Finality of appellate judgments in restitution cases under Law No. 165/2013 precluding cassation review

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursul dedus judecăţii, constată următoarele:

I Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la 15 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, solicitând anularea Dispoziţiei Primarului General nr. 13 866/23.05.2011 şi obligarea pârâţilor să emită o dispoziţie motivată prin care să propună măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru terenurile în suprafaţă totală de 27,8830 ha (15,7758 ha + 12,1080 ha) revendicate de autoarea sa B. împreună cu surorile sale C., D. şi fratele său E., în dosarul de revendicare nr. 1856 aflat spre rezolvare la pârâţi, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013, C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 octombrie 2017, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenienţi forţaţi, a numiţilor D. şi E., în temeiul art. 78 din C. proc. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1318 din 22 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primar General, Primarul General al Municipiului Bucureşti, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti şi cu intervenienţii forţaţi E. şi D.; a modificat în parte Dispoziţia nr. 13866/23.05.2011, emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, în sensul de a se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 1.093 mp situat în Bucureşti, Bd. x, ce formează lotul A, pentru terenul în suprafaţă de 1.838 mp, situat în Bucureşti, Str. x, ce formează lotul B şi pentru terenul în suprafaţă de 7.265 mp situat în Bucureşti, Str. x, ce formează lotul C (părţi componente din trupul B), astfel cum sunt identificate în schiţa anexă nr. 5 la raportul de expertiză topografică nr. 753 5/29.11.2006 întocmit de experţii F., G. şi H., reclamantei A. şi intervenienţilor forţaţi E. şi D..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1146 A din 17 iulie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanta-reclamantă A., apelantul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi de apelanţii-intervenienţi E. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 1318 din 22 iunie 2018, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1146 A din 17 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă au declarat recurs intervenienţilor forţaţi E. şi D..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 19 noiembrie 2020, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 6.

Prin rezoluţia din 24 noiembrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin întâmpinarea formulată la 6 ianuarie 2021, intimata-reclamantă A. a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca indamisibil, din perspectiva dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, iar în susbidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată.

La 25 ianuarie 2021, recurenţii-intervenienţi au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, ca neîntemeiată, şi recalificarea căii de atac ca fiind revizuire, solicitare reluată prin cererea înregistrată la 17 martie 2021

Dosarul a fost repartizat Completului de filtru nr. 8 ca urmare a Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8 din 27 ianuarie 2021 şi Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 33 din 31 martie 2021.

5. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că decizia civilă nr. 1146 A din 17 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu are deschisă calea de atac a recursului, în raport de prevederile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, coroborate cu cele art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi act normativ.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Prin rezoluţia din 14 aprilie 2021 s-a fixat termen de judecată la 13 mai 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursurilor, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele asupra recursurilor

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, solicitând anularea Dispoziţiei Primarului General nr. 13 866/23.05.2011 şi obligarea pârâţilor să emită o dispoziţie motivată prin care să propună măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru terenurile în suprafaţă totală de 27,8830 ha (15,7758 ha + 12,1080 ha) revendicate de autoarea sa B. împreună cu surorile sale C., D. şi fratele său E., în dosarul de revendicare nr. 1856 aflat spre rezolvare la pârâţi, cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speţă, prevede la art. 35 că:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului", iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Din coroborarea dispoziţiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. şi cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi act normativ, rezultă că decizia nr. 1146 A din 17 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului.

Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de intervenienţii E. şi D. împotriva deciziei nr. 1146 A din 17 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienţii E. şi D. împotriva deciziei civile nr. 1146 A din 17 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2021.