Proportionality in recovery of rural financing funds when irregularities affect less than 50% of the project

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea procesului-verbal nr. x din data de 19.08.2015 şi suspendarea executării acestuia până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 101 din 15.04.2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea privind anularea procesului-verbal 30742/19.08.2015 şi suspendarea actului administrativ contestat formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 101 din 15.04.2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. Întreprindere Individuală, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare, admiterea acţiunii formulate.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate a formulat următoarele critici:

I. Instanţa nu a analizat motivele de nelegalitate ale actului administrativ, invocate prin acţiunea în anulare formulată, după cum urmează:

a. Actul administrativ este nelegal, fiind fundamentat pe dispoziţii legale inexistente, fictive sau ieşite din vigoare la data controlului şi a încheierii lui.

Prin procesul-verbal contestat se reţine încălcarea de către beneficiar a prevederilor Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011, fără să se observe că acesta a suferit modificări, iar la data controlului prevederile legale invocate care fundamentează juridic toate neregulile reţinute de către echipa de control aveau o altă redactare.

Astfel, pentru a justifica existenţa neregulii arătate la pct. 1 şi 2 din enumerare, echipa de control citează art. 7 alin. (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul MADR nr. 119/25.05.2011 ca având următorul conţinut: "În cazul înstrăinării/vânzării/deteriorării stupului, precum şi pentru stupii noi şi/sau vechi care au sau nu un număr de ordine deja existent, apicultorul este obligat să anunţe în termen de maximum 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative, pentru a modifica în Registrul de înregistrare şi acordarea altor numere de identificare (s.n.)" (citat de 2 ori în procesul-verbal, pag. 2 şi 6).

Această reproducere între ghilimele de către organul de control poate reprezenta un fals intelectual, de care de altfel leagă producerea unor efecte juridice grave, o astfel de dispoziţie neexistând niciodată în Ordinul MADR nr. 119/25.05.2011.

Art. 7 din Anexa nr. 2 Procedura de identificare de identificare a stupinelor şi stupilor în Sistemul unitar a Ordinul MADR nr. 119/25.05.2011, publicat în Monitorul Oficial cu numărul 388 din data de 2 iunie 2011, are în realitate următorul conţinut:

"(1) În cazul vânzării sau dispariţiei familiei de albine, apicultorul anunţă în termen de maximum 5 zile lucrătoare reprezentând formei asociative, pentru a modifica în Registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia

(2) Apicultorul care cumpără familii de albine este obligat să anunţe în termen de maximum 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative pentru a primi numere de identificare.

(3) În cazul deteriorării stupului, apicultorul procedează conform tehnologiei apicole, transferând familia de albine în alt stup şi păstrează acelaşi număr de identificare (s.n.)."

Ordinul MADR nr. 119/25.05.2011 a fost modificat prin Ordinul nr. 583 din 2 iulie 2013 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 119/2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor şi stupilor, publicat în Monitorul oficial nr. 405 din data de 5 iulie 2013, însă chiar şi fără această modificare, nu pot fi identificate, în diferitele forme în timp ale actului legislativ, redactarea prevederii legale invocate drept temei juridic de către echipa de control potrivit cu care în cazul deteriorării stupului apicultorul ar avea obligaţia să solicite acordarea unui nou număr de identificare. Această redactare a art. 7 fiind plăsmuită în cuprinsul procesului-verbal de control, toate efectele juridice trase de echipa de control fiind astfel nule absolut.

Dimpotrivă, actul normativ aplicabil şi citat de organul de control conţine în dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Anexa nr. 2 o prevedere exact contrară celei plăsmuite de echipa de control, stabilindu-se fără echivoc că în situaţia deteriorării stupului apicultorul procedează conform tehnologiei apicole, transferând familia de albine în alt stup şi păstrând acelaşi număr de identificare".

b. Actul administrativ este nelegal, fiind dat cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Echipa de control, pentru a reţine şi justifica existenţa neregulilor, a aplicat în mod vădit eronat legislaţia privind identificarea stupinelor şi stupilor, respectiv Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 119/2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor şi stupilor, publicat în Monitorul oficial nr. 405 din data de 5 iulie 2013.

Astfel, în procesul-verbal contestat se reţine ca fiind încălcate prevederile legale referitoare la crotalierea stupilor în următoarele două situaţii:

- Existenţa unor plăcuţe de identificare "noi, refăcute".

- Existenţa unor plăcuţe de identificare "prezentând urme de refolosire", în sensul că "sunt montate pe lăzi de stupi diferite".

Or, potrivit formei în vigoare la data controlului a Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 119/2011 atât refacerea plăcuţelor cât şi refolosirea lor, ori reaplicarea pe stupi după căderea datorită manipulării sau chiar utilizarea acestora pe alţi stupi sunt operaţiuni normale de exploatare a seriei de numere de identificare alocate apicultorului, permise de lege.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (4) din Anexa nr. 2 "În cazul pierderii/deteriorării plăcuţei de identificare a stupului, apicultorul îşi confecţionează sau solicită reprezentantului formei asociative confecţionarea unei noi plăcuţe de identificare care să conţină aceleaşi date ca plăcuţa iniţială". Important, potrivit acestor reglementări, este să se respecte secvenţa de numere alocate de către forma asociativă, precum şi datele unice înscrise pe fiecare plăcuţă. Plăcuţele deteriorate pot fi însă înlocuite cu altele conţinând aceleaşi date şi în mod similar nu îşi pierd valabilitatea în situaţia în care sunt reaplicate în urma dezlipirii lor accidentale. Mai mult, întrucât potrivit art. 5 alin. (5) numărul unic de ordine acordat aparţine familiei de albine, plăcuţele pot fi aplicate şi pe alţi stupi decât cel pe care a fost aplicat iniţial dacă de pildă familia de albine este mutată în alt stup. Potrivit art. 5 lit. f) din Legea apiculturii nr. 383/2013, prin familie de albine se înţelege unitatea biologică alcătuită din albine lucrătoare, matcă, trântori, faguri pentru dezvoltarea şi depozitarea hranei, care se află într-un stup. Pentru refacerea familiei, în situaţia unor pierderi accidentale, se foloseşte roiul la pachet [art. 5 lit. h)], caz în care numărul de identificare alocat iniţial nu se pierde.

