Main intervention in appeal dismissed as inadmissible for lack of express consent from all parties

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Deliberând asupra cererii de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 26 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., societate în faliment, anularea Deciziei nr. 2592 din 19 iunie 2013, emisă de B. S.A. şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului format din teren în suprafaţă de 1.460 mp şi construcţiile aferente, situat în Bucureşti, str. x, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat, în esenţă, că prin notificarea nr. x din 29 mai 2001, numita C. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul menţionat, iar, potrivit contractului de vânzare drepturi nr. x din 16 septembrie 2015, reclamanta a cumpărat drepturile privitoare la acest imobil, însă, prin decizia contestată pârâta a respins, în mod neîntemeiat, notificarea.

La data de 19 aprilie 2016, reclamanta a depus cerere modificatoare, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, iar prin cererea depusă la 14 noiembrie 2016, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, şi a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor.

La data de 18 ianuarie 2017, B. S.R.L. a depus cerere de intervenţie principală, respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din 15 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea din 15 martie 2017, tribunalul a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea căii de atac formulate împotriva încheierii din 15 februarie 2017, în temeiul art. 64 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 427A din 09 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost repins, ca nefondat, apelul împotriva încheierii din 15 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

La termenul din 13 decembrie 2017, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea perimării, dată la care reclamanta a depus cerere de introducere în cauză a D., având în vedere că prin contractul din 09 noiembrie 2017 i-a vândut acesteia drepturile cu privire la imobilul menţionat; de asemenea, B. S.R.L. a depus cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei.

Prin sentinţa civilă nr. 161 din 01 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepţia perimării şi s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 565R din 08 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a casat sentinţa civilă nr. 161 din 01 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi a trimis cauza pentru continuarea judecăţii.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2015*.

Prin încheierea din 20 martie 2019, tribunalul a dispus introducerea în cauză a D., în calitate de reclamantă, potrivit art. 39 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că s-au transmis drepturile litigioase ce fac obiectul cauzei, fiind menţinută în proces şi reclamanta A..

La termenul din 22 mai 2019, tribunalul a luat act de conexarea la prezentul dosar a dosarului nr. x/2018, având ca obiect cererea formulată de reclamanta D., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., societate în faliment, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 2592 din 19 iunie 2013, emisă de B. S.A. şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului format din teren în suprafaţă de 1.460 mp şi construcţiile aferente, situat în Bucureşti, str. x, sector 2 sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 19 iunie 2019, tribunalul a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de B. S.R.L., a respins cererea de suspendare a judecăţii, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2019, formulată de reclamanta A. şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii.

2. Hotărârea pronunţată la fond

Prin sentinţa civilă nr. 1454 din 19 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată atât în dosarul nr. x/2015, cât şi în dosarul nr. x/2018, conexate, privind de reclamantele A. şi D., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. - prin lichidator judiciar E. şi cu intervenienta B.; au fost respinse cererile de chemare în judecată ce fac obiectul dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2018, conexate, ca tardiv formulate, şi a fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de B..

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

La data de 22 mai 2020, S.C. F. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie principală.

Prin încheierea din 22 mai 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus amânarea cauzei pentru a se comunica părţilor cererea de intervenţie principală formulată de S.C. F. S.R.L. şi pentru a da posibilitatea acestei societăţi să îşi angajeze un apărător.

Prin încheierea din 17 iulie 2020, s-a dispus citarea intimatei-reclamante B. S.R.L., prin administrator judiciar, şi s-a prorogat discutarea admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie principale formulate de S.C. F. S.R.L..

3. Hotărârea atacată

Prin încheierea din 16 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie principală formulată de S.C. F. S.R.L., pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 62 alin. (3) C. proc. civ., respectiv faţă de lipsa acordului expres al tuturor părţilor.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de recurs petenta F. S.R.L., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 24 şi art. 64 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., recurenta a învederat că reclamanta B. S.R.L., prin reprezentantul său convenţional, şi-a exprimat acordul cu privire la cererea de intervenţie, însă din cauza cererii de amânare formulate de reclamantă pentru termenul de judecată din 16 octombrie 2020, acest acord nu a putut fi exprimat în faţa instanţei de judecată.

S-a mai arătat că, prin asocierea formată din B. şi petenta F. S.R.L., au fost adjudecate, în bloc, activele B. S.A., cu excepţia creanţelor şi disponibilităţilor băneşti, potrivit procesului-verbal de adjudecare nr. RVA 4009/11.09.2013, motiv pentru care există interesul reciproc ca reclamanta să îi sprijine poziţia în prezenta cauză.

Conchizând, petenta a susţinut că este nelegală respingerea cererii de intervenţie, fără consultarea celorlalte părţi din dosar.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 24 noiembrie 2020, intimata B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului şi desfiinţarea încheierii din 16 octombrie 2020, şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea punerii în discuţie a admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie principale, şi, în subsidiar, a solicitat admiterea recursului şi reţinerea spre judecare a admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie principale.

În motivare, a arătat că, la termenul din 16 octombrie 2020, reprezentantul său convenţional nu s-a putut prezenta la judecată, iar instanţa a respins cererea sa de amânare, fără a ţine seama de motivele obiective invocate în susţinerea cererii, fiind astfel în imposibilitate de a-şi exprima punctul de vedere cu privire în momentul în care s-a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie formulate de petenta F. S.R.L..

A mai arătat că, în cauză, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa pronunţând hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. civ.

