Recusal of judicial panel for civil matter; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă la 19 iunie 2020, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., revizuirea laturii civile a sentinţei penale nr. 353/PI din 5 mai 2017, pronunţate de secţia penală a acestei instanţe în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 47/A/01.03.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, să se constate că s-a stins obligaţia sa de plată a sumei de 212.138 euro, izvorâtă din prejudicierea intimatei (părţii civile) B., determinată de înstrăinarea din patrimoniul Composesoratului a suprafeţelor de teren de 93.0980 ha, 82.6123 ha şi 6 ha, păşune/teren neagricol, prin anularea contractelor de vânzare-cumpărare şi a celor de schimb, şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară a imobilelor; să se dispună ridicarea sechestrului judiciar înfiinţat asupra bunurilor sale imobiliare şi exonerarea de la plata prejudiciului în sumă de 212.138 euro, care reprezintă cuantumul datoriei consemnate în favoarea intimatei B..

În drept, revizuenta a invocat art. 452 alin. (1) şi art. 453 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 1092 şi art. 1102 C. civ. de la 1864.

La 8 iulie 2020, revizuenta a precizat cererea de revizuire, indicând ca temei juridic al acesteia art. 509 pct. 5 C. proc. civ. şi solicitând schimbarea în tot a laturii civile a sentinţei penale nr. 353/PI din 5 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, astfel: exonerarea sa de la plata, în solidar, a sumei de 212.138 euro, reprezentând diferenţa de valoare terenuri înstrăinate, constatând că s-a stins obligaţia sa izvorâtă din prejudicierea intimatei (părţii civile) B., determinate de înstrăinarea suprafeţelor de teren de 93.0980 ha, 82.6123 ha şi 6 ha, păşune/teren neagricol, prin anularea contractelor de vânzare-cumpărare şi a celor de schimb şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară a imobilelor, dispusă prin sentinţa civilă nr. 854/2011, dată în dosarul civil nr. x/2011 al Tribunalului Arad, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2135/20.11/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul civil nr. x/2019; ridicarea sechestrului judiciar înfiinţat asupra bunurilor sale imobiliare şi exonerarea de la plata prejudiciului în sumă de 212.138 euro, reprezentând cuantumul datoriei consemnate în favoarea intimatei B..

În drept, a invocat art. 509 pct. 5 C. proc. civ., art. 1092 şi art. 1102 din C. civ. de la 1864.

2. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara

Prin sentinţa nr. 2 din 16 iulie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire, invocată din oficiu, şi a respins cererea de revizuire a laturii civile a sentinţei nr. 353/05.05.2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 47/01.03.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimata B., ca tardiv formulată; a fost obligată revizuenta la plata cheltuielilor de judecată, către intimată, în cuantum de 3.000 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 2 din 16 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă a declarat recurs revizuenta A., la 4 august 2020.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa a respins cererea de revizuire a laturii civile a sentinţei penale nr. 353/05.05.2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, ca tardiv formulată, deşi cererea de revizuire a fost introdusă în termen de o lună de la data la care a descoperit înscrisul doveditor care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa (extrasul de carte funciară nr. x Ineu, emis de Biroul de Carte Funciară Ineu la 30.06.2020).

Consideră că a exercitat calea extraordinară de atac în termenul legal de o lună, calculat de la data descoperirii înscrisului, potrivit art. 511 pct. 5 C. proc. civ. întrucât a formulat cererea de revizuire la 17 iunie 2020, anterior intrării în posesia înscrisului doveditor.

Susţine că hotărârea Curţii de Apel Timişoara a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv ale art. 509 alin. (1) pct. 5, art. 511 pct. 5 şi art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Învederează că, prin sentinţa penală nr. 353/PI din 5 mai 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, definitivă prin decizia nr. 47/A din 1 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul penal nr. x/2016, pe latură civilă, s-a stabilit obligarea recurentei la plata prejudiciului suferit de partea civilă B., în sumă de 212.138 euro, instituindu-se sechestrul judiciar asupra bunurilor sale. Având în vedere că sentinţa nr. 854/17.10.2011 a Tribunalului Arad, secţia civilă (prin care s-a constatat nulitatea contractelor de schimb şi a celor de vânzare-cumpărare şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară privind dreptul de proprietate al intimatei) a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 2135/20.11.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, obligaţia de plată a prejudiciului de către revizuentă este lipsită de obiect.

Susţine că sentinţa nr. 854/17.10.2011 a Tribunalului Arad, secţia civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2153/20.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în baza căreia s-a dispus înscrierea în CF nr. x - Ineu, nr. cad. x, nu constituie înscrisul doveditor care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor decât după înscrierea în cartea funciară a imobilului, iar termenul de o lună curge de la data la care recurenta a intrat în posesia încheierii de carte funciară şi a extrasului CF nr. x, care confirmă revenirea la situaţia anterioară în cartea funciară.

