Recovery of privatization contributions via actio de in rem verso: Subsidiarity of unjust enrichment and cumulative application of legal interest and inflation indexation

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2020

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 06.11.2014, astfel cum a fost completată prin cererea depusă la data de 18.03.2015, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Asociaţia Salariaţilor din cadrul S.C. Timpuri Noi S.A. la restituirea sumei de 533.135,48 RON, reprezentând valoarea plătită pentru achitarea către AVAS a preţului contractului de privatizare, a sumei de 200.898,55 RON, reprezentând valoarea plătită către ASTN pentru finanţarea capitalului de lucru, şi a sumei de 239.500 RON, reprezentând contribuţie în contul primului an investiţional, precum şi la întoarcerea fructelor civile pentru toate aceste sume, prin plata diferenţei de valoare actualizată la data plăţii cu indicele preţurilor de consum şi indexată cu dobânda de referinţă a B.N.R.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa nr. 1843 din 19 iunie 2018, pronunţată în rejudecare de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 728 A din 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-reclamant A. împotriva încheierilor de şedinţă din data de 06.02.2017 (prin care s-a respins cererea de introducere în cauză a succesorilor pârâtei) şi din data de 16.11.2018 (prin care s-a respins cererea depusă la data de 23.08.2018 de reclamant, ca neîntemeiată), pronunţate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2014.

A fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1843 din 19.06.2018, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă.

A fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă acţiunea, astfel cum a fost modificată. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2.872.138,39 RON, reprezentând valoarea actualizată şi indexată a sumelor plătite cu titlu de contribuţie la fondul PASS, la capitalul de lucru şi pentru anul I investiţional (creditare Asociaţie).

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 48.912,50 RON, cheltuieli de judecată efectuate în primă instanţă şi în apel (taxe judiciare de timbru şi onorariu expert).

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recursuri reclamantul A. şi pârâta Asociaţia salariaţilor din cadrul Timpuri Noi S.A..

Recursul reclamantului:

Reclamantul a arătat că prin prezentul recurs critică soluţia instanţei de apel doar cu privire la modul de soluţionare a apelului declarat de acesta împotriva încheierii de şedinţă din data de 06.02.2017 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A formulat următoarele critici:

În al doilea ciclu procesual, în faţa instanţei de fond, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de succesori ai pârâtei, dizolvată şi aflată în lichidare, a persoanelor care au preluat singurul patrimoniu al acesteia - acţiunile societăţii Timpuri Noi S.A, respectiv a numiţilor B., C., D. si E..

Instanţa de fond a respins cererea de introducere în cauză a altor persoane, instanţa de apel menţinând această soluţie prin respingerea apelului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 06.02.2017 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă.

Recurentul-reclamant apreciază că soluţia instanţei de apel cu privire la apelul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 06.02.2017 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă este nelegală, solicitând casarea în parte a deciziei civile nr. 728 A din 21.05.2019 şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel doar cu privire la cererea de introducere în cauză a numiţilor B., C., D. şi E..

În opinia recurentului-reclamant, instanţa de apel a procedat la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 38-39 C. proc. civ.. Astfel, ţinând cont de situaţia juridică a pârâtei, care este dizolvată, fără a se fi efectuat lichidarea şi radierea persoanei juridice, în considerarea dispoziţiilor art. 38-39 C. proc. civ., recurentul-reclamant consideră întemeiată şi legală cererea sa de introducere în cauză şi a celor patru persoane menţionate în cerere, cu menţinerea, în calitate de pârâtă, şi a Asociaţiei Salariaţilor din cadrul Timpuri Noi S.A.

Dispoziţiile art. 38-39 C. proc. civ. nu impun ca persoana iniţial chemată în judecată să nu mai fie în fiinţă, aşa cum în mod greşit a apreciat instanţa de apel atunci când şi-a motivat decizia prin raportare la împrejurarea că pârâta nu a fost radiată din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Relevant şi suficient este faptul că întreg patrimoniul pârâtei, deşi datoriile acesteia nu fuseseră plătite, aşa cum impun dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 88/1997, a fost transmis prin distribuire, fără o plată corelativă, către B., C., D. şi E..

Recursul pârâtei:

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii apelate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel Bucureşti. A invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A formulat următoarele critici:

Motivarea instanţei de apel este în totală contradicţie cu actele constitutive ale Asociaţiei şi cu deciziile luate în cadrul Adunărilor Generale ale acesteia, care au putere de lege între părţi şi sunt opozabile terţilor, a normelor de drept material, în sensul că s-a făcut aplicarea greşită a principiului îmbogăţirii fără just temei şi a principiului reparării prejudiciului, a O.G. nr. 13/2011, privind calculul penalităţilor şi a Legii contabilităţii privind ţinerea facturilor şi plafonul de plăţi.

Arată recurenta că, prin decizia recurată, curtea de apel a constatat că este greşită soluţia primei instanţe, în sensul că raportul juridic obligaţional este unul de natură contractuală şi că apelantul-reclamant avea la îndemână o acţiune în răspundere civilă contractuală.

În opinia recurentei-pârâte, raţionamentul instanţei de apel este unul greşit şi se bazează doar pe a cita selectiv din considerentele deciziei civile nr. 976R din 02.06.2014.

Recurenta-pârâtă apreciază că raportul obligaţional dintre părţi era de natura unui contract de împrumut şi că nu este îndeplinită condiţia ce derivă din subsidiaritatea acţiunii, reclamantul având posibilitatea unei acţiuni în răspundere civilă contractuală, instanţa de apel pronunţând, astfel, o hotărâre nelegală.

Mai susţine recurenta-pârâtă faptul că instanţa de apel nu a ţinut cont de probele din dosar şi a acordat cu generozitate dobânzi şi actualizări cu indicele de inflaţie, calculate de la data efectivă a plăţii şi nu de la data când pretinsul prejudiciul a fost cunoscut, încălcând atât normele de drept privind principiul reparării prejudiciului, cât şi O. G. nr. 13/2011 privind dobânzile şi penalităţile legale.

5. Întâmpinarea

La data de 20.11.2019, pârâta Asociaţia salariaţilor din cadrul Timpuri Noi S.A. a depus întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A., solicitând respingerea, ca nefondată, a căii de atac formulate de acesta.

La data de 06.12.2019, reclamantul A. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă, solicitând respingerea apărărilor acesteia ca nefondate.

La data de 12.12.2019, reclamantul A. a depus întâmpinare la recursul formulat de pârâtă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 02 aprilie 2020, completul de filtru a admis, în principiu, recursurile declarate în cauză şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor, la data de 04 iunie 2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul reclamantului:

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamant, acesta a precizat că, prin prezenta cale de atac, critică soluţia instanţei de apel doar cu privire la modul de soluţionare a apelului declarat de aceasta împotriva încheierii de şedinţă din data de 06.02.2017 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, recurentul-reclamant solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel doar cu privire la cererea de introducere în cauză a numiţilor B., C., D. şi E..

În opinia recurentului-reclamant, instanţa de apel a procedat la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 38-39 C. proc. civ.. Astfel, ţinând cont de situaţia juridică a pârâtei, care este dizolvată, fără a se fi efectuat lichidarea şi radierea persoanei juridice, în considerarea dispoziţiilor art. 38-39 C. proc. civ., recurentul-reclamant consideră întemeiată şi legală cererea sa de introducere în cauză şi a celor patru persoane menţionate în cerere, cu menţinerea, în calitate de pârâtă, şi a Asociaţiei Salariaţilor din cadrul Timpuri Noi S.A.

Înalta Curte, analizând critica formulată de recurentul-reclamant, constată că aceasta este nefondată, soluţia de respingere a cererii de introducere în cauză a numiţilor B., C., D. şi E., dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, fiind legală şi temeinică, pentru considerentele ce urmează.

Se reţine că, prin cererea depusă la judecata în fond a cauzei, în data de 15.12.2016, reclamantul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 68-70 din C. proc. civ., introducerea în cauză a persoanelor fizice B., C., D. şi E. care au dobândit acţiuni ale societăţii de la pârâta Asociaţia Salariaţilor din cadrul Timpuri Noi S.A.

