Competence conflict in presidential order for minor's domicile resolved by granting jurisdiction to the minor's residence court

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, la data de 23 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâtul B., stabilirea domiciliului minorului C., la domiciliul mamei, exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă, suplinirea acordului pârâtului pentru eliberarea paşaportului simplu electronic pentru minor, suplinirea acordului pârâtului pentru deplasarea în străinătate a minorului, respectiv în Germania, însoţit de reclamantă, până la soluţionarea dosarului de fond privind tăgada paternităţii, dar nu mai mult de 3 ani.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, este despărţită de pârât din luna septembrie 2019, iar, la data de 05 august 2020, părţile au divorţat, potrivit certificatului de divorţ nr. 9938, eliberat de Primăria Comunei Târnova, judeţul Arad. După despărţirea în fapt de pârât, reclamanta a intrat într-o relaţie de concubinaj cu numitul D., relaţie în urma căreia a rezultat minorul C..

Reclamanta a mai arătat că, după naşterea minorului, potrivit legii germane, tatăl biologic al minorului C., D., a avut posibilitatea să încuviinţeze ca acesta să-i poarte numele, însă, în România, la momentul solicitării întocmirii certificatului de naştere pentru minor, minorul a fost înregistrat pe numele pârâtului, întrucât a fost conceput în perioada în care reclamanta era căsătorită legal cu acesta.

Reclamanta a mai precizat că a promovat acţiune pentru tăgada paternităţii, pe rolul Judecătoriei Tulcea, însă, până la pronunţarea unei hotărâri în acest sens, nu poate lua nicio decizie pentru minor, fără acordul pârâtului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 997 şi următoarele C. proc. civ., art. 486 C. civ., Legea nr. 272/2004 si Legea nr. 248/2005.

La data de 06 aprilie 2021, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tulcea, solicitând declinarea prezentei cauze la Judecătoria Ineu, sau, în subsidiar, la Judecătoria Mediaş, având în vedere că reclamanta are domiciliul în Mediaş, str. x, nr. bl. B. sc. B, jud. Sibiu; pe fond, pârâtul a arătat că nu se opune admiterii cererii reclamantei, întrucât nu este tatăl minorului C., în favoarea sa operând doar o prezumţie relativă de paternitate.

Prin sentinţa civilă nr. 1023 din 08 aprilie 2021, pronunţată de Judecătoria Tulcea, secţia civilă şi penală, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârât, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect ordonanţă preşedinţială, în favoarea Judecătoriei Ineu.

În motivare, această instanţă a reţinut că, din analiza cererii de chemare în judecată, dar şi din verificarea sistemului informatizat ECRIS al Judecătoriei Tulcea, acţiunea de fond invocată de reclamantă cu care a învestit instanţa este o acţiune în tăgada paternităţii, înregistrată sub nr. x/2021, sens în care, având în vedere dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ. coroborate cu art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care "(1) În afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: 1. instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei."

Din interogarea bazei de date DEPABD aflate la dispoziţia instanţei, precum şi analiza datelor cuprinse în copia cărţii de identitate a numitului B., instanţa a constatat că domiciliul reclamantei se află în localitatea Mediaş, judeţul Sibiu, iar al pârâtului în localitatea Târnova, judeţul Arad, iar atunci când legiutorul a consacrat noţiunea de domiciliu în ceea ce priveşte stabilirea unei competenţei teritoriale alternative, cum este cea reglementată de art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu a avut în vedere locuinţa în fapt a părţilor, ci domiciliul acestora.

Conchizând, această instanţă a apreciat că, întrucât acţiunea de fond este una în tăgada parternităţii, iar reclamanta nu a înţeles să introducă la domiciliul său cererea privind emiterea ordonanţei preşedinţiale cu privire la stabilirea cu caracter provizoriu a locuinţei minorului în discuţie, precum şi alte aspecte care ţin de suplinirea consimţământului celuilalt părinte, sunt aplicabile dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., raportate la art. 113 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Ineu.

Învestită prin declinare, Judecătoria Ineu, prin încheierea nr. 166/2019 din 22 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Tulcea; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., iar, din referatele de efectuare a anchetelor sociale, rezultă că minorul locuieşte cu mama sa, în sat Cataloi, str. x, comuna Frecăţei, judeţul Tulcea.

