Professional certification for taxi drivers: validity of criminal record requirement under Law 38/2003 and temporal application of legislative amendments.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.01.2016, sub nr. de dosar x/2016, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea Rutieră Română, anularea adresei nr. x/04.01.2016 emisă de pârât şi obligarea pârâtului la eliberarea certificatului profesional pentru desfăşurarea activităţii de taximetrist.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 76/CA/2016-P.I. din 20.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea Rutieră Română şi s-a anulat adresa nr. x/04.01.2016 şi adresa nr. x/15.10.2015 emise de pârâtă.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 76/CA/2016-P.I. din 20.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea Rutieră Română, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs se arată că în mod eronat instanţa de fond a anulat adresele nr. x/04.01.2016 şi nr. y/15.10.2015 reţinând că din interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 38/2003 rezultă că pentru practicarea transportului în regim de taxi nu este necesară "Îndeplinirea condiţiei lipsei menţiunilor din cazierul judiciar".

În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 38/2003, pentru a putea urma cursurile de pregătire profesională în vederea obţinerii certificatului de atestare profesională, conducătorii auto au obligaţia de a prezenta cazierul judiciar. În condiţiile în care dispoziţiile art. 27 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 38/2003 menţionează obligativitatea depunerii cazierului judiciar, aceste dispoziţii nu pot fi interpretate în sensul că solicitantul trebuie doar să depună certificatul de cazier judiciar, fără a avea vreo importanţă menţiunile din acesta, întrucât în această situaţie, acestea ar fi lipsite de orice raţiune, iar legea trebuie interpretată în sensul producerii de efecte şi nu în sensul neaplicării ei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38/2003 pentru a practica transportul de persoane în regim de taxi conducătorul auto trebuie să deţină certificat de atestare profesională. Potrivit art. 27 alin. (3) lit. c) din acelaşi act normativ, pentru a putea urma cursurile de pregătire profesională în vederea obţinerii certificatului de atestare profesională, conducătorii auto au obligaţia de a prezenta cazierul judiciar.

Având în vedere cazierul judiciar nr. x/05.10.2015 eliberat de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor rezultă că intimatul-reclamant nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 27 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 38/2003 şi nici condiţia prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ.

În ceea ce privesc alegaţiile instanţei de fond referitoare la recenta schimbare a legislaţiei în domeniu, arată că Legea nr. 38/2003 a fost modificată prin Ordonanţa nr. 8/27.01.2016, dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 38/2003 prevăd că pentru a putea practica transportul de persoane în regim de taxi, conducătorul auto trebuie să nu aibă menţiuni în certificatul de cazier judiciar privitoare la faptele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d) pct. 1.

Or, din certificatul de cazier judiciar rezultă că intimatul-reclamant a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) din C. pen., infracţiuni care fac parte din infracţiuni contra patrimoniului.

Faţă de aceste aspecte, intimatul-reclamant avea posibilitatea obţinerii certificatului de atestare profesională taxi în momentul în care intervine reabilitarea conform disp. art. 86 din C. pen., după terminarea termenului de încercare de 5 ani stabilit de instanţa penală.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 03 decembrie 2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanşat de intimatul-reclamant are ca obiect anularea adreselor nr. x/04.01.2016 şi nr. y/15.10.2015 emise de pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea Rutieră Română.

Instanţa de fond a admis cererea reclamantului şi a dispus anularea adreselor nr. x/04.01.2016 şi nr. y/15.10.2015 emise de pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea Rutieră Română.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin motivele de recurs, recurentul-pârât a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 83/2003, pentru a putea urma cursurile de pregătire profesională în vederea obţinerii certificatului de atestare profesională, conducătorii auto au obligaţia de a prezenta cazierul judiciar. În condiţiile în care dispoziţiile art. 27 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 38/2003 menţionează obligativitatea depunerii cazierului judiciar, aceste dispoziţii nu pot fi interpretate în sensul că solicitantul trebuie doar să depună certificatul de cazier judiciar, fără a avea vreo importanţă menţiunile din acesta, întrucât în această situaţie, acestea ar fi lipsite de orice raţiune, iar legea trebuie interpretată în sensul producerii de efecte şi nu în sensul neaplicării ei.

Din actele dosarului de fond rezultă că în perioada 23.07.2010 - 22.07.2015 intimatul-reclamant a deţinut certificatul profesional nr. x atestat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii .

La expirarea perioadei de valabilitate a certificatului profesional intimatul-reclamant s-a adresat Fundaţiei Academia de Transport Intern şi Internaţional - Punctul de lucru B. şi în perioada 05.10.2015 - 09.10.2015 a urmat cursurile de pregătire profesională pentru conducătorii autor care execută transport rutier în regim de taxi, cu respectarea prevederilor art. 26 alin. (1) şi art. 27 alin. (3) din Legea nr. 38/2003.

Într-adevăr, în cazierul judiciar nr. x/05.10.2015 eliberat de I.G.P.R. - I.P.J. Bihor rezultă că intimatul-reclamant a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) din C. pen., infracţiuni care fac parte din infracţiuni contra patrimoniului, la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani.

Însă, din considerentele Deciziei penale nr. 295/R/2011 din data de 01.07.2011, Tribunalul Bihor, secţia penală, a reţinut că la data de 24.03.2011, în urmă cu circa 3 luni, Tribunalul Bihor, secţia penală, a statuat în mod definitiv că inculpatul poate fi pus în libertate, iar pentru aplicarea acestei măsuri i s-au impus o serie de obligaţii, între care şi ocuparea unui loc de muncă. De asemenea, s-a reţinut că, în vederea obţinerii unui loc de muncă, cercetarea judecătorească poate fi continuată şi dacă inculpatului i se modifică limita teritorială pe care acesta trebuie să o respecte.

Aşa fiind, instanţa penală i-a permis intimatului-reclamant să desfăşoare activitatea de taximetrie.

Revenind la condiţiile impuse de lege cu privire la obţinerea certificatului profesional pentru desfăşurarea activităţii de taximetrist, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că dispoziţiile art. 27 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 38/2003 trebuie interpretate în sensul că obligativitatea depunerii la dosarul de înscriere la cursurile de pregătire profesională a cazierului judiciar este clară şi neechivocă, iar în lipsa acestuia dosarul este incomplet, cu consecinţa imposibilităţii urmării cursurilor de pregătire profesională.

În legătură cu condiţia obţinerii unui certificat de atestare profesională, dispoziţiile art. 27 alin. (3) lit. f) şi g) din Legea nr. 38/2003 menţionează că solicitantul trebuie să fie apt medical şi psihologic pentru transportul de persoane, precum şi faptul că în ultimul an nu a avut suspendat dreptul de a conduce un autovehicul pentru conducerea autovehiculului sub influenţa alcoolului sau a substanţelor stupefiante ori nu a fost implicat în accidente rutiere soldate cu victime, din culpa sa.

Într-adevăr, dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 38/2003 au fost modificate prin Ordonanţa nr. 8 din 27.01.2016 şi impun depunerea certificatului de cazier judiciar al conducătorului auto şi, după caz, ale managerului de transport în regim de taxi şi închiriere, din care să rezulte că aceştia nu au fost condamnaţi pentru:

- infracţiuni contra siguranţei pe drumurile publice;

- infracţiuni privind traficul şi consumul de droguri;

- infracţiuni contra vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale;

- infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile;

- infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale;

- infracţiuni contra patrimoniului.

Aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauza de faţă având în vedere că, modificarea legislativă a intervenit după emiterea adreselor adreselor nr. x/15.10.2015 şi nr. y/04.01.2016 de pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea Rutieră Română, precum şi după introducerea acţiunii de către reclamant (12.01.2016).

Or, la data întocmirii dosarului în vederea obţinerii certificatului de atestare a pregătirii profesionale pentru conducător care execută transport rutier în regim de taxi dispoziţiile legale nu au prevăzut în mod expres că este necesar ca din acesta să rezulte că nu există înscrisă vreo condamnare a persoanei interesate, ci această cerinţă a depunerii certificatului de cazier judiciar a fost prevăzută pentru a se verifica existenţa sau nu a vreunei hotărâri de condamnare prin care s-a instituit şi interdicţia exercitării profesiei de taximetrist.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod nelegal recurenta-pârâta a condiţionat obţinerea de către reclamant a certificatului profesional pentru desfăşurarea activităţii de taximetrist de lipsa oricărei menţiuni în certificatul de cazier judiciar, o astfel de condiţie nefiind prevăzută de lege la momentul emiterii actelor administrative atacate. În plus, în condiţiile în care prin hotărârea de condamnare reclamantului nu i s-a interzis dreptul de a exercita profesia de taximetrist, recurenta-pârâtă a apreciat în mod nelegal că simplul fapt al condamnării pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat este de natura a atrage interdicţia obţinerii certificatului profesional.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru ansamblul argumentelor prezentate Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Rutieră Română împotriva Sentinţei nr. 76/CA/2016-P.I. din 20 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2018.

GGC - GV