconstitutionality objection but rather sought a specific interpretation of the legal provisions by the Constitutional Court; under Article 29 of the Law on the Organization and Functioning of the Constitutional Court, the reviewing court is strictly limited to verifying admissibility criteria, and the failure to meet the requirement of claiming constitutional non-conformity necessitates the rejection of the request without examining other conditions or the merits of the exception.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 mai 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Hotărârea recurată:
Prin decizia nr. 786 din data de 7 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea formulă de A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi alin. (5) din Legea nr. 340/2009 şi ale art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa, în esenţă, a reţinut că, deşi recurenta-petentă a susţinut că dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi alin. (5) din Legea nr. 340/2009 încalcă prevederi constituţionale şi de drept comunitar, în realitate, ceea ce urmăreşte prin demersul promovat este interpretarea de către Curtea Constituţională a acestor prevederi legale în sensul dorit de parte, respectiv cel al posibilităţii atacării cu recurs a soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Totodată, a constatat că aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în raport de care recurenta solicită a se interpreta dacă se aplică în sensul conferirii caracterului definitiv al soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Ca atare, a apreciat că, raportând condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale la cerinţele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, solicitarea recurentei-petente nu poate fi primită.
2. Cererea de recurs:
Împotriva deciziei nr. 786 din data de 7 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2015, a declarat recurs petenta A..
În motivarea recursului, recurenta-petentă a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea, eludarea şi denaturarea condiţiilor de admisibilitate concret şi limitativ prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa făcând aprecieri asupra conţinutului şi calităţii argumentelor motivării excepţiei de neconstituţionalitate, conchizând abuziv, cu depăşirea limitelor competenţei sale, că nu ar fi o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate.
Contrar celor reţinute de către instanţă prin hotărârea recurată, recurenta-pârâtă a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Astfel, a arătat că a ridicat excepţia în faţa instanţei, dispoziţiile vizate de excepţie sunt cuprinse în legi, erau şi sunt în vigoare, au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât instanţa a soluţionat recursul în temeiul acestora, şi Curtea Constituţională nu a dat o decizie prin care să fi constatat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii.
A subliniat că instanţa în faţa căreia se ridică excepţia de neconstituţionalitate nu este îndrituită să verifice ce urmăreşte autorul excepţiei sau dacă excepţia este veritabilă.
3. Apărările formulate în cauză:
În cauză intimatele nu au formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului:
Examinând cererea de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Totodată, alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd că excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial sau de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă, precum şi că nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol, dispune că, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Aşadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, este limitată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate.
În speţă, instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, apreciind, prin urmare, că aceasta nu poate fi primită, în condiţiile în care recurenta-petentă a urmărit, în realitate, interpretarea dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată.
Recurenta-petentă, în esenţă, a criticat hotărârea recurată, apreciind că instanţa şi-a depăşit atribuţiile ce i-au fost conferite de art. 29 din Legea nr. 47/1992, atunci când a reţinut că nu a invocat o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, ci urmăreşte să obţină din partea Curţii Constituţionale o interpretare a respectivelor dispoziţii legale.
Or, prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, recurenta-petentă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (2) - sintagma "dacă aceasta este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză" - şi (5) din Legea nr. 340/2009, dacă se interpretează în sensul că refuzul de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este exclus atacării cu recurs, precum şi a art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dacă se interpretează că acesta conferă caracter definitiv şi refuzului de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Înalta Curte reţine că, raportat la condiţiile impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, invocarea excepţiei de neconstituţionalitate presupune susţinerea neconformităţii unor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi nu o solicitare de interpretare a acestora din partea instanţei de contencios constituţional.
Ca atare, nu se poate constata că instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a nesocotit dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în contextul în care aceasta a verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de alin. (1) al acestui articol din perspectiva susţinerii neconstituţionalităţii unor dispoziţii legale, concluzionând că această cerinţă nu este îndeplinită având în vedere că partea urmăreşte interpretarea acestora de către Curtea Constituţională.
Nu se poate reţine că procedând în această modalitate instanţa a analizat pe fond excepţia, întrucât o asemenea analiză ar fi presupus verificarea conformităţii unor dispoziţii legale cu dispoziţiile constituţionale, ceeea ce, în speţă, nu a avut loc.
În plus, constatarea neîndeplinirii uneia dintre condiţiile prevăzute la art. 29 din Legea nr. 47/1992 face de prisos cercetarea îndeplinirii celorlalte cerinţe reglementate de aceste dispoziţii legale, întrucât pentru admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale se impune ca acestea să fie întrunite cumulativ, iar neîndeplinerea uneia dintre condiţiile de admisibilitate determină soluţia de respingere a cererii.
Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. împotriva deciziei civile nr. 786 din data de 7 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2015.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2021.