Prin raportul de constatare contestat se reţine în mod corect că la faţa locului au fost identificate doar plăcuţe de identificare din seria acordată de forma asociativă apicultorului A. Î.I., rezultând astfel că nu a fost încălcată în nici un fel legislaţia privind crotalierea stupilor.

Cerinţa tehnică înscrisă în dispoziţiile art. 2 lit. c) din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 119/2011 ca plăcuţa de identificare să nu fie "reutilizabilă" se referă la suportul material, care o dată ştanţat cu un număr nu poate fi refolosit ulterior, pentru ştanţarea unui alt număr şi crearea astfel a unei alte plăcuţe de identificare. Aceasta întrucât Anexa nr. 1 se referă la datele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească plăcuţele de identificare (să fie confecţionată din material rezistent inoxidabil, aibă dimensiuni de 15 cm lungime şi 5 cm lăţime, vopseaua folosită la imprimare să fie rezistentă la umiditate şi la temperaturile extreme ale mediului ambiant ş.a.), în timp ce regulile de utilizare efectivă a plăcuţelor sunt trecute în Anexa nr. 2.

În concluzie, "refacerea" şi "refolosirea" plăcuţelor de identificare, reţinute de organul de control ca fiind încălcări ale legislaţiei privind crotalierea, sunt operaţiuni permise de Ordinul nr. 119/2011 în Anexa nr. 2, anexă necitată de organul de control ca fiind principala bază legală privind utilizarea plăcuţelor.

II. Instanţa a interpretat greşit contractul de finanţare dintre părţi.

Instanţa de fond a dat o interpretare greşită contractului de finanţare dintre părţi, sub două aspecte:

a) Consecinţa juridică a nedeţinerii numărul de familii declarate

În contractul de finanţare nu este trecut un număr minim de familii de albine drept condiţie pentru acordarea finanţării, iar eventuala nedeţinere la momentul controlului a numărului de familii de albine declarate în cererea de finanţare pentru tranşa a II-a din împrumut nu putea duce la constatarea nerespectării acestuia, cu consecinţa rezilierii.

În al doilea rând, instanţa a ignorat probele clare care dovedesc numărul real de familii de albine deţinute. Astfel, apicultorul A. Î.I. deţinea atât la data controlului cât şi în prezent numărul de familii de albine declarat în cererea de finanţare pentru tranşa a II-a.

Potrivit art. 5 lit. ţ) din Legea apiculturii nr. 383/2013 carnetul de stupină este documentul elaborat de forma asociativă şi aprobat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, care conţine informaţii cu privire la mişcarea efectivului, starea de sănătate şi întreţinere a fiecărei familii de albine, tratamentele efectuate, deplasările în pastoral, precum şi alte operaţiuni din domeniul apicol. Carnetul de stupină este un document oficial care face deplină dovadă pentru cele înscrise în el, până la înscrierea în fals. Carnetului de stupină nr. 101/20.08.2012 aparţinând stupinei A. Î.I., pus la dispoziţia organului constatator, conţine sub semnătura medicului veterinar B., Cod x, atestarea existenţei unui număr de familii de albine clinic sănătoase după cum urmează: 160 de familii la data de 8.08.2013, 210 familii la data de 21.08.2014 şi 210 familii la data de 19.06.2015.

Procesul-verbal de constatare întocmit de C. nr. x/20.09.2015, depus ca probă la instanţa de fond, atestă în urma unei verificări la faţa locului, existenţa unui număr de 98 de familii de albine înmatriculate în pastoral şi a unui număr de 112 familii albine în vatra stupinei

Situaţia atestată de medicul veterinar corespunde situaţiei de pe teren. Organul de control s-a aflat în eroare, făcând confuzie între numărul de familii de albine şi numărul de stupi pe care i-a identificat. Astfel, întreaga constatare consemnată în procesul-verbal se referă la numărul de stupi identificaţi în pastoral şi în vatra stupinei, iar nu la numărul de familii de albine.

Astfel cum rezultă şi din planşele fotografice efectuate cu ocazia controlului, un număr de 75 de stupii din pastoral (com. Homocea, jud. Vrancea) sunt prevăzuţi cu două urdinişuri şi diafragmă despărţitoare, în fiecare astfel de stup fiind doua familii de albine. De asemenea, în vatra stupinei din cei 19 de stupi identificaţi de organul de control 3 sunt prevăzuţi cu cât despărţitor şi adăpostesc câte două familii de albine, potrivit tehnologiei apicole.

Astfel fiind, constatarea din procesul-verbal referitoare la nedeţinerea unui număr de 210 de familii de albine este greşită, organul constatator inventariind în realitate doar numărul de stupi existenţi în pastoral şi în vatra stupinei şi nefiind interesat de numărul de familii de albine.

b) Obligaţia de utilizare a sprijinului financiar pentru realizarea investiţiei, inclusiv cheltuieli de transport.

Potrivit planului de afaceri, anexă a Contractului de finanţare nr. x, recurenta avea obligaţia de a folosi sprijinul financiar nerambursabil după cum urmează: 30,30% pentru investiţii în exploataţie (mijloace fixe), iar diferenţa de 69,70% pentru realizarea propriu-zisă a exploataţiei, constând în cheltuielile curente, plata materiilor prime, inclusiv plata transportului în vederea exploatării activităţii apicole.

Astfel cum se reţine şi în procesul-verbal contestat, în perioada 2012 - 2014 s-a înregistrat un rulaj de 33.348,15 RON pentru investiţii în exploataţie, ceea ce reprezintă un procent de 30,85% din valoarea ajutorului primit până în prezent, de 64.849 RON plus 43.233 RON (108.082 RON). .

Instanţa a reţinut însă în mod eronat că restul sprijinului financiar primit până în prezent nu a fost utilizat potrivit planului de afaceri pentru realizarea investiţiei, neluând în seamă cheltuielile dovedite ca fiind realizate potrivit planului de afaceri cu transportul necesar exploatării activităţii apicole.

Potrivit contractului dintre părţi, diferenţa de 69,70% pentru realizarea propriu-zisă a exploataţiei putea fi folosită inclusiv pentru realizarea transportului, sens în care s-a făcut dovada achiziţiei mai multor mijloace de transport, absolut necesare pentru buna realizare a investiţiei şi a planului de afaceri.

