Annulment of appeal for non-fulfillment of formal requirements: missing signature and unpaid stamp tax

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Suceava

Prin încheierea din data de 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost suspendată judecarea recursului declarat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 700 din 17 august 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în raport de lipsa nejustificată a părţilor şi de faptul că părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs petentul A..

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, recurentul a învederat că procedura de citare nu a fost respectată în cauză, întrucât citaţia i-a fost transmisă după data pronunţării soluţiei, sens în care a anexat extras de pe portalul instanţei de judecată.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 06 ianuarie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris aflata la dosarul de recurs.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia de primire din 11 ianuarie 2021, a dispus comunicarea recursului către intimaţi şi citarea recurentului cu menţiunea să depună cererea de recurs semnată şi să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, în temeiul art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte examinând cu prioritate îndeplinirea condiţiilor de formă ale cererii de recurs, prevăzute sub sancţiunea nulităţii, reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2) C. proc. civ., respectiv a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (3) al aceluiaşi text de lege dispune că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În cauză, recurentului i s-a comunicat, prin poştă electronică, la data de 22 aprilie 2021, obligaţia de a depune un exemplar semnat al cererii de recurs, sub sancţiunea anulării, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

La data de 23 aprilie 2021, recurentul a răspuns, prin e-mail, solicitărilor instanţei, însă a depus, la dosar, un înscris intitulat "apel - odată cu fondul cauzei", formulat în dosarul de fond nr. x/2020, semnat de recurent şi datat 15 august 2020, precum şi un alt înscris intitulat "obiecţiuni si precizări asupra cauzei", semnat de recurent şi datat 19 aprilie 2021 .

Înalta Curte constată că înscrisurile depuse de către recurent, la solicitarea instanţei de a depune un exemplar semnat al cererii de recurs, sunt distincte de cererea de recurs, motiv pentru care, în cauză, intervine sancţiunea anulării cererii de recurs, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând cauza şi din perspectiva dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat şi garantat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se constată că, învestită cu constatarea unei încălcări a dreptului la un proces echitabil, în contextul anulării unei cereri de chemare în judecată, în procedura de regularizare reglementată de dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ., Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la instanţă nu este unul absolut, acesta putând fi supus limitărilor legale, cu condiţia ca dreptul să nu fie afectat în substanţa sa. O limitare a dreptului de acces la instanţă nu se conciliază cu art. 6 din Convenţie decât dacă urmăreşte un scop legitim şi există un raport de rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

Astfel, prin decizia din 15 aprilie 2014, în cauza Lefter împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a prevederilor art. 6 din Convenţie; s-a reţinut că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, reglementată de art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu se substituie unei cercetări judiciare şi nu anticipează faza de admitere a probelor, însă este vorba de o etapă obligatorie, care urmăreşte a impune reclamanţilor o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii, prin urmare o astfel de procedură este prevăzută de lege şi urmăreşte buna administrare a justiţiei. Curtea a apreciat că anularea cererii reclamantei nu a constituit o ingerinţă disproporţionată în dreptul său de acces la instanţă (art. 6 din Convenţie), reţinând că reclamanta a fost informată de instanţă asupra omisiunii sale şi de sancţiunea susceptibilă a-i fi aplicată.

Deşi, în speţa redată, se face vorbire despre anularea unei cereri de chemare în judecată în faza de regularizare reglementată de dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ., aceasta poate fi apreciată ca reprezentând poziţia, de principiu, a instanţei de contencios european al drepturilor omului cu privire la soluţiile de anulare a cererilor pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă, cum este şi cazul în speţă, atunci când limitările impuse îndeplinesc condiţiile enunţate şi standardele Curţii în această materie.

De altfel, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de petentul A. nu este legal timbrată, cu toate că dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate cu nulitatea, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ.

În speţă, prin rezoluţia de primire din 11 ianuarie 2021 s-a stabilit că recurentul datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, conform art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii.

Prin adresa emisă la data de 19 ianuarie 2021 şi comunicată recurentului-petent la data de 27 ianuarie 2021, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs, s-a pus în vedere acestuia să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Se constată că recurentul-petent nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, sens în care intervine sancţiunea anulării cererii de recurs, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

În cauza Iordache împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea art. 6 din Convenţie faţă de împrejurarea că instanţele naţionale nu au explicat reclamantului consecinţele neplăţii taxelor de timbru aferente soluţionării apelului şi recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată; or, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că prin adresa emisă la data de 19 ianuarie 2021, recurentul a fost înştiinţat despre sancţiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată a taxei judiciare de timbru datorate în recurs, precum şi despre posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru în condiţiile O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 12 mai 2021.