Disproportionate reduction of attorney’s fees justified by case complexity and procedural cycles

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.09.2013, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Uniunea Naţională a Barourilor din România, solicitând anularea Deciziei Consiliului UNBR nr. 669/28.03.2013 şi a Hotărârii Consiliului baroului nr. 10609/07.11.2012 şi obligarea Baroului Bucureşti la înscrierea sa în Tabloul avocaţilor stagiari al Baroului Bucureşti.

La data de 03.02.2014 reclamanta a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat ca, pe lângă cererile formulate iniţial, instanţa să dispună: anularea art. 24 alin. (1) din Decizia nr. 268/2007 a Consiliului UNBR şi anularea art. 41 din Hotărârea nr. 4/2011 a Consiliului UNBR, ambele texte prevăzând faptul că neînscrierea în Barou în termen de cel mult 2 luni de la data validării rezultatelor examenului, a candidatului declarat admis, atrage decăderea acestuia din dreptul de a mai solicita înscrierea în Barou".

Prin Sentinţa civilă nr. 904/19.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A., ca prematur formulată.

Prin Decizia civilă nr. 2388/04.10.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admis recursul declarat de reclamantă şi s-a dispus casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 19.02.2017, sub nr. x/2013*.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1746 din 15.05.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei plângerii prealabile pe cererea adiţională, a respins cererea adiţională având ca obiect anularea art. 24 (1) din Decizia nr. 268/2007 şi anularea art. 41 din Hotărârea nr. 4/2011 a Consiliului UNBR, ca inadmisibilă, a respins, în rest, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti, ca nefondată şi a obligă reclamanta la plata către pârâtul Baroul Bucureşti a cheltuielilor de judecată în cuantum redus, de 500 RON, reprezentând parţial onorariu de avocat.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 1746 din 15.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Baroul Bucureşti a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs se arată că hotărârea primei instanţe cuprinde motive contradictorii în sensul că justificarea reducerii onorariului de avocat este motivată de lipsa de complexitate a cauzei, în condiţiile în care obiectul a fost anularea a două acte administrative şi un capăt de cerere privind o obligaţie de a face reprezentată de obligarea pârâtului Baroul Bucureşti la înscrierea reclamantei în Tabloul avocaţilor stagiari şi faptul că au fost două cicluri procesuale.

Arată că în cele două cicluri procesuale cuantumul onorariului de avocat este de 1600 RON şi nu de 800 RON cum a reţinut, în mod greşit, prima instanţă.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare cu privire la motivele de recurs invocate în prezenta cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 04 iunie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 11 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 03 decembrie 2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin motivele de recurs recurentul-pârât arată că hotărârea primei instanţe cuprinde motive contradictorii caz de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate ... "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Sub acest aspect, recurentul-pârât arată că justificarea reducerii onorariului de avocat este motivată de lipsa de complexitate a cauzei, în condiţiile în care obiectul a fost anularea a două acte administrative şi un capăt de cerere privind o obligaţie de a face reprezentată de obligarea pârâtului Baroul Bucureşti la înscrierea reclamantei în Tabloul avocaţilor stagiari şi faptul că au fost două cicluri procesuale.

Pentru pronunţarea hotărâre recurate, instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora:

"Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său".

Prin aplicarea dispoziţiilor art. 452 alin. (2) C. proc. civ. instanţa apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, faţă de mărirea pretenţiilor şi complexitatea cauzei, având în vedere că recuperarea cheltuielilor de judecată de la partea căzută în pretenţii se poate realiza numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.

Ca atare, ceea ce trebuie să urmărească judecătorul în aplicarea acestui text legal este păstrarea unui just echilibru între părţi în suportarea cheltuielilor de judecată, în considerarea faptului că prejudiciul părţii care a câştigat procesul trebuie să fie cauzat de culpa procesuală a celeilalte. Or, raportul de cauzalitate necesar angajării răspunderii subzistă doar în măsura în care prejudiciul pretins are un caracter rezonabil şi necesar, în lumina criteriilor mai sus amintite.

Într-adevăr, în cauză, complexitatea cauzei este una medie, chiar dacă obiectul cauzei este reprezentat de anularea a două acte administrative şi un capăt de cerere privind o obligaţie de a face reprezentată de obligarea pârâtului Baroul Bucureşti la înscrierea reclamantei în Tabloul avocaţilor stagiari, precum şi faptul că dosarul a parcurs două cicluri procesuale.

Este adevărat că efortul avocatului, de documentare, de concepţie a întâmpinării şi de susţinerea apărărilor este unul mediu ca solicitare, şi că în primul ciclu procesual în faţa primei instanţe avocatul pârâtului a participat la două termene de judecată, iar în rejudecare a fost prezent la trei termen de judecată, însă chiar şi în aceste condiţii diminuarea onorariului de avocat de la 800 RON la 500 RON a fost nejustificată.

Valoarea solicitată de pârâtă de 800 RON reprezintă o sumă rezonabilă în raport de complexitatea cauzei, fiind necesară asigurării unei asistenţe juridice eficiente.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru ansamblul argumentelor prezentate Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ. va admite recursul, va casa în parte sentinţa atacată şi rejudecând va obliga reclamanta la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului Baroul Bucureşti, va menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate şi va obliga intimata-reclamantă la plata în favoarea recurentului a sumei de 500 RON cheltuieli de judecată în recurs (400 RON onorariu de avocat şi 100 RON taxa judiciară de timbru).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Baroul Bucureşti, împotriva Sentinţei nr. 1746 din 15 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând obligă reclamanta A. la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului Baroul Bucureşti.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Obligă intimata-reclamantă la plata în favoarea recurentului a sumei de 500 RON cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2018.

GGC - GV