Astfel, în mod eronat instanţa nu a luat în considerare Contractul de vânzare-cumpărare din 5.05.2012 privind achiziţionarea autovehiculului x cu nr. de identificare x, de către A. pentru suma de 7.200 euro. Camionul achiziţionat este folosit exclusiv pentru operaţiunile de transport ocazionate de exploatarea stupinei (transportul stupilor, a centrifugii, a celorlalte echipamente necesare activităţilor de stupărit), încadrându-se astfel în cadrul cheltuielilor de transport şi exploatarea activităţii prevăzute în planul de afaceri aferent contractului de finanţare. De asemenea, instanţa nu a luat în considerare achiziţia unei dubite marca x şi a unei rulote x, achiziţionate cu contractele de vânzare-cumpărare din 5.01.2014 şi 9.12.2014, ambele folosite pentru transportul ocazionat de exploatarea afacerii apicole, pentru sumele de 5.000 euro (22.500 RON), respectiv 1.300 euro (5.850 RON).

Astfel fiind, în realitate instanţa trebuia să reţină ca fiind cheltuită potrivit planului de afaceri în afara cheltuielilor de investiţii suma totală de 84,842,01 RON, ceea ce corespunde unui procent de 78,49% din ajutorul total deja primit în cadrul executării contractului de finanţare.

III. Instanţa a reţinut în mod greşit că doar 23,05% din finanţare au fost cheltuiţi potrivit planului de afaceri.

În mod eronat, instanţa a reţinut că natura artificială a proiectului ar rezulta din faptul că procentul cheltuielilor ar fi de doar 23,05% din valoarea finanţării, ceea ce ar fi sub limita de 50% prevăzută în adresa Comisiei Europene nr. x din 30.11.2011.

Mai întâi, chiar potrivit constatării organului constatator un procent de 53,90% din valoarea totală a finanţării primite până în prezent a fost utilizată pentru achiziţia de bunuri sau produse necesare în activitatea finanţată de AFIR şi pentru implementarea planului de afaceri. Suma este compusă din 33.348,15 RON pentru investiţii în exploataţie (30,85%) şi 24.907,67 RON (23,05%) pentru cheltuieli cu realizarea propriu zisă a exploataţiei.

În al doilea rând, din această cheltuială au fost omise cheltuielile dovedite ca fiind efectuate, în condiţiile contractului de finanţare, cu realizarea transportului în activitatea de exploataţie a stupinei.

În consecinţă, instanţa trebuia să reţină că valoarea cheltuielilor afectate de nereguli, în sensul legislaţiei speciale, este de cel mult 47% din finanţarea primită, iar nu peste 50%, care ar fi reprezentat un motiv întemeiat pentru dispunerea rezilierii contractului.

În mod similar, instanţa trebuia să observe că deşi prin chiar procesul-verbal contestat se reţine că doar o parte din finanţarea primită nu a fost cheltuită conform contractului de finanţare şi planului de afaceri, în mod nelegal la Capitolul 9 valoarea cheltuielilor afectate de nereguli este trecută ca fiind întreaga valoare a contractului.

IV. Hotărârea s-a dat cu aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011.

În mod greşit instanţa nu a observat că, sancţiunea aplicată prin procesul-verbal contestat este nelegală, încălcând principiul proporţionalitaţii şi regulile corecţiilor financiare prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, prin procesul-verbal contestat s-a dispus rezilierea contractului de finanţare nr. x încheiat între Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi A. Î.I. şi recuperarea integrală a sumelor plătite.

Sancţiunea apare ca fiind exagerată faţă de presupusele nereguli constatate în executarea contractului şi total disproporţionată.

Potrivit art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 "Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii".

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n), orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi a neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în situaţia în care se constată că există indicatori nerealizaţi sau numai parţial realizaţi de rezultat/de output/obiective - în special cei care au fost utilizaţi în procesul de evaluare care a condus la aprobarea finanţării respectivelor proiecte şi pentru care beneficiarii şi-au angajat prin contractele/acordurile/ordinele/deciziile de finanţare răspunderea realizării acestora până la plata finală - autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, pe baza procedurilor proprii, aplică principiul proporţionalităţii stabilit la art. 2 alin. (1) lit. n) din ordonanţă, respectiv nu autorizează integral sau, după caz, autorizează parţial la plată sumele prevăzute la alin. (1).

Din aceste prevederi legale rezultă obligaţia organului de control de a individualiza sancţiunea aplicată în raport de gravitatea neregulilor constatate şi de a aplica corecţii financiare reprezentând partea de finanţare afectată de nereguli, iar nicidecum de a dispune rezilierea contractului de finanţare şi recuperarea întregii valori a contractului.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului reclamantei, ca fiind nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală, având în vedere următoarele motive:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că, dovada creării de condiţii artificiale rezultă din documentele depuse de însăşi beneficiara contractului de finanţare, nefiind contestat de recurentă faptul că ambele societăţi îşi desfăşoară activitatea în acelaşi segment de piaţă, fiind identificate legături ce decurg din asociaţii/administratorii acestor societăţi comerciale.

De asemenea, instanţa de fond a prezentat motivele pentru care a înţeles să respingă acţiunea recurentei-reclamante, analizând fiecare dintre aspectele susţinute de aceasta ca şi temei al nelegalităţii actelor administrative atacate, precum şi actele depuse la dosarul cauzei atât de instituţia pârâtă cât şi de beneficiară.

Cu privire la primul motivul de recurs, potrivit căruia "instanţa nu a analizat motivele de nelegalitate ale actului administrativ" îl apreciază ca fiind nefondat din următoarele considerente:

Prin cererea de finanţare nr. x din data de 13.07.2011 depusă de dna. A., solicitanta şi-a propus înfiinţarea exploataţiei agricole în anul 2011 cu scopul de a dezvolta o afacere profitabila adaptata la cerinţele economiei de piaţa, urmărind creşterea dimensiunii exploataţiei agricole de la 14,504 UDE în anul 0 la 18,654 UDE în anul 3, realizând o creştere de 4,15 UDE.

