Territorial competence for execution contest under the unity of the enforcement court doctrine

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.06.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a chemat în judecată pe intimaţii A., B. şi C., formulând contestaţie la executare împotriva somaţiei de plată, încheierii de stabilire a valorii creanţei urmărite şi a cheltuielilor de executare silită, precum şi adresei de înfiinţare a popririi emise la data de 21.05.2020 de D. în cadrul dosarului de executare nr. 343/E/2019, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; admiterea contestaţiei la executare şi anularea somaţiei de plată, a încheierii de stabilire a valorii creanţei urmărite şi a cheltuielilor de executare silită, precum şi adresei de înfiinţare a popririi emise la data de 21.05.2020 de D. în dosarul de executare nr. 343/E/2019; admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 344/19.01.2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a invocat din oficiu şi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, instanţa a reţinut că prin încheierea nr. 70 din 13.01.2020 pronunţată de către Judecătoria Oradea în cadrul dosarului nr. x/2020, a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019 al D., motiv pentru care această din urmă instanţă este competentă să soluţioneze contestaţia la executare, în sensul art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Oradea prin sentinţa civilă nr. 1749 din data de 30 martie 2021 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În esenţă, instanţa a reţinut că în speţă, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului, norma de competenţă prevăzută de art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., fiind instituită în favoarea debitorului. Or, sediul debitorului la data sesizării organului de executare era situat în Bucureşti, în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind şi instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Oradea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Astfel, ambele instanţe au reţinut că în materia contestaţiei la executare competenţa teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, Judecătoria Oradea a reţinut că, în cauză, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În speţă, prin cererea înregistrată la data de 11.06.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a chemat în judecată pe intimaţii A., B. şi C., formulând contestaţie la executare împotriva somaţiei de plată, încheierii de stabilire a valorii creanţei urmărite şi a cheltuielilor de executare silită, precum şi adresei de înfiinţare a popririi emise la data de 21.05.2020 de D. în cadrul dosarului de executare nr. 343/E/2019, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; admiterea contestaţiei la executare şi anularea somaţiei de plată, a încheierii de stabilire a valorii creanţei urmărite şi a cheltuielilor de executare silită, precum şi adresei de înfiinţare a popririi emise la data de 21.05.2020 de D. în dosarul de executare nr. 343/E/2019; admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, şi care prevede, în noua redactare, că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Din norma juridică enunţată se degajă cerinţa ca instanţa de executare să fie unică, în sensul că una şi aceeaşi instanţă trebuie să soluţioneze atât cererea de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare sau alte incidente ivite în cadrul procedurii de executare.

În speţă, în cadrul dosarului execuţional nr. x/2020 al BEJ Beiuşan s-a solicitat încuviinţarea executării silite în baza titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 37/2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 943/2010-R, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, încheierea din data de 11.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel în dosarul nr. x/2008, sentinţa civilă nr. 2630/P.I. din 06.11.2014 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2014 rămasă definitivă, sentinţa civilă nr. 2081/2014 din 08.10.2014 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2013 rămasă definitivă şi sentinţa civilă nr. 2047/PI/24.06.2015 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015 rămasă definitivă, următoarele sume: pentru creditoarea A. 227.910,05 RON reprezentând drepturi salariale nete actualizate cu indicele de inflaţie, onorariu şi cheltuieli de executare silită aferente; 59.535,35 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare, onorariu şi cheltuieli de executare silită aferente; pentru creditorul B. 240.638,74 RON, reprezentând drepturi salariale nete actualizate cu indicele de inflaţie, onorariu şi cheltuieli de executare silită aferente; 74.854,39 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare, onorariu şi cheltuieli de executare silită aferente; pentru creditoarea C. 202.539,69 RON, reprezentând drepturi salariale nete actualizate cu indicele de inflaţie, onorariu şi cheltuieli de executare silită aferente; 42.660,50 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare, onorariu şi cheltuieli de executare silită aferente.

Prin încheierea civilă nr. 70/13.01.2020, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite în temeiul titlurilor executorii menţionate.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 70/13.01.2020 a Judecătoriei Oradea, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare aparţine judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, şi anume Judecătoria Oradea, ca instanţă de executare.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi de temeiurile de drept evocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2021.