Timeliness of appeal filed via email without proof of court registration: late filing triggers statutory decedence

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 16 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care: să fie obligată pârâta la plata sumei de 20.952,19 RON (din care 3.646,13 RON TVA) reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru radiodifuzarea prin intermediul postului de televiziune deţinut, etv, a fonogramelor sau a reproducerilor acestora, precum şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual aparţinând artiştilor interpreţi sau executanţi reprezentaţi de A., aferentă perioadei 1 octombrie 2014 - 30 septembrie 2017, urmând ca suma să fie stabilită cu exactitate prin expertiză contabilă; să fie obligată pârâta la plata sumei de 10.148,03 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente remuneraţiei estimate datorate pe capătul 1 de cerere, penalităţi ce vor fi actualizate la zi; să fie obligată pârâta să pună la dispoziţia A., conform art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe (pentru fonograme) şi lista tuturor prestaţiilor transmise în emisiuni (pentru prestaţiile artistice din domeniul audiovizual), pentru perioada 1 octombrie 2014 - 30 septembrie 2017, pentru postul de televiziune deţinut, etv; să fie obligată pârâta să încheie autorizaţie/licenţă neexclusivă cu A. pentru radiodifuzarea fonogramelor ori a reproducerilor acestora, precum şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, de către postul de televiziune etv; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 1453 din data de 20 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor - A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 16.897,26 RON (TVA exclus) reprezentând remuneraţie comunicare publică fonograme în intervalul 1 octombrie 2014 - 30 septembrie 2017. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 10.096,8 RON reprezentând penalităţi de întârziere, calculate până la data de 9 ianuarie 2018, respectiv penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1% pe fiecare zi, calculate în continuare de la data de 10 ianuarie 2018 şi până la achitarea integrală a debitului restant. A obligat pe pârâtă să pună la dispoziţia reclamantei lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe şi lista tuturor prestaţiilor transmise în emisiuni pentru intervalul 1 octombrie 2014 - 30 septembrie 2017, pentru postul de televiziune etv. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 100 RON reprezentând taxă judiciară şi suma de 2.800 RON reprezentând onorariu avocat.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin decizia civilă nr. 350A din data de 20 mai 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca tardiv apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1453 din data de 20 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.. A obligat pe apelanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.200 RON.

I.4. Calea de atac exercitată:

Împotriva deciziei civile nr. 350A din data de 20 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L.

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă, prin cererea iniţială de recurs, în esenţă, a susţinut că apelul a fost depus în termen legal, prin intermediul poştei electronice, de două ori, în data de 3 august 2019, la 1030 şi 1031.

Totodată, a susţinut că situaţia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispoziţiilor legale şi presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea acesteia pornind de la raporturile juridice care au existat între părţile în proces.

A arătat că etv Galaţi nu difuzează emisiuni muzicale, tocmai pentru a nu plăti pentru drepturile de autor, iar, în ceea ce priveşte publicitatea, a menţionat că spoturile conţin jingle-uri instrumentale pentru care face plata către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România; în privinţa filmelor, a precizat că etv nu difuzează decât filme producţie proprie, în care foloseşte muzică pentru care plăteşte deja la Uniunea Producătorilor de Fonograme din România

Recurenta-pârâtă a apreciat că nu se poate plăti pentru acelaşi lucru la două entităţi diferite, Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor - A. şi C.;

Totodată, a susţinut că intimata-reclamantă nu a putut face dovada faptului că etv difuzează emisiuni muzicale sau că foloseşte muzică pentru care se datorează plata drepturilor de autor şi nu a adus nicio dovadă în sprijinul acuzaţiilor sale, astfel că sumele calculate de acesta nu au niciun suport real.

În opinia recurentei-pârâte instanţa, prin soluţia dată, încurajează îmbogăţirea fără justă cauză, iar cel de-al treilea judecător care a participat la soluţionarea cauzei, care a pronunţat şi hotărârea, a dovedit că nu a analizat şi chiar nu cunoaşte dosarul.

Prin precizările depuse la data de 12 august 2020, invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că excepţia tardivităţii a fost în mod greşit invocată de instanţa de apel, deoarece, înainte de a depune prin poştă apelul, acesta a fost formulat şi trimis prin mail la Tribunalul Bucureşti, la data de 3 august 2019, de două ori, o dată la ora 1030 şi a doua oară, la ora 1031.

