Suspension of execution of EU fund budgetary claims: cumulative requirements of well-justified case and imminent irreparable damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Programe Umane, Capital Uman a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.03.2017, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 4116 din 3 noiembrie 2017, a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.03.2017, formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social, în prezent Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale (succesor în drepturile şi obligaţiile reclamantului), invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 prin raportare la situaţia de fapt a cauzei deduse judecăţii.

În ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat, recurentul a susţinut că este îndeplinită această condiţie prin aparenţa de legalitate a derulării unui program operaţional cu fonduri europene de către o autoritate publică centrală (minister) care a fost verificată constant şi ale cărei cereri de rambursare au fost vizate de către Autoritatea de Management, astfel, singurul motiv generat de faptul că au fost emise două suspiciuni de nereguli, nu este nici necesar, nici suficient pentru emiterea actului administrativ atacat.

Referitor la prevenirea unei pagube iminente, a făcut trimitere la perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice centrale prin raportare la valoarea debitului şi la un buget anual al debitorului diminuat pe parcursul anului 2017, respectiv la un buget pe anul 2018 din care 50% reprezintă drepturi salariale, aşa încât a apreciat că este îndeplinită şi această condiţie.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, succesor în drepturile şi obligaţiile Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a solicitat anularea recursului, pentru nemotivare, iar, în subsidiar respingerea acestuia, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, se reţine că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că susţinerile recurentului pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.03.2017, până la soluţionarea definitivă a cauzei privind anularea acestui act.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiţii, soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, întrucât s-a apreciat corect că nu pot fi reţinute, în argumentarea cazului bine justificat, susţinerile reclamantului legate de aspecte ce vizează istoricul raportului juridic creat cu partea pârâtă, până la momentul sesizării instanţei de judecată.

Aşadar, motivele circumscrise de recurentul-reclamant cazului bine justificat nu reprezintă împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care ar fi de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, cum corect a reţinut şi prima instanţă.

Înalta Curte reţine, totodată, că prin Sentinţa nr. 2982 din 22 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamant privind anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.03.2017 şi Deciziei nr. 25535/05.05.2017 privind soluţionarea contestaţiei, precum şi cererea de suspendare a executării procesului-verbal menţionat, ca inadmisibilă, ceea ce reprezintă implicit o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, deşi nu se mai impune a fi analizată, ambele condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu, or, în speţă, nu s-a făcut o astfel de dovadă în sensul prevederilor legale menţionate.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, ca neîntemeiată.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de reclamantul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale (succesor în drepturile şi obligaţiile Ministerului Consultării şi Dialogului) împotriva Sentinţei nr. 4116 din 3 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV