Stamp Duty Failure Blocks Extraordinary Appeal; Annulment of Unstamped Recurs Stands

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în complet de filtru, prin Decizia nr. 2407 din 7 iunie 2018, a anulat recursul declarat de SC A. SA, prin B., împotriva Sentinţei nr. 295 din 27 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Instanţa recurs a reţinut că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, în valoare de 200 de RON, conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

2. Contestaţia în anulare exercitată

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare petenta SC A. SA, prin administrator judiciar B., întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (1) şi art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatoarea a arătat, în ceea ce priveşte primul motiv invocat, faptul că societatea nu a fost legal citată, la sediul acesteia, ci doar prin administratorul judiciar, la sediul acestuia, or, societatea recurentă aflată în reorganizare are dreptul de administrare, litigiile fiind urmărite de administratorul special, juristul şi avocatul acesteia.

Referitor la cel de-al doilea motiv, prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., a susţinut că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât instanţa a anulat recursul ca netimbrat, deşi societatea recurentă nu datora taxă judiciară de timbru, conform art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

În concluzie, a solicitat admiterea contestaţiei, anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului.

3. Apărarea intimatei

Prin întâmpinare, intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Art. 503 din C. proc. civ., prevede:

(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale,,.

Decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost pronunţată în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., soluţia fiind aceea de anulare, ca netimbrat, a recursului promovat de reclamantă.

Înalta Curte reţine că în completul de filtru se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce ţin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă inserate în art. 486 din C. proc. civ., încadrarea criticilor de nelegalitate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Procedura admisibilităţii recursului în complet de filtru vizând astfel doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte.

Art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. prevede că "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Din analiza acestui text de lege rezultă că opţiunea legiuitorului a fost în sensul ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că hotărârile pronunţate în baza respectivului articol nu pot fi atacate nici cu revizuire şi nici cu contestaţie în anulare.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căii de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ., şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Or, demersul contestatoarei este îndreptat împotriva unei decizii pronunţate în procedura filtru, care nu este susceptibilă de cale de atac, ceea ce este inadmisibil.

În fine, deşi examinarea punctuală a motivelor enunţate, prevăzute de art. 503 alin. (1) şi art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. nu mai este necesară în raport cu soluţia preconizată, totuşi, Înalta Curte remarcă împrejurarea că niciunul dintre acestea nu îndeplineşte cerinţele de admisibilitate specifice.

Astfel, instanţa de recurs a soluţionat recursul declarat de reclamantă cu citarea corectă a acesteia, prin administrator judiciar, la sediul ales iar ipoteza greşelii materiale, de asemenea, nu este incidentă, având în vedere că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru partea avea posibilitatea să formuleze cerere de reexaminare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 503 coroborat cu art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de SC A. SA prin administrator judiciar B. împotriva Deciziei nr. 2407 din 7 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV