Annulment of civil appeal for failure to formulate specific illegality critiques against late revision ruling under Article 486(3) C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 31 iulie 2020, revizuentul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 447 A din 12 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 25 august 2020 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 6.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, şi 6 din C. proc. civ., revizuentul A. a solicitat admiterea recursului, criticând decizia curţii de apel din perspectiva în care i-a fost respinsă cererea de acordare a unui termen de judecată pentru pregătirea apărării, în contextul în care nu are pregătire juridică şi are o vârstă înaintată, împrejurări care l-au pus în imposibilitatea de a formula apărări, fiindu-i încălcat dreptul la apărare. De asemenea, a mai învederat că cererile adresate instanţei au fost formulate în termenul legal, în raport de contextul generat de pandemie şi de situaţia sa medicală.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate, recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

De asemenea, s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-revizuent în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru şi comunicat recurentului la 05 martie 2021, iar intimatului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice la data de 08 februarie 2021 .

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul deciziei civile nr. 447 A din 12 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare."

În speţă, decizia recurată a fost comunicată revizuentului la data de 06 iulie 2020, conform dovezii aflate la dosarul curţii de apel, iar cererea de recurs a fost formulată de revizuent la data de 29 iulie 2020, conform ştampilei poştei aplicate pe plicul care a însoţit cererea de recurs, aflat la dosarul de recurs.

În acest context, recursul declarat de revizuentul A. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul deciziei civile nr. 447A din 12 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost declarat cu nerespectarea termenului de 48 de ore de la pronunţare, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, termen care se împlinea la data de 14 iunie 2020.

În ceea ce priveşte recursul declarat de revizuentul A. împotriva soluţiei de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1014A din 15 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte reţine că potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 447 A din 12 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1014A din 15 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reţinându-se, în esenţă, că, raportat la data comunicării hotărârii atacate, respectiv 25 martie 2019, termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 25 aprilie 2019 (joi), iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 17 mai 2019, fiind tardiv declarată.

Prin cererea de recurs întemeiată formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, şi 6 din C. proc. civ., revizuentul A. nu a formulat critici de nelegalitate care să vizeze soluţia pronunţată de curtea de apel, ci a învederat că prin respingerea cererii de amânare i-a fost încălcat dreptul la apărare, fiind în imposibilitate de a formula apărări, întrucât nu are pregătire juridică.

Întrucât obiectul recursului îl constituie decizia prin care s-a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin decizia recurată.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 447 A din 12 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 447 A din 12 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.