A mai precizat că apelul s-a soluţionat la primul termen de judecată fixat, respectiv la data de 20 mai 2020, când, aşa cum rezultă din practicaua hotărârii, grefierul de şedinţă a arătat că a formulat două cereri de amânare la data de 11 mai 2020 şi la data de 18 mai 2020, pentru lipsă de apărare, solicitare care a fost respinsă; tot la acel termen de judecată, instanţa de apel, din oficiu, a pus în discuţie excepţia tardivităţii şi s-a pronunţat asupra acesteia, fără ca măcar să amâne pronunţarea, pentru a îi da posibilitatea să formuleze concluzii scrise.

Recurenta-pârâtă a apreciat că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este nelegală în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 175, 176 şi 185 C. proc. civ., atunci când a reţinut că a depus apelul peste termenul de 30 zile; pentru a ajunge la această concluzie, instanţa de apel nu s-a raportat a data depunerii apelului prin mail la 3 august 2019.

I.5. Apărările formulate în cauză:

La data de 19 august 2020, în termen legal, intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca fiind nul, în raport de dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., şi, în subsidiar, ca neîntemeiat, cu menţinerea deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică şi obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată.

După comunicarea cererii depuse de recurenta-pârâtă la data de 12 august 2020, intimata-reclamantă, la data de 6 octombrie 2020, a depus întâmpinare cu privire la aceasta, solicitând să se constate că depunerea completării motivelor de recurs s-a realizat cu depăşirea termenului prevăzut de lege pentru depunerea recursului, fiind incidentă sancţiunea reglementată de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat; a solicitat obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă a depus răspunsuri la întâmpinările formulate de către intimatul-reclamant solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului şi combătând apărările formulate de către partea adversă pe fondul căii de atac.

Totodată, a solicitat înlăturarea celor susţinute de către intimatul-reclamant cu privire la tardivitatea depunerii precizării motivelor de recurs, subliniind că nu este vorba despre o completare a motivelor de recurs, ci despre o precizare acestora.

I.6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 16 iulie 2020, sub nr. x/2018, şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2, astfel cum rezultă din fişa ECRIS aflată la dosarul de recurs.

Prin încheierea de şedinţă din data de 9 martie 2021, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., prezentul recurs a fost admis în principiu şi s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării pe fond a căii de atac.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, prin aceeaşi încheiere, s-a reţinut că sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 489 C. proc. civ. intervine doar dacă recursul nu a fost motivat în termen legal sau dacă niciuna dintre susţinerile părţii nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., situaţii care nu se verifică în speţa de faţă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, raportat la cererea precizatoare depusă de către recurenta-pârâtă la data de 12 august 2020, Înalta Curte reţine că aceasta a fost depusă după împlinirea termenului de motivare a recursului (termenul s-a împlinit la data de 10 iulie 2020, decizia recurată fiind comunicată recurentei-pârâte la data de 9 iunie 2020), astfel că, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va proceda la analiza susţinerilor formulate prin aceasta numai în măsura în care au fost aduse asemenea critici şi prin cererea iniţială de recurs.

Totodată, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., analiza instanţei de recurs presupune examinare conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar soluţia pronunţată de instanţa de apel, prin decizia recurată, este aceea de respingere ca tardiv formulat a apelului, neprocedându-se la o judecată pe fond a căii de atac.

Ca atare, instanţa supremă va analiza legalitatea deciziei instanţei de apel prin prisma criticilor aduse prin cererea iniţială de recurs ce vizează respingerea ca tardiv a apelului, încadrabile în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (5) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte costată că prin hotărârea recurată, curtea de apel a reţinut că sentinţa apelată a fost comunicată pârâtei la data de 10 iulie 2019, iar calea de atac a fost formulată la data de 4 septembrie 2019, după cum rezultă din data poştei, cererea de apel fiind trimisă prin scrisoare recomandată.

Raportat la prevederile art. 181 şi art. 468 alin. (1) C. proc. civ., a arătat că termenul de apel s-a împlinit la data de 12 august 2019, astfel că, termenul de 30 zile libere nu a fost respectat, şi a admis excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi a respins apelul ca tardiv.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a criticat soluţia dată de instanţa de apel, susţinând că apelul a fost depus în termen legal, prin intermediul poştei electronice, de două ori, în data de 3 august 2019, la 1030 şi 1031.