Instanţa a mai reţinut că, în materia ordonanţei preşedinţiale, sunt relevante pentru stabilirea competenţei dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., în temeiul cărora "Determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială se face prin identificarea instanţei competente să judece fondul dreptului raportat la obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, iar nu la un alt obiect al unei cereri sau acţiuni pendinte între aceleaşi părţi, pe rolul instanţelor judecătoreşti. Or, această determinare se realizează conform dispoziţiilor legale independent de existenţa pe rolul unei anumite instanţe a litigiului vizând fondul dreptului, în care s-ar putea ori nu antama chestiunea competenţei teritoriale (ÎCCJ, s. I civ., dec. nr. 5944/2011, disponibilă pe website-ul instanţei supreme, www.x.ro).

În continuare, instanţa a arătat că, potrivit literaturii de specialitate şi doctrinei, "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv".

Concluzionând, Judecătoria Ineu, având în vedere locuinţa statornică a minorului, obiectul cauzei şi prevederile legale anterior menţionate, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantei A., prin care s-a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, stabilirea domiciliului minorului C., la domiciliul mamei, exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă, suplinirea acordului pârâtului B. pentru eliberarea paşaportului simplu electronic pentru minorul C., suplinirea acordului pârâtului pentru deplasarea în străinătate a minorului, respectiv în Germania, însoţit de reclamantă, până la soluţionarea dosarului privind tăgada paternităţii, dar nu mai mult de 3 ani.

Potrivit art. 998 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială este instanţa care este competentă să se pronunţe, în primă instanţă, asupra fondului dreptului.

În speţă, reclamanta a învederat că a formulat, pe calea dreptului comun, acţiune în tăgada paternităţii, în contradictoriu cu pârâtul B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr. x/2021, cu termen de judecată la data de 22 iunie 2021.

Având în vedere obiectul litigiului şi stadiul procesual al dosarului nr. x/2021, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ. care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, precum şi pe cele ale art. 107 din acelaşi cod, potrivit cu care "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 C. proc. civ. prevede că "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

În speţă, conflictul negativ de competenţă intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a noţiunii de "domiciliu", prima instanţă sesizată, respectiv Judecătoria Tulcea, a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., coroborate cu art. 113 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, şi, întrucât reclamanta nu a înţeles să introducă cererea de ordonanţă preşedinţială la instanţa din cirsumscripţia teritorială unde îşi are domiciliu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, arătând că noţiunea de "domiciliu", în ceea ce priveşte stabilirea unei competenţe teritoriale alternative, nu a avut în vedere locuinţa în fapt a părţilor, ci domiciliul acestora; pe de altă parte, Judecătoria Ineu a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., arătând că noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens mai larg, interesând adresa unde părţile locuiesc efectiv, iar nu locuinţa principală.

Înalta Curte reţine că, în cauza dedusă judecăţii, nu se aplică dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care prevăd o competenţă teritorială alternativă în cauzele având ca obiect stabilirea filiaţiei, deoarece dosarul de fond are ca obiect acţiune în tăgada paternităţii, iar nu stabilirea filiaţiei, instituţii juridice total diferite, ci sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 114 C. proc. civ., ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noţiunea de "domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite" este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.

Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În situaţia de dedusă judecăţii, Judecătoria Ineu a dispus efectuarea unei anchete sociale cu privire la minorul C., la adresa din comuna Frecăţei, sat Cataloi, judeţul Tulcea, indicată de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, precum şi la adresa pârâtului B., din comuna Târnova, judeţul Arad.

Din ancheta socială efectuată de Primăria Comunei Frecăţei reiese că familia reclamantei locuieşte în imobilul proprietate al concubinului acesteia, din satul Cataloi, str. x, comuna Frecăţei, judeţul Tulcea, iar din ancheta socială efectuată de Primăria Comunei Târnova rezultă că minorul C. nu locuieşte cu pârâtul, la adresa din comuna Târnova nr. 688, judeţul Arad, pârâtul susţinând că nu este tatăl copilului.

Având în vedere că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, minorul locuieşte, în mod statornic, împreună cu mama sa în satul Cataloi, str. x, comuna Frecăţei, judeţul Tulcea, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Tulcea, Înalta Curte, având în vedere dipoziţiile art. 114 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Tulcea, scopul reglementării acestei norme de competenţă fiind în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimatul B., în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 12 mai 2021.