Nullity of cassation appeal for failing to articulate specific grounds under Art. 488 CPC instead of rehashing annulment arguments against an institutional healthcare arbitral award

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciştilor din România - Colegiul Medicilor Dentişti din România, prin Hotărârea arbitrală nr. 107 din data de 4 februarie 2016, a admis cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău şi a obligat pe pârâtă la primirea şi înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 6.904,76 RON, aferente perioadei septembrie- decembrie 2010, care reprezintă contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90% potrivit Hotărârii de Guvern nr. 186/2009, cu modificările şi completările ulterioare, pentru pensionarii cu venituri numai din pensii până la 700 RON/lună, care se suportă din transferuri din bugetul Ministerului Sănătăţii către bugetul Fondului Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Prin cererea înregistrată, la data de 4 iunie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., anularea Hotărârii arbitrate nr. 107 din data de 4 februarie 2016 pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciştilor din România - Colegiul Medicilor Dentişti din România, în dosarul nr. x/2013.

În urma aplicării prevederilor art. 111 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti, la data de 18 iunie 2020, sub nr. x/2020.

I.2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie:

Prin sentinţa civilă nr. 159F din data de 18 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea formulată de reclamanta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

I.3. Calea de atac exercitată:

Împotriva sentinţei pronunţate de către curtea de apel, a declarat recurs reclamanta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău.

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casare sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

A apreciat că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material ce îşi găseau aplicabilitatea în cauză.

Astfel, a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 608 alin. (1) lit. g) şi h) C. proc. civ., Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare dacă nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării ori nu este semnată de arbitrii, precum şi dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.

A susţinut că, în ceea ce priveşte prevederile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod nelegal şi netemeinic faptul că noţiunea de "locul pronunţării" nu trebuie să se regăsească expres în dispozitiv sau în altă parte a hotărârii, fiind suficient că în practicaua hotărârii se menţionează că hotărârea a fost pronunţată la sediul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciştilor din România - Colegiul Medicilor Dentişti din România.

Recurenta-reclamantă a subliniat că din dispoziţiile imperative ale art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. rezultă că arătarea locului pronunţării este un element obligatoriu pentru orice hotărâre arbitrală, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 2004 privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi aprobat prin Decizia nr. 98 din 5 februarie 2014 a C.N.A.S.

A mai arătat că, potrivit art. 603 alin. (1) lit. a) şi e) C. proc. civ., valorificate din perspectiva incidenţei art. 43 din Regulamentul din 2004, " (1) Hotărârea arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă: a) componenţa nominală a tribunalului arbitral, locul şi data pronunţării; e) motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, iar, în cazul arbitrajului în echitate, motivele care, sub acest aspect, întemeiază soluţia".

De asemenea, recurenta-reclamantă a apreciat a fi nelegală şi netemeinică motivarea instanţei potrivit căreia necomunicarea hotărârii arbitrale nr. 107/2016, într-un anumit termen, nu determină desfiinţarea hotărârii arbitrale, iar examinarea unui astfel de motiv nu reprezintă niciun interes.

A susţinut că hotărârea arbitrală s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din data de 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluţionare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu care hotărârea arbitrală va fi comuniată părţilor în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării ei.

Recurenta-reclamantă a subliniat că această dispoziţie legală a fost încălcată de către Comisia Centrală de Arbitraj, hotărârea arbitrală fiind emisă la data de 4 februarie 2016, iar comunicarea acesteia s-a realizat la data de 11 mai 2020.

I.4. Apărările formulate în cauză:

Intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

I.5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 18 februarie 2021, sub nr. x/2020, şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2, astfel cum rezultă din fişa ECRIS aflată la dosarul de recurs.

Prin rezoluţia din data de 22 februarie 2021, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte S.C. A. S.R.L., astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs, iar aceasta nu a formulat întâmpinare.

Prin rezoluţia din data de 12 aprilie 2021, în cauză, a fost fixat termen de judecată la data de 18 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată din data de 18 mai 2021, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi a reţinut cauza în pronunţare în raport de această excepţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Ca atare, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Faţă de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei-reclamante, prezentate drept motive de recurs, nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă, dar care deja şi-au primit o dezlegare prin hotărârea recurată.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă, făcând trimitere la prevederile art. 608 alin. (1) lit. g) şi h), art. 33 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 2004 privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, art. 603 alin. (1) lit. a) şi e) C. proc. civ., a susţinut că hotărârea arbitrală nu respectă cerinţa privind menţionarea locului şi a datei pronunţării, fiind, totodată, dată şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din data de 21 iulie 2015, întrucât aceasta nu a fost comunicată în termenul legal.

Or, aceste susţineri au fost invocate şi în faţa curţii de apel şi au fost analizate de către această instanţă.

Astfel, curtea de apel a reţinut că lipsa, din dispozitivul hotărârii arbitrale atacate, a menţiunilor privind locul şi data pronunţării, intrinseci actului de procedură, atrag o eventuală nulitate condiţionată de existenţa unei vătămări a părţii reclamante, în condiţiile art. 174 C. proc. civ., însă nu poate fi invocată de către reclamantă o atare vătămare ca efect al neindicării acestor menţiuni în dispozitivul actului atacat, câtă vreme rezultă fără nicio îndoială, din acelaşi act de procedură, locul şi data pronunţării hotărârii arbitrale, arbitrajul în speţă fiind unul instituţionalizat la nivelul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciştilor din România - Colegiul Medicilor Dentişti din România care are un sediu unic şi statornic, indicat inclusiv în citaţiile emise către părţi în cadrul dosarului arbitral.

De asemenea, a reţinut că, din hotărârea arbitrală atacată, rezultă data la care a avut loc termenul de dezbateri cât şi datele la care s-a amânat pronunţarea, precum şi data fixată pentru pronunţare, nefiind dovedită nicio vătămare nici sub acest aspect.

Cât priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluţionare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate, curtea de apel a constatat că încălcarea acestor dispoziţii nu conduce la nulitatea actului atacat ci, eventual, la sancţiuni pentru arbitrii, dacă Regulamentul invocat de reclamantă conţine prevederi în acest sens.

Totodată, a apreciat că ar prezenta relevanţă dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., însă acestea nu au fost invocate de către reclamantă, precum şi că, fiind vorba despre un arbitraj instituţionalizat, nu s-a fixat un termen de arbitraj, reclamanta plângându-se de redactarea cu întârziere a hotărârii arbitrale pronunţate în anul 2016 şi comunicate în anul 2020.

Raportat la prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., instanţa analizând pe fond hotărârea arbitrală atacată, a constatat că prin aceasta nu au fost încălcate dispoziţii imperative ale legii.

Ca atare, reluarea în recurs de către recurenta-reclamantă a unor critici supuse analizei curţii de apel şi asupra cărora aceasta s-a pronunţat, astfel cum s-a arătat anterior, nu respectă rigorile impuse de art. 488 C. proc. civ., neputând fi apreciate ca reprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate, apte de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de alin. (1) al acestui articol.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinţei civile nr. 159F din data de 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2021.