Mărirea exploataţiei agricole se realiza prin achiziţionarea unui număr de 50 stupi.

Solicitantul urma să realizeze investiţii în valoare de 7.575,75 euro pentru dezvoltarea activităţii apicole a exploataţiei în suma de 7.575,75 euro reprezentând 30,30% din ajutorul financiar nerambursabil.

Diferenţa de sumă de 17.140,15 euro, reprezentând 69.70%, trebuia folosită pentru realizarea investiţiei, achiziţionarea de materii prime, materiale consumabile specifice activităţii - plata utilităţilor de la sediul exploataţiei, plata lucrărilor mecanice şi manuale prestate de către terţi, pază şi tratamente medicale, transport etc.

În urma analizării documentelor puse la dispoziţie de beneficiară dar şi a prevederilor legale şi contractuale asumate s-au constatat următoarele:

- Nerespectarea de reclamantă a Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor şi stupilor, întrucât plăcuţele de identificare a stupilor nu sunt confecţionate dintr-un material corespunzător.

Aşadar, s-a constatat refolosirea plăcuţelor de identificare a familiilor de albine, acestea fiind montate pe lăzi de stupi diferite, fapt constatat ca urmare a controalelor efectuate de Autoritatea Contractantă;

La momentul realizării controlului s-a constatat că plăcuţele de identificare a stupilor sunt confecţionate din hârtie laminată, ce poate fi uşor distrusa sau refăcută şi reutilizată.

Potrivit art. 2 din Anexa nr. 1 "Sistemul unitar de identificare a stupinelor şi stupilor" din Ordinul nr. 119/2011: "Cerinţele tehnice care trebuie îndeplinite de mijloacele oficiale de identificare a stupilor plăcuţa de identificare a stupilor:

a) să fie confecţionată din material rezistent inoxidabil;

b) să se aplice într-un loc în care este uşor vizibilă de la distanţă, respectiv pe colţul din dreapta sus a corpului de bază unde se află de regulă cuibul familiei de albine, pe peretele din faţa sau din spatele stupului;

c) să nu fie reutilizabilă;

d) să aibă dimensiuni de 15 cm lungime şi 5 cm lăţime (...)."

Aşadar, s-a constatat că plăcuţele de identificare a stupilor sunt confecţionate din hârtie laminată, ce poate fi uşor distrusa sau refăcută şi reutilizată, fiind încălcate astfel prevederile legale.

Totodată beneficiarul a recurs la refolosirea plăcuţelor de identificare a familiilor de albine, acestea fiind montate pe lăzi de stupi diferite.

Refolosirea plăcuţelor este interzisă întrucât, potrivit art. 2 lit. c) din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 119/2011 plăcuţa de identificare a stupilor nu sunt reutilizabile.

- Beneficiarul nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit pana în prezent, pentru procesul de producţie asumat (69,70%) în modernizarea şi dezvoltarea fermei sale apicole;

În urma controlului realizat s-a constatat că din procentul de realizare a investiţiei (achiziţionarea de materii prime, materiale consumabile specifice activităţii - plata utilităţilor de la sediul exploataţiei, plata lucrărilor mecanice şi manuale prestate de către terţi, pază şi tratamente medicale, transport) asumat de 69,70% (17.140,15 euro), beneficiarul a realizat în realitate cheltuieli totale în suma de 24.907,67 RON, reprezentând,cheltuieli totale în procent de doar 23,05%, procentul asumat pentru dezvoltarea activităţi apicole a exploataţiei în sumă 7.575,75 euro reprezentând 30,30% fiind îndeplinit.

Aşadar, s-a identificat un procent de aproximativ 54%, (mai exact 53,90%) din valoarea totală a finanţării primite pentru achiziţia de bunuri sau produse necesare în activitatea finanţată de AFIR şi pentru implementarea planului de afaceri.

În ceea ce priveşte planul de afaceri, valoarea sprijinului preconizat era de 25.000 euro din care pentru justificarea cheltuirii a 30,30%, respectiv 7.575,75 euro din sprijin, beneficiarul efectuând diferite achiziţii. Diferenţa de 69,70%, respectiv 17.140,15 euro trebuia folosită pentru modernizarea şi dezvoltarea fermei în sensul achiziţiei de medicamente de întreţinere a familiilor de albine, biostimulatori, tratamente medicale, materiale consumabile specifice activităţii, utilităţile de la sediul exploataţiei, plata lucrărilor mecanice şi manuale prestate de terţi, paza şi transport.

Rezultă, pe cale de consecinţă, că beneficiarul, nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit pana la data controlului, pentru procesul de producţie, modernizarea şi dezvoltarea fermei sale apicole;

În acest sens s-a constatat nerespectarea prevederilor din Planul de afaceri şi implicit a declaraţiei pe proprie răspundere prin care s-a angajat ca "toate activităţile prevăzute în Planul de afaceri sa fie realizate cu respectarea legislaţiei în vigoare" cât şi cu privire la folosirea sprijinului financiar de care a beneficiat pentru producţie, modernizarea şi dezvoltarea fermei sale apicole.

- Beneficiarul A. Î.I., nu demonstrează că deţine toate familiile de albine declarate, conform planului de afaceri anexat cererii de finanţare.

La data efectuării controlului pe teren, echipa de control a identificat un număr de 94 de stupi de albine productive, cu plăcuţe de identificare.

Conform adeverinţei nr. x din 01.07.2011, emisă de Primăria Comunei x se menţionează că numiţii D. şi A., figurează în Registrul Agricol cu 160 familii de albine.

Acestea au fost cumpărate de la E., domiciliat în jud. Galaţi în baza unui Contract de vânzare cumpărare din data de 09.05.2011, autentificat sub nr. x din 09.05.2011 la Biroul Notarului Public F.

La data controlului pe teren, au fost identificaţi un număr de 94 de stupi, având montate plăcuţele de identificare şi prezentau activitate, după cum urmează:

În pastoral, în pădurea aparţinând localităţii Homocea, jud. Bacău au fost identificaţi un număr de 75 stupi, la vatra stupinei, în localitatea x, jud. Vrancea au fost identificaţi un număr de 19 stupi.

