Inadmissibility of constitutional referral where income threshold statutes were not applied to the rejection of judicial aid request due to missing documentation.

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La 9 septembrie 2020 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Braşov, secţia I civilă.

Prin cererea transmisă prin fax la 4 noiembrie 2019, petenta A. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în vederea soluţionării cererii de strămutare.

Prin încheierea din camera de consiliu din 10 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de petenta A., apreciind că petenta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din O.U.G nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă în sensul în care nu a depus înscrisurile din care să rezulte veniturile sale, ci a transmis precizări prin care a învederat că nu deţine niciun înscris care să ateste că nu realizează venituri.

Prin cererea înregistrată la 13 ianuarie 2020, petenta A. a solicitat reexaminarea încheierii din camera de consiliu din 10 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, solicitând, totodată, sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2), art. 14 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020.1.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, invocată de petenta A.; a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/2008.

2. Cererea de recurs

La 29 ianuarie 2021, petenta A. a declarat recurs împotriva încheierii din 27 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020.1.1 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În cadrul motivelor de recurs, referitor la soluţia privind art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/2008, recurenta A. a arătat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, existând legătura cu soluţionarea cauzei. În acest sens a arătat că instanţa care s-a pronunţat asupra cererii de ajutor public judiciar a invocat acest articol în motivarea soluţiei de respingere a cererii.

Învederează că art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/2008 este indisolubil legat de art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ, iar aceste texte trebuie analizate împreună pentru o eficienţă juridică efectivă. Cu privire la pragurile de 300 RON, respectiv 600 RON, prevăzute de textul legal a cărui neconstituţionalitate se susţine, arată că acestea exclud de la accesul la justiţie persoanele aflate în situaţii financiare precare.

Referitor la art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, arată că dispozitivul încheierii atacate nu cuprinde soluţia cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale cu neconstituţionalitatea acestui articol. Susţine că a invocat textele din Constituţie încălcate de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 şi a arătat cu exactitate teza atacată, respectiv lăsarea la aprecierea discreţionară a judecătorului cuantumul taxei judiciare de timbru şi libertatea acestuia de a respinge scutirea de la plata taxei a persoanelor vulnerabile financiar.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul petentei A. este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la 13 ianuarie 2020, petenta A. a solicitat reexaminarea încheierii din camera de consiliu din 10 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, solicitând, totodată, sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2), art. 14 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020.1.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, invocată de petenta A. şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/2008, reţinând în considerente că dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2) nu au fost aplicate în soluţia de respingere a cererii de ajutor public judiciar şi că excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 a fost invocată formal atât timp cât în conţinutul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu se identifică argumente care să susţină neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale evocate.

Dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/2008, a căror neconstituţionalitate se invocă, statuează în sensul că: "(1)Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 RON. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat. (2) Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 RON, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.

Art. 16 din O.U.G. nr. 51/2008 arată că: "Ajutorul public judiciar poate fi refuzat când este solicitat abuziv, când costul său estimat este disproporţionat faţă de valoarea obiectului cauzei, precum şi atunci când acordarea ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale."

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de control constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol, dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, la constatarea condiţiilor de admisibilitate, respectiv excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, de către părţi, instanţă din oficiu sau de procuror, în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; excepţia să privească neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; prevederile a căror neconstituţionalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi legea sau ordonanţa ori dispoziţia din lege sau din ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/2008, nefiind întrunite cerinţele textului legal care să facă posibilă sesizarea.

Astfel, se constată că, la pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, instanţa a avut în vedere că petenta nu a depus înscrisurile prevăzute de art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008. Întrucât depunerea acestora constituia situaţia premiză pentru analiza condiţiilor prevăzute de textele art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/2008, se reţine că dispoziţiile invocate de către recurentă ca fiind neconstituţionale nu au legătură cu soluţia de respingere a cererii privind ajutorul public judiciar.

Distinct de considerentele din încheierea recurată, Înalta Curte reţine că soluţia legislativă a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională respingând, prin Decizia nr. 96/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 512 din 17 mai 2021, obiecţia de neconstituţionalitate în legătură cu art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/2008, reţinând în motivare că, prin această reglementare se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii.

În privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2013, se reţine că acestea nu au legătură cu cauza întrucât aprecierea instanţei cu privire la faptul că achitarea taxei judiciare de timbru la care petenta a fost obligată nu este în măsură să pună în pericol întreţinerea petentei ori a familiei sale reprezintă argumentul suplimentar din cuprinsul încheierii pronunţate la 10 decembrie 2020, în dosarul nr. x/2020, motivul respingerii cererii fiind, astfel cum s-a arătat anterior, nedepunerea înscrisurilor doveditoare.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.1.1, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.1.1.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2021.