Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1048/2021 AI generated

Jurisdiction in custody actions: exclusive territorial competence fixed by the protected person's residence at the time of filing, not subsequent relocation

Case Number Decizia nr. 1048/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing that the Ploieşti Court was competent to hear the case, rendering the decision final and definitive. The dispute concerned a custody action where the father sought exclusive parental authority and the minor’s residence with him, while the mother filed a counterclaim for exclusive custody, residence with her, and child support. The Piatra Neamţ Court initially declined jurisdiction based on the minor’s prior residence in Prahova County, leading to a negative conflict when the Ploieşti Court later declined jurisdiction based on the minor’s subsequent move to Neamţ County. Applying Article 114(1) of the Code of Civil Procedure, the ICCJ held that territorial jurisdiction for protection of a physical person is determined exclusively by the domicile or residence of the protected person at the time the court is seised, making subsequent changes in residence irrelevant to the initial allocation of jurisdiction.

Legislator headnote

AI generated

art. 114 alin. (1) C. proc. civ, art. 114 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdiction in custody actions: exclusive territorial competence fixed by the protected person's residence at the time of filing, not subsequent relocation: În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, precum şi de solicitările formulate de pârâta-reclamantă prin cererea reconvenţională, sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. ce reglementează o competenţă teritorială exclusivă.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction relocation of child residence negative conflict of jurisdiction allocation of parental custody domicile minor child

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la 12 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti faţă de minora C., şi stabilirea domiciliului minorei la tată.

La 20 iulie 2020, pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de mamă, domiciliul minorei să fie stabilit la mamă, iar reclamantul să fie obligat la plata pensiei de întreţinere.

La 13 august 2020, reclamantul a formulat cerere completatoare a acţiunii introductive, în sensul stabilirii unui program de vizită a minorei în favoarea reclamantului.

Prin sentinţa civilă nr. 2446 din 11 septembrie 2020, Judecătoria Piatra Neamţ a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârâta-reclamantă B. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 94 pct. 1 lit. a) şi art. 114 alin. (1) C. proc. civ. care vizează competenţa teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită în cererile date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie.

Ca situaţie de fapt a reţinut că minora C. este fiica reclamantului şi a pârâtei, iar din verificările efectuate în baza de date M.A.I. minora locuia cu mama sa, pârâta B. în comuna Şirna, sat Tăriceni, jud. Prahova.

Aplicând dispoziţiile legale anterior menţionate la situaţia de fapt reţinută, Judecătoria Piatra Neamţ a constatat că instanţa competentă exclusiv să judece cererea de chemare în judecată este Judecătoria Ploieşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Ploieşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 2189 din 15 martie 2021, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, precum şi de solicitările formulate de pârâta-reclamantă prin cererea reconvenţională, sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. ce reglementează o competenţă teritorială exclusivă.

Ca situaţie de fapt a reţinut că, potrivit adresei nr. x din 16 februarie 2021, emisă de Primăria Roznov, minora C. se află în întreţinerea reclamantului, cu domiciliul în jud. Neamţ, aspect în raport de care instanţa competentă exclusiv să soluţioneze cauza este cea de la domiciliul în fapt al minorei, respectiv Judecătoria Piatra Neamţ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la 12 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti faţă de minora C., şi stabilirea domiciliului minorei la tată.

Potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de stabilirea diferită, de către instanţele aflate în conflict, a momentului în funcţie de care se stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că, prin cererea introductivă de instanţă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, reclamantul arată că, la momentul înregistrării acţiunii, minora locuia împreună cu pârâta în jud. Prahova, aspect confirmat de pârâtă prin întâmpinarea depusă la 20 iulie 2020 în acelaşi dosar.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, se constată că, la data introducerii acţiunii, reşedinţa minorei era în comuna Şincai, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Ploieşti, iar învestirea Judecătoriei Piatra Neamţ s-a realizat cu nerespectarea normelor de competenţă în vigoare la data începerii procesului.

Înalta Curte reţine că, prin aplicarea în mod corespunzător, în condiţiile legii, a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă se determină în funcţie de domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite la data sesizării instanţei, independent de modificările intervenite ulterior.

Astfel, împrejurarea că, ulterior învestirii instanţei cu cererea de chemare în judecată, minora a locuit împreună cu tatăl acesteia în Roznov, str. x, jud. Neamţ, astfel cum reiese din referatul de anchetă psihosocială întocmit în dosarul Judecătoriei Ploieşti, nu este de natură a atrage competenţa altei instanţe în soluţionarea cauzei decât cea care era competentă exclusiv la momentul învestirii.

Faţă de cele anterior arătate, constatând că la data sesizării instanţei, minora C. avea reşedinţa în jud. Prahova, Înalta Curte reţine că în prezentul litigiu sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2021.