Municipality declines to appeal; ancillary intervener’s recourse held inadmissible under Article 67(4), leaving usucapion award intact.

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursul dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 16 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului (compus din teren, în suprafaţă de 370 mp, şi construcţie, formată din 4 camere, 2 holuri, o baie şi o bucătărie), situat în Bucureşti, str. x, prin prescripţia achizitivă de 30 ani, realizată prin joncţiunea posesiei reclamantei, unită cu cea a autorilor săi, B. şi C..

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1860, art. 484, art. 1846, art. 1847 şi art. 1890 din C. civ. de la 1864 şi art. 111 din C. proc. civ. de la 1865.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 3813 din 24 mai 2017, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că valoarea obiectului cauzei depăşeşte 200.000 RON (508.357,8 RON, valoarea terenului, conform grilei notariale).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 9 iunie 2017, sub nr. x/2017.

La 4 octombrie 2017, A. a depus cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primarul General, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În drept, a invocat prevederile art. 63 C. proc. civ.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2017, Tribunalul a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta A. în interesul pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primarul General.

3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa nr. 1450 din 20 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General. A respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General. A admis cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului formulată de intervenienta A..

4. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 133 din 7 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta A., ca nefondat; a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 1450 din 20 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General; a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a admis, în parte, acţiunea civilă; a constatat că reclamanta a dobândit, sub regimul comunităţii de bunuri, în timpul căsătoriei cu D., prin efectul uzucapiunii, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. x, compus din teren în suprafaţă de 321 mp, identificat prin punctele 7-12-6-10-11, în raportul de expertiză topografică şi în planul de amplasament, întocmite de expert E. şi construcţiei cimpuse din două camere şi un hol, în suprafaţă de 27,40 mp, identificate - "Zona A", în raportul de expertiză în construcţii şi în releveu construcţie, întocmite de expert F.; a respins cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii asupra construcţiilor identificate - " Zona B", în raportul de expertiză în construcţii şi în releveu construcţie, întocmite de expert F., ca neîntemeiat; a respins cererea de intervenţie accesorie, ca nefondată; a păstrat soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Municipiului Bucureşti prin Primarul General.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 133 A din 7 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs intervenienta A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 22 septembrie 2020, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin întâmpinarea depusă la 9 noiembrie 2020, intimata-reclamantă a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 67 alin. (4) C. proc. civ., şi de faptul că partea în favoarea căreia recurenta a formulat cerere de intervenţie accesorie, pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, nu a declarat apel împotriva sentinţei nr. 1450 din 20 iunie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi nici împotriva deciziei nr. 133 din 7 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie; excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei în promovarea recursului, în raport de puterea de lucru judecat a deciziei nr. 133 din 7 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie cu privire la soluţia de respingere, ca nefondată, a cererii de intervenţie accesorie; excepţia inadmisibilităţii recursului, din perspectiva criticilor aduse soluţiei de admitere a cererii de chemare în judecată; excepţia inadmisibilităţii motivelor ce vizează reaprecierea de către instanţa de recurs a probelor administrate în cauză şi la reanalizarea situaţiei de fapt; excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 7 octombrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

5. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că decizia civilă nr. 133A din 7 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, este susceptibilă de recurs, conform art. 483 alin. (1) şi art. 97 alin. (1) C. proc. civ.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părţile nu au depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 6 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată la 13 mai 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra incidenţei dispoziţiilor art. 67 alin. (4) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele asupra recursului

Analizând recursul din perspectiva dispoziţiilor art. 67 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 67 alin. (4) C. proc. civ., "calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond."

Norma citată consacră o limitare a exerciţiului dreptului titularului unei cereri de intervenţie accesorie de a uza de căile de atac deschise împotriva unei hotărâri judecătoreşti, în sensul condiţionării valorificării acestui drept de declararea aceleiaşi căi de atac de către partea în interesul căreia s-a formulat intervenţia de către terţ.

Neîndeplinirea acestei condiţii conduce la inadmisibilitatea căii de atac declarate de către intervenient, deoarece acesta nu are deschisă calea procesuală vizată de textul de lege. Sancţiunea ce operează în acest caz este explicit prevăzută în art. 67 alin. (4) C. proc. civ., respectiv aceea a respingerii, ca neavenită, a căii de atac.

În cauză, recurenta intervenientă în interesul pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primarul General a formulat, în nume propriu, cerere de recurs împotriva deciziei de apel, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ., fără ca pârâtul să formuleze, la rândul său, cerere de recurs, situaţie în care, având o poziţie procesuală subsidiară, intervenienta accesorie nu putea exercita această cale de atac.

Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va face aplicarea art. 67 alin. (4) C. proc. civ. şi va respinge, ca neavenită, calea de atac a recursului formulat de recurenta-intervenientă accesorie A. împotriva deciziei nr. 133 A din 7 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neavenit, recursul declarat de intervenienta A. împotriva deciziei nr. 133 A din 7 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2021.