Suspension upheld as appeal against revision-stay order annulled for lacking statutory grounds

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Pe rolul Curţii de Apel Timişoara a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 9 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2019.

2. Hotărârea recurată

Prin încheierea din 9 iulie 2020 s-a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii recursului declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 9 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2019.

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul A., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2020.

4. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că, deşi încheierea din 9 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020 este susceptibilă de recurs, conform dispoziţiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea acestora.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat recurentului pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Prin rezoluţia din 14 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată la 13 mai 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul din perspectiva excepţiei de nulitate invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa motivelor de nelegalitate din cererea de recurs.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs presupune invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În cauză, prin motivele de recurs, recurentul A. nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel, care a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 9 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ci s-a rezumat să menţioneze că exemplarul încheierii care i-a fost comunicat nu este semnat de cei angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie, deşi dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ. şi ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 nu prevăd comunicarea către părţi a încheierii nesemnate.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia din cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susţine nelegalitatea hotărârii.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanţă, din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acest act normativ.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 9 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 9 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişioara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2021.