Territorial jurisdiction for challenging National Compensation Commission decisions under amended Law 165/2013

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin la data de 10.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea în parte a dispoziţiei nr. x/23.07.2020 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor ca fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor din Legea nr. 165/2013, referitoare la evaluarea imobilelor şi obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită o nouă dispoziţie în condiţii de legalitate pe numele său si al fratelui său.

Prin sentinţa civilă nr. 1233 din 26.11.2020, Tribunalul Caraş Severin a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Caraş Severin şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că obiectul cererii de chemare în judecată îi constituie anularea deciziei de invalidare din anul 2014 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, astfel că entitatea la care se referă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut şi calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiaşi norme legale, litigiul de faţă este de competenţa (teritorială şi materială) a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii emitente. Cum sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor se află în Bucureşti, respectiv în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei, revine acestei instanţe.

Învestit prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 423 din 24 martie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Caraş Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului ivit.

În motivare, această instanţă a reţinut că potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, formă în vigoare la data de 10.09.2020, data înregistrării contestaţiei, "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării", iar, în speţă, imobilul se află în circumscripţia Tribunalului Caraş Severin.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caraş-Severin la data de 10.09.2020, prin care reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea în parte a dispoziţiei nr. x/23.07.2020 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor din Legea nr. 165/2013, referitoare la evaluarea imobilelor şi obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită o nouă dispoziţie în condiţii de legalitate pe numele său şi al fratelui său.

Înalta Curte constată că Tribunalul Caraş Severin şi Tribunalul Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, fără a avea în vedere modificările aduse prin Legea nr. 111/2019, în timp ce Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la acelaşi text de lege, însă în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., verificarea competenţei se face raportat la cadrul normativ în vigoare la data sesizării instanţei.

În cauza dedusă judecăţii, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş Severin, la data de 10 septembrie 2020, aşadar, acestui litigiu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma modificată prin Legea nr. 111/2019, în vigoare la data sesizării instanţei.

Dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019, dispun în sensul că:

(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(11) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

Dispoziţiile legale sus-menţionate instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul preluat abuziv competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziilor emise de entităţile menţionate la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013.

Or, în speţă, imobilul vizat în decizia a cărei modificare se solicită este situat în municipiul Caransebeş, judeţul Caraş Severin.

Întrucât, potrivit alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 111/2019, competenţa de soluţionare a acţiunii prin care se solicită anularea deciziei de compensare emisă de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor revine secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, iar, în speţă, acesta este situat în raza teritorială a Tribunalului Caraş Severin, rezultă că, în cauza dedusă judecăţii, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată revine Tribunalului Caraş Severin.

Pentru aceste considerente, având în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect "Legea nr. 165/2013", în favoarea Tribunalului Caraş Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş Severin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2021.