Aşa cum a reţinut în mod întemeiat şi instanţa de fond, recurenta înţelege să se folosească de documentul nr. 136/20.09.2015, act emis ulterior realizării controlului, şi neprezentat echipei de control pe teren, în data de 26.06.2015, când s-a constatat că stupina a fost identificată în pastoral, în localitatea Homocea, jud. Bacău. Cu această ocazie au fost efectuate fotografii ale fiecărui stup şi plăcuţă de identificare ataşată acestora, fiind identificaţi un număr de 94 de stupi, având montate plăcuţele de identificare ce prezentau activitate, după cum urmează:

În pastoral, în pădurea aparţinând localităţii Homocea, jud. Bacău au fost identificaţi un număr de 75 stupi, dintre care 43 de stupi aveau plăcuţe noi, refăcute, 8 stupi aveau plăcuţe de identificare prezentând urme de refolosire, iar ceilalţi 24 de stupi aveau plăcuţele de identificare prinse în capse, aşa cum au fost identificaţi de echipa de verificare din cadrul O.J.F.I.R. Vrancea la tranşa a doua de plată.

La vatra stupinei, în localitatea x, jud. Vrancea au fost identificaţi un număr de 19 stupi, dintre care 11 stupi aveau plăcuţe noi, refăcute, 6 stupi aveau plăcuţe de identificare prezentând urme de refolosire, iar ceilalţi 2 stupi aveau plăcutele de identificare prinse în capse, aşa cum au fost identificaţi de echipa de verificare din cadrul O.J.F.I.R. Vrancea la transa a doua de plată.

În vederea obţinerii celei de a doua tranşe Beneficiarul a prezentat următoarele documente:

- Adeverinţa nr. x din 25.08.2014, prin care se adevereşte că A. Î.I. este deţinătoarea unei exploataţii agricole cu un nr. de 210 familii albine, este membră a asociaţiei, având atribuite numerele de la 41-002-018043 - 41-002-018252,

- Carnetul de stupină nr. 101 din 20.08.2012, împreună cu fişa familiei de albine de la 1 la 210, în care sunt menţionate modificările survenite pe durata sezonului melifer cuprins între ianuarie 2014 - august 2014.

Totuşi, la momentul controlului beneficiarul nu s-a regăsit numărul de 213 de familii de albine productive, nefiind prezentat niciun document care să sa justifice existenţa sau dispariţia familiilor de albine (ex: Buletin de analiza emis de A.N.S.V.S.A. unde stupina a fost în pastoral sau un rezultat de laborator în urma unui examen clinic/anatomopatologic).

De asemenea, s-a reţinut în mod întemeiat de instanţa de fond că la care s-a constatat pierderea familiilor de albine, din oricare cauză, reclamanta avea obligaţia să anunţe pe reprezentantul formei asociative a cărei calitate de membru o deţinea (respectiv Cooperativa x, Sat x, com. x, jud. Vrancea), în termen de maximum 5 zile lucrătoare, în scopul modificării în Registrul de înregistrare a numărului de ordine al stupului care a suferit pierderea.

Prin neanunţarea reprezentantul formei asociative, reclamanta a încălcat prevederile art. 7 alin. (1) din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 119/2011 care dispune că: "În cazul vânzării sau dispariţiei familiei de albine, apicultorul anunţă în termen de maximum 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative, pentru a modifica în Registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia."

Aşadar, beneficiarul nu numai ca nu a anunţat în termenul legal reprezentantul formei asociative, dar la data controlului, la solicitarea de a prezenta justificarea dispariţiei familiilor de albine (rezultate de laborator urmare a unui examen clinic/anatomopatologic sau buletin de analiza emis de D.S.V.S.A. Brăila sau Galaţi unde fusese stupina în pastoral şi unde a avut loc presupusul accident (...)), beneficiarul A. Î.I. nu a prezentat niciun document justificativ.

Prin urmare, nu s-au respectat prevederile Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor şi stupilor.

Un aspect ce nu este antamat de reclamantă prin acţiunea formulată vizează faptul că, deşi la data controlului s-au solicitat documente din care să rezulte mişcarea stupinei de la înfiinţarea exploataţiei până în prezent, respectiv documente prevăzute de prevăzute de Legea nr. 383/2013 Legea apiculturii:

- Carnetul Stupinei, care nu avea informaţiile actualizate, ultima consemnare fiind deplasarea în loc. Nămoloasa, Fişa familiei de albine, cu însemnările la zi, pe care beneficiarul nu le-a putut prezenta.

Totuşi pentru anul 2015 beneficiarul nu a prezentat niciun document referitor la deplasarea în pastoral şi nu avea nicio menţiune în Carnetul Stupinei deşi stupina a fost identificată în pastorală în pădurea loc. Homocea, jud. Vrancea.

- Susţinerea recurentei reclamante, potrivit căreia "instanţa nu a luat în considerare contractul de vânzare cumpărare din 5.05.2012 privind achiziţionarea autovehiculului x" este neîntemeiată, achiziţionarea vehiculului prin Contractul de vânzare-cumpărare din 5.05.2012, în valoare de 7.200 euro, a dubiţei marca x şi rulota x, achiziţionate cu contracte de vânzare-cumpărare din 5.01.2014 şi 9.12.2014, pentru sumele de 5.000 euro şi respectiv 1.300 euro, ambele folosite pentru activităţi apicole, nu au fost prevăzute la achiziţiile propuse prin cererea de finanţare.

- Cu privire la critica potrivit căreia "instanţa a interpretat greşit contractul de finanţare dintre părţi", arată această susţinere este nefondată întrucât, obligaţia de a respecta Planul de afaceri propus de însăşi beneficiară, reiese din următoarele:

Potrivit Anexei I - "Prevederi generale" la Contractul de finanţare:

Art. 1 alin. (1) "Obligaţii generale": "Beneficiarul se obligă să execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Planul de Afaceri aprobat, parte integrantă din Cererea de finanţare, astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate şi în urma verificărilor, modificărilor şi completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de implementare"

Art. 3 alin. (1) "Obligaţii": "Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate înscrise în Planul de afaceri parte integrantă din Cererea de finanţare".

Invocă art. 8 alin. (6) şi (7) din Anexa I la contract care dispune: "Beneficiarul are responsabilitatea ca pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului să menţină în funcţiune investiţia realizată şi să demonstreze utilitatea acesteia.

Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanţate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat din obiectivul cererii de finanţare dacă se modifică substanţial proiectul sau în cazul în care acestea îşi modifică destinaţia într-o perioadă de 3 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăţi)".

Potrivit dispoziţiilor Ghidului solicitantului Măsurii 112, "dacă la verificare se constată neîndeplinirea activităţilor prevăzute în planul de afaceri, se va proceda la recuperarea sprijinului acordat".

În conformitate cu prevederile art. 13 alin. (2) din Anexa I la contractul de finanţare: "Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanţate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat rezultat din Planul de afaceri (...)".

Noţiunea de neregulă este definită la art. 2 alin. (1) lit. (a) din O.U.6. nr. 66/2011 ca fiind: "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Arată astfel că A.F.I.R. are obligaţia luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanţare, indiferent de momentul constatării neregulilor.

În plus, beneficiarul nu a demonstrat că sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei, iar sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R. nu au fost demonstrate a fi utilizate exclusiv în scopul proiectului, rezultat din Planul de afaceri.

Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia "hotărârea s-a dat cu aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011" făcându-se referire aplicarea principiului proporţionalităţii precizează:

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, principiul proporţionalităţii a fost respectat, raportat la procentul profitului efectiv realizat de beneficiară.

În acest sens sunt prevederile art. 11 alin. (3) "Încetarea contractului" din Anexa I la Contractul de finanţare care dispune: "În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, (...) precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte nu corespund realităţii, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă."

În raport de situaţia de fapt avută în vedere la momentul emiterii procesului-verbal de constatare măsura declarării ca neeligibilă a finanţării aferente achiziţiilor realizate de Beneficiar este justificată. Principiul de baza al finanţării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar.

Beneficiarul este responsabil de funcţionalitatea investiţiei în concordanţă cu condiţiile de accesare a finanţării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractual de finanţare, Ghidul Solicitantului, legislaţia naţională şi europeană.

Crearea de condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii unui avantaj nejustificat şi obţinerii finanţării nerambursabile, reprezintă neregulă în accepţiunea contractului de finanţare, şi, în acest caz, beneficiarul va restitui integral valoarea finanţării necuvenite primite din partea AFIR în toate situaţiile în care în urma controlului ex-post se descoperă nereguli cu implicaţii financiare, experţii vor face o evaluare a modului în care neregula/neregulile afectează întregul proiect sau anumite componente ale proiectului, respectiv impactul menţinerii eligibilităţii proiectului sau componentelor proiectelor, după caz.

Principiul proporţionalităţii presupune că orice măsură adaptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului.

Valoarea creanţelor bugetare rezultate din nereguli care nu afectează întreaga eligibilitate a proiectului se stabileşte prin aplicarea principiului proporţionalităţii, însă în speţă neregula constatată afectează întregul proiect asumat, elementele identificate şi menţionate anterior indicând nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate şi selecţie.

Aşadar, cuantumul debitului stabilit prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare contestat la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate conform prevederilor legale în vigoare dat fiind obligativitatea aplicării de către subscrisa a principiului proporţionalităţii, aplicarea acestui principiu făcându-se prin raportare neregulile constatate care afectează întreg proiectul asumat de beneficiară.

Pe de altă parte, cu privire la aplicarea principiul proporţionalităţii, arată că prin adresa Comisiei Europene - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală nr. x/30.11.2011, se menţionează următoarele aspecte: "În ceea ce priveşte natura artificială a unui proiect, trebuie, în general, să se analizeze dacă proiectul este încă eligibil pentru a primi finanţare fără elementele afectate de către activităţile frauduloase. Serviciile Comisiei consideră că, în termeni concreţi, se va presupune că proiectul este de natură artificială atunci când procentul cheltuielilor tuturor elementelor afectate depăşeşte 50% din costul total al întregului proiect."

Aşadar Comisia Europeană, prin Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, recomandă constituirea unui debit pentru întreaga finanţare nerambursabilă, în cazul în care neregula afectează proiectul în proporţie de mai mult de 50% şi chiar şi într-un procent mai mic în cazul în care se dovedeşte că s-au creat condiţii artificiale pentru a beneficia de finanţare nerambursabilă.

În condiţiile în care obiectul contractului de finanţare îl reprezintă acordarea unei finanţări publice nerambursabile (parte de la bugetul de stat, parte de la bugetul Comisiei Europene), acest fapt determină aplicarea unor reguli stricte în ceea ce priveşte achiziţiile organizate în vederea realizării proiectului propus spre finanţare, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuşi beneficiar.

Aşadar, A.F.I.R. a ţinut cont de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, referitoare la aplicarea principiului proporţionalităţii în stabilirea sancţiunilor administrative, întrucât în cazul identificării de elemente ce conduc la concluzia că nu s-au respectat prevederile legale şi contractuale stabilite prin Planul de afaceri asumat, principiul proporţionalităţii nu poate fi aplicat.

Eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanţare, verificare pe care beneficiarul a acceptat-o necondiţionat.

În ceea ce priveşte obligaţia instituţiei de a proceda la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor ce nu respecta obligaţiilor contractuale asumate, invocă dispoziţiile art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, sens în care "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Potrivit Titlul II din Regulamentul CE nr. 2988/1995, se impune aplicarea de sancţiuni administrative care să implice recuperarea totală aşa cum este prevăzută în:

art. 4, alin. (1) "ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat"

art. 4, alin. (2) "aplicarea măsurilor menţionate la alin. (1) se limitează la retragerea avantajului obţinut, la care se adaugă, dacă acest lucru este prevăzut, dobânda care poate fi calculată pe bază forfetară"

art. 4, alin. (3) "actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia"

art. 5, alin. (1) "abaterile intenţionate sau cele săvârşite din neglijenţă pot să atragă următoarele sancţiuni administrative c) retragerea totală sau parţială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv".

Aşa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 4 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, regula este că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat, însă excepţia de la regulă, prevăzută de art. 5 din acelaşi regulament coroborat cu art. 16 alin. (4) Anexa I Prevederi Generale ("În cazul înregistrării unei neregularităţi rezultate din culpa Beneficiarului, acesta are obligaţia să restituie integral valoarea finanţării primite din partea Autorităţii Contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării.") din contractul de finanţare, este că în cazul abaterilor intenţionate sau săvârşite din neglijenţă sancţiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat.