Ulterior, la termenul din data de 06.02.2017, reclamantul a precizat că cererea sa este întemeiată pe dispoziţiile art. 38 şi art. 39 alin. (2) cu referire la art. 68-70 C. proc. civ.

Instanţa de fond a respins această cerere, constatând, în primul rând, că nu este vorba despre o intervenţie forţată, sub forma chemării în judecată a altor persoane (art. 68-71 din C. proc. civ.), întrucât cele patru persoane fizice nu pot pretinde, pe calea unei cereri separate, aceleaşi drepturi ca reclamantul. În al doilea rând, prima instanţă a constatat că temeiul juridic al cererii nu îl poate reprezenta nici art. 38-39 din C. proc. civ., întrucât aceste texte de lege reglementează ipoteza transmiterii calităţii procesuale, ceea ce nu este cazul în speţă.

Instanţa de apel, menţinând soluţia primei instanţe, a constatat că raţionamentul şi aplicarea legii de către instanţa de fond au fost corecte, stabilind că nu poate fi vorba nici de încălcarea îndrumărilor de casare din decizia civilă nr. 318A din 04.05.2016, deoarece aceasta a făcut o analiză asupra cererii de chemare în judecată şi nu asupra calităţii procesuale.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a procedat la aplicarea corectă şi legală a dispoziţiilor art. 38-39 C. proc. civ., critica recurentului-reclamant, în sensul că aceasta ar fi aplicat în mod greşit normele de drept material, fiind nefondată.

Art. 38 C. proc. civ. prevede:

"Calitatea de parte se poate transmite legal sau convenţional, ca urmare a transmisiunii, în condiţiile legii, a drepturilor ori situaţiilor juridice deduse judecăţii".

Art. 39 C. proc. civ. prevede că:

"(1) Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părţile iniţiale. Dacă însă transferul este făcut, în condiţiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz.

(2) În toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. În acest caz, instanţa va decide, după împrejurări şi ţinând seama de poziţia celorlalte părţi, dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces. Dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză.

(3) Hotărârea pronunţată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular şi va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepţia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credinţă şi nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular"."

Se constată astfel, din cuprinsul textelor de lege, că acestea reglementează ipoteza transmiterii calităţii procesuale, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, temeiul juridic invocat de reclamant - art. 38-39 C. proc. civ. - neputând fi reţinut deoarece nu s-a făcut o transmitere a calităţii procesuale către persoanele a căror introducere în cauză se solicită ca efect al dizolvării.

Astfel, în mod legal, instanţa de apel, menţinând soluţia primei instanţe, a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada transmiterii patrimoniului pârâtei către cele patru persoane fizice şi că, prin efectul dizolvării, persoana juridică intră în lichidare şi îşi păstrează capacitatea civilă până la finalizarea lichidării, astfel cum prevede art. 248 din C. civ., completat de dispoziţiile art. 71 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

În plus, în condiţiile în care pârâta îşi va înceta existenţa juridică doar la data radierii sale din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, astfel cum prevede art. 71 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, în cauză nu pot fi incidente prevederile art. 38-39 C. proc. civ., calitatea procesuală pasivă aparţinând Asociaţiei Salariaţilor din cadrul Timpuri Noi (PAS Timpuri Noi), prin lichidator judiciar.

Recursul pârâtei:

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că motivarea instanţei de apel este în totală contradicţie cu actele constitutive ale Asociaţiei şi cu deciziile luate în cadrul adunărilor generale ale acesteia, care au putere de lege între părţi şi opozabile terţilor, cu normele de drept material, în sensul că s-a făcut aplicarea greşită a principiului îmbogăţirii fără just temei şi a principiului reparării prejudiciului, a O.G. nr. 13/2011 privind calculul penalităţilor şi a Legii contabilităţii privind ţinerea facturilor şi plafonul de plăţi.

Mai susţine recurenta-pârâtă că raportul obligaţional dintre părţi era de natura unui contract de împrumut şi că nu este îndeplinită condiţia ce derivă din subsidiaritatea acţiunii, reclamantul având posibilitatea unei acţiuni în răspundere civilă contractuală, instanţa de apel pronunţând, astfel, o hotărâre nelegală.

Înalta Curte constată ca fiind nefondate criticile recurentei-pârâte, reţinând că instanţa de apel a interpretat şi a aplicat corect dispoziţiile incidente în cauză.

Astfel, în mod corect şi legal, instanţa de apel a reţinut că raţionamentul primei instanţe, în sensul că nu este îndeplinită condiţia ce derivă din subsidiaritatea acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, întrucât raportul juridic obligaţional creat prin remiterea sumelor în litigiu este unul de natură contractuală, astfel că reclamantul avea la îndemână o acţiune în răspundere civilă contractuală pentru recuperarea sumelor avansate cu titlu de împrumut, este un raţionament greşit şi că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile îmbogăţirii fără just temei, inclusiv cea privind absenţa oricărui alt mijloc juridic de recuperare a pierderii suferite în patrimoniu.

Deşi în C. civ. de la 1864 (act normativ aplicabil în speţă) nu există o consacrare expresă a îmbogăţirii fără just temei, aceasta reprezintă o instituţie juridică a dreptului civil dezvoltată pe cale doctrinară şi jurisprudenţială, avându-şi izvoarele în principiile dreptului roman.

Astfel, regula romană s-a transmis neschimbată în dreptul civil român sub forma principiului " jure naturae aequum est neminem cum alterius detrimento et injuria fieri locupletiorem" ("nimeni nu poate să devină mai bogat în detrimentul altuia sau neîndreptăţind pe altul, după dreptul natural").

Îmbogăţirea fără justă cauză este generatoare de obligaţii, a căror sorginte este extra-contractuală.

În literatura de specialitate şi practica judiciară dezvoltate sub imperiul C. civ. de la 1864 s-a statuat că, pentru ca îmbogăţirea fără justă cauză să dea naştere raportului juridic obligaţional şi acţiunea în restituire să fie admisă, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii materiale şi juridice: a) să existe o îmbogăţire a pârâtului; b) să existe o pierdere patrimonială suferită de reclamant; c) între îmbogăţirea pârâtului şi pierderea patrimonială suferită de reclamant să existe o legătură directă, în sensul că ambele fenomene sunt efectul unei cauze unice; d) îmbogăţirea şi pierderea patrimonială să fie lipsite de o cauză legitimă; e) reclamantul să nu aibă la dispoziţie o altă acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului său de creanţă împotriva pârâtului (caracterul subsidiar al acţiunii este în prezent expres prevăzută la art. 1348 din actualul C. civ.).

Or, din situaţia de fapt reţinută pe baza mijloacelor de probă administrate, în mod legal instanţa de apel a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile acţiunii de in rem verso, neexistând niciun temei juridic pentru majorarea patrimoniului pârâtei, în detrimentul patrimoniului reclamantului.

Astfel, prin acţiunea înregistrată la data de 26.10.2005 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamantul A. a solicitat obligarea Asociaţiei pârâte la distribuirea a 775.139 acţiuni la S.C. Timpuri Noi S.A, susţinând că acestea reprezintă echivalentul vărsămintelor efectuate.

Prin sentinţa civilă nr. 5197 din 05.06.2007, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a respins acţiunea ca nefondată, reţinând în esenţă că "reclamantul are doar un drept de creanţă faţă de pârâtă, egal cu sumele vărsate în contul Asociaţiei pentru cumpărarea acţiunilor, care nu îi conferă însă calitatea de creditor al obligaţiei de distribuire de către pârâtă a celor 775.139 acţiuni".

Această soluţie a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 929A din 02.11.2012, urmare a respingerii apelului de către Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 976R din 02.06.2014, ca urmare a respingerii recursului de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Astfel, raportul juridic existent între părţile aflate în litigiu a fost stabilit, cu putere de lucru judecat, prin decizia civilă nr. 976R din 02.06.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul că sumele vărsate de reclamantul A. în contul pârâtei Asociaţia Salariaţilor din cadrul Timpuri Noi (PAS Timpuri Noi) nu reprezintă nici subscriere de acţiuni, nici împrumut (cum a reţinut prima instanţă), ci plăţi efectuate în scopul constituirii patrimoniului Asociaţiei, conform art. 5 din Statut, plăţi care, în lipsa distribuirii unor acţiuni către reclamant, au dat naştere, în patrimoniul acestuia, unui drept de creanţă împotriva Asociaţiei pârâte, egal cu sumele vărsate.

Prin urmare, între părţile aflate în litigiu nu există un raport juridic contractual sau delictual, iar reclamantul nu are la îndemână o acţiune în realizare, întemeiată pe răspunderea civilă contractuală sau delictuală, pentru valorificarea dreptului său la reparaţie, astfel că, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, în cauză este îndeplinită cerinţa privind caracterul subsidiar al actio de in rem verso, alături de toate celelalte condiţii materiale şi juridice proprii îmbogăţirii fără just temei.

Se reţine, aşadar, că prin sumele vărsate de reclamant în contul Asociaţiei pârâte, fără ca ulterior să-i fie distribuite acţiuni la S.C. Timpuri Noi S.A, a avut loc o îmbogăţire a intimatei şi o pierdere patrimonială suferită de reclamant, între care există o legătură directă, îmbogăţirea şi pierderea patrimonială corespunzătoare fiind lipsite de o cauză legitimă, iar reclamantul neavând la dispoziţie o altă acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului său de creanţă împotriva pârâtei.

Cu privire la cuantumul dreptului de creanţă al reclamantului împotriva pârâtei, curtea de apel a constatat că acesta rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faţa primei instanţe (înscrisuri şi raport de expertiză contabilă judiciară), fiind în sumă totală de 2.872.138,39 RON, reprezentând valoarea actualizată şi indexată a plăţilor efectuate de reclamant cu titlu de contribuţie fond PAS, capital de lucru şi creditare Asociaţie.

Ţinând cont de principiul reparării integrale a prejudiciului, curtea de apel a mai reţinut că reclamantul este îndreptăţit a primi, pe lângă debitul principal în cuantum total de 973.534,03 RON, atât dobânda legală, menită să acopere prejudiciul cauzat prin neexecutarea obligaţiei de plată, cât şi actualizarea cu indicele de inflaţie, menită a aduce creanţa la valoarea ei reală, în aceeaşi expresie economică din momentul stabilirii ei, protejându-se astfel interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără culpa sa, efectele devalorizării monedei.

Înalta Curte reţine că dobânda legală şi actualizarea cu indicele de inflaţie sunt menite a asigura repararea integrală a prejudiciului încercat de creditor - art. 1531 alin. (1) şi alin. (2) teza I C. civ. dispune că dobânda legală reprezintă o daună moratorie pentru neexecutarea obligaţiei de plată, în timp ce prin actualizarea cu indicele de inflaţie se urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiei băneşti la data efectivă a plăţii, având un caracter compensatoriu.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, dobânda legală reprezintă preţul lipsei de folosinţă, se acordă cu titlu de sancţiune pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiei de plată şi poate fi cumulată cu actualizarea sumelor în raport de indicele preţurilor de consum, întrucât cele două instituţii au finalităţi diferite şi nu există o dublă reparaţie, plata lor cumulată fiind impusă tocmai de principiul reparării integrale a prejudiciului suferit.

Prin urmare, critica recurentei-pârâte, în sensul că s-a făcut aplicarea greşită a principiului reparării prejudiciului, a O.G. nr. 13/2011 privind calculul penalităţilor şi a Legii contabilităţii privind ţinerea facturilor şi plafonul de plăţi, este nefondată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta Asociaţia Salariaţilor din cadrul Timpuri Noi (PAS Timpuri Noi), prin lichidator judiciar F., împotriva deciziei nr. 728/A din 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

De asemenea, se vor respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de recurentul-reclamant şi de recurenta-pârâtă, urmând ca cheltuielile de judecată să fie compensate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta Asociaţia Salariaţilor din cadrul Timpuri Noi (PAS Timpuri Noi), prin lichidator judiciar F., împotriva deciziei nr. 728/A din 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de recurentul-reclamant şi de recurenta-pârâtă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2020.