Întrucât această înscriere s-a făcut la 30 iunie 2020, când a fost eliberat şi extrasul de carte funciară de confirmare a revenirii imobilului la B., de la această dată curge termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire.

Susţine că latura civilă a sentinţei nr. 353 din 5 mai 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală nu mai are eficienţă juridică întrucât prejudiciul nu mai există, fiind recuperat în natură prin restituirea patrimoniului pe cale judecătorească, urmare anularii contractelor de înstrăinare a imobilelor, situaţie în care menţinerea obligaţiei de plată a prejudiciului şi a sechestrului judiciar asupra bunurilor recurentei constituie o îmbogăţire fără justă cauză, o grevare ilegală a imobilelor sale.

4. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 august 2020 şi a fost repartizat completului de filtru nr. 8.

Prin rezoluţia din 17 septembrie 2020 s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Completul de filtru nr. 8, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părţi pentru a depune puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 1 aprilie 2021, pronunţată în camera de consiliu, a fost admis în principiu recursul, fiind stabilit termen în şedinţa publică din 13 mai 2021 pentru soluţionarea acestuia.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la 30 septembrie 2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 408 alin. (1) C. proc. pen., susţinând că, potrivit art. 408 C. proc. pen., sentinţa penală nr. 353/PI din 5 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală este susceptibilă de apel, în aplicarea art. 513 alin. (5) C. proc. civ., astfel că recursul declarat împotriva laturii civile a sentinţei ce se solicită a fi revizuită este inadmisibil.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul revizuentei A. este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului invocată în cadrul întâmpinării, aceasta a fost constatată nefondată în cadrul procedurii de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., considerându-se că cererea este admisibilă, în raport de dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. art. 408, art. 433 şi art. 434 C. proc. pen. şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Prin cererea de recurs formulată de revizuenta A., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susţine, în esenţă, că cererea de revizuire a fost introdusă în termen de o lună de la data la care a descoperit înscrisul doveditor care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, acesta fiind extrasul de carte funciară nr. x Ineu, emis de Biroul de Carte Funciară Ineu la 30 iunie 2020.

Înalta Curte reţine că, prin cererea de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă la 19 iunie 2020, s-a solicitat revizuirea laturii civile a sentinţei penale nr. 353/PI din 5 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 854 din 17 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia civilă nr. 103 din 8 mai 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă şi irevocabilă prin decizia nr. 2135 din 20 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă au fost anulate contractele de schimb şi de vânzare cumpărare şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară privind dreptul de proprietate al intimatei.

Prin precizarea depusă la 8 iulie 2020, s-a arătat că cererea de revizuire este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., înscrisul doveditor care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, la care face referire articolul menţionat, fiind reprezentat de sentinţa civilă nr. 854 din 17 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad.

Se reţine că unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este principiul disponibilităţii, potrivit căruia limitele cererii sunt determinate de reclamant, el fiind cel care stabileşte cadrul procesual, atât sub aspectul obiectului, cauzei, adică temeiului juridic, cât şi al părţilor între care se derulează litigiul.

În aplicarea acestui principiu de drept, dispoziţiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că "În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi".

Potrivit art. 494 C. proc. civ., "Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune".

Din interpretarea textelor legale precitate rezultă că instanţele de control judiciar sunt chemate să judece numai ceea ce a judecat prima instanţă, nefiind posibil să se modifice elementele stabilite la instanţa de fond şi nici să se formuleze cereri noi.

În speţă, prima instanţă a analizat excepţia tardivităţii cererii în raport de înscrisul invocat prin cererea de revizuire precizată, care circumscrie obiectul şi cauza cererii, respectiv sentinţa civilă nr. 854 din 17 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad, devenită irevocabilă la data de 20.11.2019, de la care a calculat termenul de declarare a căii extraordinare de atac.

Prin memoriul de recurs şi concluziile orale de la termenul dezbaterii recursului, se susţine că înscrisul doveditor care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor este extrasul C.F. nr. x Ineu, emis de Biroul de carte funciară Ineu la 30 iunie 2020, ce consemnează revenirea la situaţia anterioară prin înscrierea sentinţei civile nr. 854 din 17 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2011.

Prin invocarea unui alt înscris doveditor, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuienta a schimbat cauza cererii de revizuire, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 478 alin. (3) şi art. 494 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte, analizând criticile din recurs vizând soluţia de admitere a excepţiei tardivităţii, raportat la limitele devoluţiei permise în calea de atac, potrivit principiului "tantum devolutum quantum iudicatum", reţine caracterul nefondat al acestora constatând că înscrisul doveditor invocat de revizuientă prin cererea precizată este sentinţa civilă nr. 854 din 17 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2011, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2135 din 20 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de la a cărui descoperire a fost calculat termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În raport de cele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinţei nr. 2 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinţei nr. 2 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2021.