Territorial jurisdiction for public authority construction fee claims: negative competence conflict resolved by applying the defendant's actual domicile at the first legally valid hearing

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, secţia civilă, la data de 31 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., obligarea acestora la plata sumei de 4.973,5 RON, reprezentând cote datorate în baza prevederilor Legii nr. 50/1991, coroborate cu cele ale Legii nr. 10/1995, pentru investiţia realizată de aceştia, arătând, în esenţă, că pârâţii, în calitate de investitori, au obţinut o autorizaţie de construcţie, iar după finalizarea lucrărilor de construcţie nu şi-au îndeplinit obligaţia de a regulariza taxele şi cotele legale reglementate de actele normative anterior menţionate.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 50/1991, art. 40 din Legea nr. 10/1995, art. 76 din Ordinul nr. 839/2009, art. 148 şi următoarele din C. proc. civ., art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală.

Prin încheierea din data de 23 iulie 2020, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, după rămânerea în pronunţare, a repus cauza pe rol, constatând faptul că pârâţii au un alt domiciliu decât cel la care au fost citaţi pe parcursul soluţionării litigiului.

Pârâţii A. şi B. au depus întâmpinare, la data de 13 august 2020, prin care au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, precum şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii.

Prin sentinţa civilă nr. 11226/2020 din 09 decembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâţi, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Bacău.

În motivare, această instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., deşi, la termenul din data de 08 iulie 2020, a procedat la verificarea competenţei şi a stabilit că este competentă general, material şi teritorial, ulterior, prin verificarea bazei de date DEPABD, din data de 10 iulie 2020, a constatat faptul că pârâţii au un alt domiciliu decât cel la care au fost citaţi.

Astfel, instanţa a constatat că, la termenul din data de 08 iulie 2020, a existat o nelegală citare a pârâţilor, astfel că acel termen nu poate fi considerat primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, iar prin întâmpinare, pârâţii au invocat nelegala citare la termenul din data de 08 iulie 2020.

În raport de considerentele expuse, în temeiul art. 107 alin. (1) şi art. 160 alin. (2) C. proc. civ., această instanţă a constatat că primul termen la care pârâţii au fost legal citaţi este cel din data de 14 octombrie 2020, termen până la care pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au invocat, în mod legal, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi.

Conchizând, Judecătoria Iaşi a reţinut că pârâţii, începând cu data de 09 mai 2014, respectiv 15 noiembrie 2019, deci anterior formulării acţiunii deduse judecăţii, figurează în baza de date cu domiciliul legal în jud. Bacău, sens în care instanţa competentă este Judecătoria Bacău.

Învestită prin declinare, Judecătoria Bacău, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1025/2021 din 24 februarie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., în favoarea Judecătoriei Iaşi; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, în cauză, este vorba despre o competenţă teritorială de drept comun, fiind incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

S-a mai arătat că prima instanţă sesizată a comunicat pârâţilor cererea de chemare în judecată la domiciliul indicat de reclamantă, în comuna Mironeasa, satul Mironeasa, judeţul Iaşi, iar pârâţii nu au formulat întâmpinare până la stabilirea primului termen de judecată din data de 01 aprilie 2020, pentru acest termen de judecată dovada de înmânare a citaţiei fiind semnată de o persoană majoră din familia pârâţilor . Primul termen a fost în perioada stării de urgenţă, iar cel ulterior a fost stabilit la data de 08 iulie 2020, când, de asemenea, dovada de înmânare a citaţiei a fost semnată de o persoană majoră din familie.

La acest din urmă termen de judecată, constându-se că pârâţii nu au depus întâmpinare, Judecătoria Iaşi, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a procedat la verificarea competenţei de soluţionare a cererii şi, în baza art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 94 alin. (1) lit. k) din acelaşi cod, a constatat competenţa sa generală, materială şi teritorială de a soluţiona cauza, a încuviinţat probele, reţinând cauza în pronunţare, fiind amânată pronunţarea la 23 iulie 2020, când cauza a fost repusă pe rol, urmare a interogării bazei de date a DEPABD, şi s-a dispus citarea pârâţilor la domiciliul din Bacău, pentru termenul din 14 octombrie 2020.

În acest sens, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., această instanţă a concluzionat că, având în vedere că, prin încheierea din 08 iulie 2020, prima instanţă sesizată s-a declarat competentă teritorial să soluţioneze cererea şi a încuviinţat probatoriile, reţinând cauza în pronunţare, nu mai putea să repună în discuţie competenţa sa teritorială, fiind în prezenţa unei încheierii interlocutorii asupra căreia instanţa nu poate să revină, rămânând investită cu judecarea cauzei, deoarece instanţa nu îşi poate cenzura propria încheiere interlocutorie, ci doar instanţa de control judiciar.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă cererea prin care reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., obligarea acestora la plata sumei de 4.973,5 RON, reprezentând cote datorate în baza prevederilor Legii nr. 50/1991, coroborate cu cele ale Legii nr. 10/1995, pentru investiţia realizată de aceştia, arătând, în esenţă, că pârâţii, în calitate de investitori, au obţinut o autorizaţie de construcţie, iar după finalizarea lucrărilor nu şi-au îndeplinit obligaţia de a regulariza taxele şi cotele legale reglementate de actele normative anterior menţionate.

Înalta Curte reţine că, raportat la obiectul acţiunii deduse judecăţii, la stabilirea instanţei competente a soluţiona pricina, se aplică regula generală prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care statuează în sensul că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Competenţa teritorială astfel reglementată este de ordine privată, iar potrivit prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În cauza dedusă judecăţii, primul termen de judecată stabilit la Judecătoria Iaşi a fost cel din 01 aprilie 2020, în perioada stării de urgenţă, iar următorul termen a fost stabilit la data de 08 iulie 2020, când instanţa, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă pronunţată la acea dată, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a procedat la verificarea competenţei sale de a soluţiona cauza constatând, în baza art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 94 alin. (1) lit. k) din acelaşi act normativ, că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, iar, în temeiul art. 238 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat că poate soluţiona cauza la acel termen.

Însă, între momentul dezbaterilor şi cel al pronunţării hotărârii, respectiv la data de 10 iulie 2020, Judecătoria Iaşi, din oficiu, a efectuat verificări în baza de date DEPAB şi a constatat că pârâţii au domiciliul în municipiul Bacău, str. x, jud. Bacău, motiv pentru care, această instanţă, a repus cauza pe rol şi a citat pârâţii cu menţiunea de a depune întâmpinare.

Prin întâmpinarea depusă, în termen legal, la data de 13 august 2020, pârâţii au invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Iaşi, anexând copia cărţilor de identitate ale acestora, din care reise că aceştia au domiciliul legal în Bacău, str. x, jud. Bacău, începând cu data de 09 mai 2014, respectiv 15 noiembrie 2019, deci anterior formulării acţiunii deduse judecăţii.

În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 153 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii, Înalta Curte constată că primul termen de judecată la care pârâţii au fost legal citaţi este cel din 14 octombrie 2020, când aceştia au invocat, prin întâmpinare, excepţia necompetenţei teritoriale, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, întrucât norma de competenţă teritorială incidentă în cauză este una relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârâţi în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Înalta Curte reţine că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de către pârâţi prin întâmpinarea depusă în termenul legal, iar potrivit cărţilor de identitate aflate la dosarul Judecătoriei Iaşi, aceştia au domiciliul legal în Bacău, str. x, jud. Bacău, ce se află în cirscumscripţia teritorială a Judecătoriei Bacău.

Raportat la considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Bacău este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii - ISC, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 12 mai 2021.