Potrivit art. 16 alin. (3): "În cazul înregistrării unei neregularităţi rezultate din culpa Beneficiarului. acesta are obligaţia să restituie integral valoarea finanţării primite din partea autorităţii contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire o notificării. În cazul în care Beneficiarul nu se conformează acestei obligaţii, Autoritatea Contractanta va stabili penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, la data respectivă pentru fiecare zi întârziere. Dacă în termen de 30 de zile din momentul notificării, Beneficiarul nu restituie integral sumele solicitate, inclusiv penalităţile, Autoritatea Contractantă va sesiza instanţa competentă în vederea declanşării executării silite, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în vigoare."

Având în vedere teza finală a acestui articol se observă că în speţă s-a înserat un pact comisoriu de gradul IV în contract, modul de redactare al acestei prevederi fiind fără echivoc în sensul forţei sale juridice de pact comisoriu expres, astfel că instanţa trebuie doar să constate doar că a operat rezilierea de plin drept a contractului.

În concluzie, încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care atrage sancţiunea recuperării întregului sprijin financiar acordat prin încheierea contractului de finanţare.

Prin urmare, procesul-verbal contestat, emis de A.F.I.R. fiind temeinic şi legal, neexistând vicii care să conducă la constatarea nulităţii acestuia, solicită respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 30 iulie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal,precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 11 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 03 decembrie 2018.

6. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. Întreprindere Individuală a supus controlului jurisdicţional exercitat de instanţa de contencios administrativ legalitatea procesului-verbal nr. x din data de 19.08.2015, emis de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin care s-a dispus rezilierea contractului de finanţare nr. x şi recuperarea sumelor plătite beneficiarului, în suma de 108.082,00 RON.

Neregula reţinută a constat în aceea că beneficiarul finanţării nu a respectat dispoziţiile Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 cu privire la confecţionarea şi refolosirea plăcuţelor de identificare a familiilor de albine, nu a realizat planul de afaceri, în contextul în care au fost identificate cu ocazia controlului 94 de stupi de albine şi nu 210 de familii declarate de reclamantă şi nu a dovedit folosirea sprijinului financiar pentru producţie, modernizarea şi dezvoltarea fermei sale apicole, fiind justificate în total cheltuieli conforme planului de afaceri reprezentând 53,90% din suma totală primită în baza contractului de finanţare.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei reţinând că reclamanta, în vederea obţinerii primelor două tranşe ale ajutorului, a prezentat adeverinţa nr. x/25.08.2014 din care rezulta că deţine 210 familii de albine, deşi, la data controlului, aceasta deţinea doar 94 stupi, şi, chiar dacă s-ar accepta că fiecare stup găzduieşte câte 2 familii de albine, tot nu dovedesc realizarea planului de afaceri, în condiţiile în care nu s-a probat pierderea unor familii de albine.

Cu referire la susţinerile prin care se invocă încălcarea principiului proporţionalităţii, prima instanţă a reţinut că reclamanta a realizat cheltuielile doar într-un procent de 23,05% faţă de planul de afaceri propus, prin urmare, se poate considera că proiectul său are natură artificială, având în vedere lămuririle aduse prin adresa Comisiei Europene nr. x din data de 30.11.2011, în care se menţionează faptul că "În ceea ce priveşte natura artificială a unui proiect, trebuie, în general să se analizeze dacă proiectul este încă eligibil pentru a primi finanţare fără elementele afectate de către activităţile frauduloase. Serviciile Comisiei consideră că se va presupune că proiectul este de natură artificială atunci când procentul cheltuielilor tuturor elementelor afectate depăşeşte 50% din costul total al întregului proiect".

În concluzie, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 11 (3) din Anexa I la contractul de finanţare, care prevăd posibilitatea autorităţii contractante de a rezilia contractul, cu consecinţa restituirii de către beneficiar a sumelor primite, cu dobânzi şi penalităţi, prima instanţă a considerat, având în vedere neregulile constatate în executarea contractului, că măsura dispusă de pârâtă este legală şi nu încalcă principiul proporţionalităţii.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Analizând legalitatea procesului-verbal nr. x din data de 19.08.2015, prin care s-a dispus rezilierea contractului de finanţare nr. x şi recuperarea sumelor plătite beneficiarului, prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 11 (3) din Anexa I la contractul de finanţare, care prevăd posibilitatea autorităţii contractante de a rezilia contractul, cu consecinţa restituirii de către beneficiar a sumelor primite, cu dobânzi şi penalităţi, prima instanţă a considerat, având în vedere neregulile constatate în executarea contractului, că măsura dispusă de pârâtă este legală şi nu încalcă principiul proporţionalităţii.

Într-o primă critică, subscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta reclamantă a susţinut că prima instanţă nu a analizat susţinerile sale, în sensul că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât este fundamentat pe o normă juridică care are un conţinut diferit faţă de cel citat de către organul constatator, iar obligaţia a cărei nerespectare i se impută, şi anume că în cazul deteriorării stupului avea obligaţia să solicite reprezentantului formei asociative acordarea unui nou număr de identificare, nu a fost niciodată prevăzută de dispoziţiile Ordinului MADR nr. 119/15.05.2011.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta reclamantă a invocat mai multe critici:

- greşit s-a reţinut încălcarea prevederilor legale privind crotalierea stupilor, întrucât refacerea, reutilizarea sau reaplicarea unor plăcuţe de identificare după căderea acestora constituie operaţiuni permise de Ordinul MADR nr. 119/2011, iar utilizarea acestora pe alţi stupi sunt operaţiuni normale de exploatare a seriei de numere de identificare alocate apicultorului;

- instanţa a interpretat în mod greşit contractul de finanţare dintre părţi, deţinerea unui anumit număr de familii de albine nu constituie o condiţie prevăzută în contract pentru acordarea finanţării, iar constatarea în sensul că nu s-a dovedit deţinerea unui număr de 210 familii de albine este greşită, întrucât organul constatator a inventariat numărul de stupi existenţi în pastoral şi în vatra stupinei, nefiind interesat de numărul de familii de albine pe care acestea le conţin;

- prima instanţă a reţinut în mod eronat, cu referire la sumele alocate pentru realizarea propriu-zisă a exploataţiei (cheltuieli curente, cu materii prime, inclusiv plata transportului) că sprijinul financiar nu a fost utilizat potrivit planului de afaceri, întrucât sumele cu această destinaţie puteau fi folosite în vederea achiziţionării mai multor mijloace de transport, absolut necesare activităţii, prin urmare, sumele cheltuite în vederea achiziţionării unui autovehicul X, dubiţe marca X şi a unei rulote x, în suma totală de 84.842 RON, care corespunde unui procent de 78,49% din valoarea ajutorului primit, trebuia încadrate la cheltuielile de transport şi exploatarea activităţii.