6. Considerentele instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de recurs, petenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale privitoare la intervenţia principală, întrucât acordul intimatei-reclamante B. S.R.L. nu a putut fi valorificat în instanţă, din cauza cererii de amânare formulată de reprezentantul convenţional al acestei intimate la termenul de judecată din 16 octombrie 2020.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că Legea nr. 310/2018 a adus modificări articolului 64 C. proc. civ., iar modificările vizează procedura de judecată a cererii de intervenţie, însă, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite pornite după intrarea acesteia în vigoare; or, în cauză, se constată că dosarul în care a fost pronunţată încheierea recurată a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 26 noiembrie 2015, fiind incidente, aşadar, dispoziţiile legale de la data înregistrării iniţiale a dosarului.

Analizând criticile formulate, astfel cum au fost dezvoltate, se constată că, deşi se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 62 C. proc. civ., sunt nefondate.

Potrivit art. 62 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de intervenţie principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată", text din care rezultă că intervenţia principală reprezintă o cerere care are natura juridică a unei veritabile cereri de chemare în judecată şi prin intermediul căreia un terţ formulează pretenţii proprii împotriva părţilor iniţiale din proces.

Cu privire la momentul până la care poate fi formulată intervenţia principală, art. 62 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "cererea poate fi făcută numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond", această limitare procesuală fiind justificată de însăşi natura juridică a intervenţiei principale, în privinţa căreia trebuie respectate toate gradele de jurisdicţie.

În mod excepţional, intervenţia principală se poate face şi direct în apel, însă cu acordul expres al părţilor, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 62 alin. (3) C. proc. civ., iar lipsa acestui acord atrage inadmisibilitatea intervenţiei principale formulate direct în apel.

În cauza dedusă judecăţii, se constată că petenta F. S.R.L. a formulat cererea de intervenţie principală direct în apel, la termenul de judecată din 22 mai 2020, când instanţa a dispus amânarea cauzei pentru a se comunica părţilor cererea de intervenţie principală formulată de S.C. F. S.R.L. şi pentru a da posibilitatea acestei societăţi să îşi angajeze un apărător.

La următorul termen de judecată, din 17 iulie 2020, instanţa de apel a dispus citarea intimatei-reclamante B. S.R.L., prin administrator judiciar, şi a prorogat discutarea admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie principale formulate de S.C. F. S.R.L..

Se constată că instanţa de apel, la termenul din 16 octombrie 2020, a pus în discuţie admisibilitatea cererii de intervenţie principală formulată F. S.R.L., dată la care părţile din raportul juridic litigios, deşi au fost legal citate, nu s-au prezentat.

În acest context factual, se constată că cererea de intervenţie a fost comunicată părţilor, care au avut la dispoziţie un interval de timp rezonabil pentru a-şi exprima, în mod expres, acordul cu privire la cererea de intervenţie principală.

În ceea ce priveşte critica recurentei în sensul că reclamanta B. S.R.L., prin reprezentantul său convenţional, şi-a exprimat acordul cu privire la cererea de intervenţie, însă din cauza cererii de amânare formulate de reclamantă pentru termenul de judecată din 16 octombrie 2020, acest acord nu a putut fi exprimat în faţa instanţei de judecată, Înalta Curte reţine că este nefondată, întrucât din cuprinsul cererii de amânare transmise, prin poştă electronică, la data de 15 octombrie 2020, nu reise că reclamanta B. S.R.L. ar fi făcut vreo menţiune cu privire la cererea de intervenţie principală formulată în cauză, ci aceasta a prezentat doar motivele pentru care solicită amânarea cauzei.

În plus, pentru admiterea în principiu a unei cereri de intervenţie formulată direct în apel este necesar acordul tuturor părţilor, nu doar al reclamatului.

Or, în cauză, părţi sunt reclamantele B. S.R.L., fostă B. S.R.L., A. şi D., şi pârâta S.C. B. S.A., prin lichidator judiciar E..

În atare situaţie, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (3) C. proc. civ., pentru ca instanţa de apel să fi fost în măsură să admită în principiu cererea de intervenţie principală, era necesar acordul expres, exprimat verbal sau în scris, al tuturor părţilor din proces, învoiala acestora neputând fi dedusă, pe cale de interpretare, din neprezentarea părţilor în faţa instanţei de apel sau din lipsa unui răspuns al lor în acest sens.

De altfel, se observă că, astfel cum s-a reţinut în încheierea atacată şi cum rezultă din actele dosarului, respectiv din împuternicirea avocaţială aflată la dosarul de apel, reclamanta B. S.R.L. a fost reprezentată în etapa procesuală a apelului de patru avocaţi, iar înscrisul medical ataşat cererii de amânare formulată de această reclamantă pentru termenul de judecată din 16 octombrie 2020 viza doar unul dintre cei patru avocaţi, reprezentarea reclamantei putând fi asigurată de oricare dintre cei trei apărători aleşi, conform împuternicirii.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, în cauză, nu există acordul expres al tuturor intimaţilor pentru formularea intervenţiei principale direct în apel, nefiind întrunită cerinţa imperativă impusă de art. 62 alin. (3) C. proc. civ., sens în care apreciază că este legală soluţia instanţei de apel de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie principală formulată de F. S.R.L. direct în apel.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, va respinge recursul declarat de petenta F. S.R.L. împotriva încheierii din 16 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

PENTRU ACEST EMOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petenta F. S.R.L. împotriva încheierii din 16 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2021.