Ca atare, ceea ce contestă recurenta-pârâtă este aplicarea greşită a normelor procedurale ce reglementează termenul de declarare a apelului, prin raportare la data reţinută de către instanţa de apel ca fiind cea la care partea a promovat calea de atac.

Potrivit art. 468 alin. (1) C. proc. civ., în cauză, termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, respectiv de la 10 iulie 2019, dată la care a fost comunicată recurentei-pârâte hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, iar termenul de apel, calculat pe zile libere, conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la 12 august 2019.

În ceea ce priveşte data declarării apelului, instanţa de apel a reţinut că, în speţă, calea de atac a fost depusă prin poştă la data de 4 septembrie 2019, în timp ce recurenta-pârâtă a susţinut că a trimis cererea de apel prin intermediul poştei electronice, de două ori, în data de 3 august 2019, la 1030 şi 1031.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că la dosarul de apel, se află plicul cu care cererea de apel a fost înaintată Tribunalului Bucureşti, iar potrivit ştampilei aplicate pe acesta, data depunerii la poştă este 4 septembrie 2019.

Totodată, reţine că, întrucât, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut că apelul a fost formulat la data de 3 august 2019, la termenul de judecată din data de 6 aprilie 2021, Înalta Curte a pus în vedere acesteia să efectueze demersuri şi să depună la dosar dovada transmiterii către Tribunalul Bucureşti, a primirii şi a înregistrării e-mail-ului cu care a fost înaintată cererea de apel la această instanţă, dovadă care să permită şi verificarea conţinutului acestuia.

În îndeplinirea acestei obligaţii, recurenta-pârâtă a depus înscrisuri, însă din cuprinsul acestora nu rezultă transmiterea efectivă prin mail a cererii de apel către Tribunalul Bucureşti la data de 3 august 2019, primirea şi înregistrarea cererii la această instanţă, după cum, de altfel, aceste împrejurări nu sunt dovedite nici de vreun alt act depus la dosar.

Prin urmare, Înalta Curte, văzând că recurenta-pârâtă nu a făcut dovada declarării apelului la data de 3 august 2019, apreciază că în mod corect instanţa de apel a reţinut că, în cauză, calea de atac îndreptată împotriva sentinţei pronunţate de tribunal a fost formulată la 4 septembrie 2019, dată la care cererea de apel a fost depusă la poştă.

Ca atare, cum, din actele dosarului, rezultă că apelul a fost declarat după împlinirea termenului prevăzut de lege, iar potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, soluţia curţii de apel - de admitere a excepţiei tardivităţii căii de atac şi de respingere a apelului ca tardiv - este una corectă, neputându-se reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte, critica recurentei-pârâte prin care a aceasta tinde a susţine încălcarea de către instanţa de apel a dreptului său la apărare, ca urmare a faptului că nu a fost dispusă amânarea pronunţării, în condiţiile în care i-a fost respinsă cererea de amânare a judecăţii pentru lipsă de apărare, Înalta Curte reţine că această susţinere a fost formulată prin cererea depusă la data de 12 august 2020, după împlinirea termenului de motivare a recursului, şi, astfel cum s-a arătat anterior, în raport de art. 489 alin. (1) Cod procedură, civilă nu poate fi convertită într-un motiv de recurs formulat în termen legal şi analizată ca atare.

Totodată, constată că, prin aceeaşi cerere din 12 august 2020, în susţinerea poziţiei exprimate prin cererea iniţială de recurs prin care a arătat că instanţa de apel nu s-a raportat la data depunerii apelului prin mail, recurenta-pârâtă a afirmat că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 175, ar. 176 şi 185 C. proc. civ., însă nu a dezvoltat aceste susţineri prin cererea iniţială de recurs, astfel că, în lipsa unor asemenea critici concrete formulate în termen legal, instanţa de control judiciar nu poate proceda la analiza acestora prin prisma motivelor de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, precum şi împrejurarea că intimata-reclamantă a solicitat obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată, dovedite prin înscrisul aflat la dosarul de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată de 600 RON, reprezentând onorariu de avocat, al cărui cuantum este apreciat a fi proporţional cu activitatea desfăşurată de reprezentantul intimatei-reclamante şi cu valoarea şi complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 350A din data de 20 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 RON către intimata-reclamantă A. (fostă A.).

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2021.