Negative competency conflict resolved: Medgidia Court retains jurisdiction over child support arrears claim at claimants' domicile.

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la 26 august 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul D., au solicitat obligarea acestuia la plata diferenţelor neachitate, datorate cu titlu de pensie de întreţinere, estimate provizoriu la suma de 18.675 euro. Totodată, au solicitat ca pârâtul să fie obligat la comunicarea către reclamanţi a oricărei modificări a veniturilor şi a sursei acestora, care vor interveni în viitor, în termen de 15 zile, la plata dobânzilor legale penalizatorii aferente debitului principal, calculate de la data scadenţei fiecărei tranşe neachitate, până la data plăţii efective, estimat la suma de 2.000 euro, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1561 din 18 noiembrie 2020, Judecătoria Medgidia a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârâtul D. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamanţii solicită obligarea pârâtului la plata diferenţelor neachitate, datorate cu titlu de pensie de întreţinere, estimate provizoriu la suma de 18.675 euro, comunicarea către reclamanţi a oricărei modificări a veniturilor pârâtului şi a sursei acestora, precum şi la plata dobânzilor legale penalizatorii aferente debitului principal, şi nu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere sau modificarea cuantumului acesteia, întrucât în acest sens există deja un titlu executoriu, sentinţa civilă nr. 296 din 10 martie 2015, pronunţată de Judecătoria Medgidia prin care s-a stabilit, definitiv, în sarcina pârâtului obligaţia de a plăti pensie de întreţinere în cuantum de 30% lunar din veniturile nete realizate, către reclamantă, cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecata, respectiv 18.09.2014, pe toata durata vieţii reclamantei sau până la recasătorirea acesteia precum şi de a plati pensie de întreţinere în cuantum de 10% lunar din veniturile nete realizate, către B., şi de 10% lunar din veniturile nete realizate către C..

În raport de cele reţinute, instanţa a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitoare la obligaţia de întreţinere, ci dispoziţiile art. 107 din acelaşi act normativ, care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei la instanţa de la domiciliul/sediul pârâtului şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunţat sentinţa civilă nr. 1196 din 25 februarie 2021, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de reclamanţi, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Medgidia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată are natura unei cereri referitoare la obligaţia de întreţinere ce izvorăşte dintr-o hotărâre judecătorească întrucât reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere stabilită în favoarea lor prin sentinţa civilă nr. 296 din 10 martie 2015, pronunţată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr. x/2014, motivat de faptul că acesta nu a mai achitat pensia de întreţinere la nivelul veniturilor sale.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 113 C. proc. civ. care stabilesc o competenţă teritorială alternativă a instanţei de la domiciliul creditorului reclamant.

Având în vedere dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora alegerea între două instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului, precum şi învestirea de către reclamanţii creditori a Judecătoriei Medgidia, ca instanţă de la domiciliul acestora, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei ultime instanţe.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul D., au solicitat obligarea acestuia la plata diferenţelor neachitate, datorate cu titlu de pensie de întreţinere, estimate provizoriu la suma de 18.675 euro. Totodată, au solicitat ca pârâtul să fie obligat la comunicarea către reclamanţi a oricărei modificări a veniturilor şi a sursei acestora, care vor interveni în viitor, în termen de 15 zile, la plata dobânzilor legale penalizatorii aferente debitului principal, calculate de la data scadenţei fiecărei tranşe neachitate, până la data plăţii efective, estimat la suma de 2.000 euro, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 2 şi art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,"în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii".

Aceste ultime dispoziţii reprezintă norma ce reglementează competenţa teritorială în materia obligaţiei de întreţinere, a căror sferă de aplicabilitate nu poate fi limitată doar la cazurile de stabilire şi modificare a cuantumului pensiei, fiind incidente în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcţie de opţiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanţele competente teritorial.

Înalta Curte constată că, în cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează obligaţia de întreţinere stabilită în sarcina pârâtului, competenţa teritorială este alternativă fiind deopotrivă competente să soluţioneze cauza instanţa de la domiciliul reclamanţilor şi instanţa de la domiciliul pârâtului.

În litigiul pendinte, Judecătoria Medgidia este instanţa de la domiciliul reclamanţilor creditori, iar Judecătoria Cluj-Napoca este instanţa de la domiciliul pârâtului, din Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, reclamanţii au ales să sesizeze instanţa de la domiciliul acestora şi, în consecinţă, prin alegerea făcută, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe, însă cu condiţia ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Medgidia cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, această instanţă nu mai putea să dispună, nici din oficiu şi nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâtului, fără a încălca voinţa reclamanţilor.

Faţă de natura cererii de chemare în judecată care vizează obligaţia de întreţinere şi, în raport de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2021.