- instanţa de fond a reţinut în mod greşit că doar 23,05% din finanţare au fost cheltuiţi potrivit planului de afaceri, având în vedere că, chiar potrivit constatărilor organului de control procentul de realizare este de 53,90%, ceea ce nu permite, prin prisma adresei Comisiei Europene nr. x din data de 30.11.2011, presupunerea că proiectul are natură artificială.

- hotărârea s-a dat cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, în temeiul cărora "Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii", principiu în virtutea căruia autorităţile competente cu gestionarea fondurilor europene pot autoriza integral sau parţial plăţile cuvenite.

Cu privire la legalitatea măsurii aplicate, în combaterea criticilor invocate de recurentă, intimata pârâtă arată că, în cauză, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) "Încetarea contractului" din Anexa I la Contractul de finanţare "În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, (...) precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte nu corespund realităţii, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă."

În acest sens, mai arată că " A.F.I.R. a ţinut cont de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, referitoare la aplicarea principiului proporţionalităţii în stabilirea sancţiunilor administrative, întrucât în cazul identificării de elemente ce conduc la concluzia că nu s-au respectat prevederile legale şi contractuale stabilite prin Planul de afaceri asumat, principiul proporţionalităţii nu poate fi aplicat".

Examinând aceste susţineri, Înalta Curte reţine că din considerentele hotărârii primei instanţe nu rezultă cu claritate dacă neregula constă în nerealizarea planului de afaceri, care este temeiul juridic pentru a se reţine o astfel de neregulă, şi în ce a constat crearea de condiţii artificiale de către recurenta reclamantă.

În vederea stabilirii existenţei neregulii, prima instanţă trebuia să stabilească conţinutul exact a normei juridice care fundamentează neregula, analizând atât criticile reclamantei, cât şi apărările pârâtei. Astfel, stabilirea corectă a stării de fapt în raport de normele juridice care reglementează crotalierea stupilor era de esenţa judecăţii în primă instanţă, implicând un răspuns pertinent la susţinerile reclamantei în sensul că refacerea, reutilizarea sau reaplicarea unor plăcuţe de identificare după căderea acestora constituie operaţiuni permise de Ordinul MADR nr. 119/2011.

Argumentele intimatei, în sensul că în cauză nu au fost respectate prevederile legale şi cele contractuale- stabilite prin planul de afaceri, prin urmare principiul proporţionalităţii nu este aplicabil în cauză, contravine lămuririlor aduse prin adresa Comisiei Europene nr. x din data de 30.11.2011, la care însăşi intimata face referire prin apărările sale, potrivit căreia se presupune că "proiectul este de natură artificială atunci când procentul cheltuielilor tuturor elementelor afectate depăşeşte 50% din costul total al întregului proiect."

În contextul în care, potrivit constatărilor organului de control, procentul de realizare a cheltuielilor care respectă planul de afaceri este de 53,90%, intimata pârâtă a susţinut fără temei existenţa unei nereguli care afectează întregul proiect asumat de beneficiară, iar prima instanţă greşit a analizat aplicabilitatea principiului proporţionalităţii reţinând că doar 23,05% din finanţare au fost cheltuiţi potrivit planului de afaceri.

Înalta Curte reţine, având în vedere lămuririle aduse prin adresa Comisiei Europene nr. x din data de 30.11.2011, că aplicarea principiului proporţionalităţii nu contravine obligaţiilor legale ce revin Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale de a recupera sumele acordate beneficiarilor care nu respectă obligaţiile contractuale asumate, cu respectarea dispoziţiilor art. 4 din cadrul Regulamentului CE nr. 2988/1995, coroborate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din acelaşi Regulament.

În temeiul acestor reglementări, deşi autoritatea în gestionarea fondurilor europene putea dispune măsura retragerii totale sau parţiale a avantajului acordat şi în acele situaţii în care agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul acordat, având în vedere că în cauza de faţă nu s-a reţinut săvârşirea unor nereguli care afectează peste 50% din valoarea proiectului, aceasta ar fi putut dispune măsura retragerii parţiale a ajutorului, o asemenea interpretare fiind în concordanţă cu principiul proporţionalităţii, principiu fundamental al dreptului european, consacrat în legislaţia naţională prin art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte nu împărtăşeşte critica recurentei reclamante în sensul că sumele alocate pentru realizarea propriu-zisă a exploataţiei (cheltuieli curente, cu materii prime, inclusiv plata transportului) puteau fi folosite inclusiv în vederea achiziţionării mai multor mijloace de transport. Aşadar, prima instanţă în mod corect a validat constatările intimatei pârâte potrivit cărora sumele cheltuite în vederea achiziţionării unui autovehicul X, dubiţe marca X şi a unei rulote x, nu puteau fi încadrate la cheltuielile de transport şi exploatarea activităţii, prin urmare, nu respectă prevederile planului de afaceri.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte apreciază că viciile de motivare care afectează hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte stabilirea şi fundamentarea neregulii, dar şi constatările referitoare la valoarea cheltuielilor neconforme cu planul de afaceri asumat şi aplicarea principiului proporţionalităţii, echivalează cu necercetarea fondului cauzei, iar aceste omisiuni determină imposibilitatea realizării controlului judiciar din partea instanţei de recurs.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. sunt întemeiate, în temeiul art. 497 C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamanta A. Întreprindere Individuală, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. Întreprindere Individuală împotriva Sentinţei nr. 101 din 15 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2018.

GGC - GV