Suspension of execution of fiscal recovery measure contingent on favorable annulment of administrative act under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 6658/16.03.2017, până la soluţionarea contestaţiei depuse împotriva Deciziei nr. 7861/15.05.2017 de respingere a contestaţiei nr. 7421/24.04.2017 formulate împotriva procesului-verbal atacat.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3121 din 11 septembrie 2017, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 6658/16.03.2017 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii privind anularea acestui act.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material şi cele ale Ordinului nr. 1341/2008.

În ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat, a arătat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că este îndeplinită această condiţie, în raport cu susţinerea pârâtului din întâmpinare.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, aşa cum a arătat în apărările formulate, a susţinut că proiectul necesită o serie de echipamente destinate desfăşurării activităţii de cercetare, dar acestea nu îndeplinesc condiţia de a fi independente, aşa încât aceste cheltuieli nu sunt eligibile şi trebuiau plătite de către intimată.

Astfel, a învederat că, aşa cum rezultă şi din denumirea categoriei unde au fost încadrate acele active corporale pentru care s-a solicitat decontarea cheltuielilor, respectiv "instalaţii, echipamente şi instrumente independente pentru cercetare", respectivele cheltuieli cu echipamentele, pentru a fi declarate eligibile, trebuie să îndeplinească funcţia respectivă, şi anume să contribuie independent la activitatea de cercetare din cadrul proiectului.

Or, echipamentele detaliate în cele două facturi nu pot prin natura lor să contribuie independent la activitatea de cercetare, pentru a fi eligibile trebuie să îndeplinească condiţiile art. 4 alin. (1) din Contractul de finanţare nr. x/2013 şi ale Ordinului nr. 1341/2008 în a cărei anexă se prevede în mod expres faptul că sunt eligibile cheltuielile efectuate cu instalaţii, echipamente şi instrumente independente pentru cercetare.

Prin urmare, pentru a fi eligibile cheltuielile cu respectivele echipamente, nu era suficient ca ele să fie utilizate în activitatea curentă de diagnosticare şi tratament, cum greşit a reţinut prima instanţă, ci acele echipamente trebuiau să contribuie independent la activitatea de cercetare din cadrul proiectului.

Referitor la iminenţa producerii unei pagube, recurentul a susţinut că simpla constatare că în sarcina societăţii reclamante s-a stabilit o sumă de plată, care este certă, lichidă şi exigibilă, iar neplata acestei sume este şi producătoare de penalităţi, nu este suficientă pentru a se aprecia că este îndeplinită această condiţie.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi,pe fond, respingerea acţiunii.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamantul A. SRL a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind legală şi temeinică.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în şedinţă publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 6658/16.03.2017, până la pronunţarea primei instanţe asupra acţiunii privind anularea acestui act.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Prin sentinţa ce formează obiectul recursului, prima instanţă a dispus suspendarea executării efectelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 6658/16.03.2017 până la soluţionarea acţiunii de fond, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1122 din 12 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/16.03.2017 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 7861/15.05.2017, cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata sumei de 324.481,35 RON, stabilită de pârât cu titlu de creanţă bugetară.

Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistenţă concluziei că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, iar prin anularea acestui act aparenţa de drept a fost consolidată.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, această noţiune are în vedere producerea unui prejudiciu.

Or, punerea în executare a actului administrativ atacat este de natură să producă reclamantei o pagubă dificil de reparat ca urmare a lipsirii de o sumă importantă de bani, perturbând în mod grav funcţionarea acesteia, astfel că şi această condiţie este îndeplinită.

Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Altfel spus, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu completările şi modificările ulterioare, măsura suspendării executării actului administrativ atacat, dispusă de prima instanţă, se prelungeşte ope legis până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestui act.

Aşa fiind, se poate trage concluzia că, prin acest text de lege, s-a dat eficienţă instituţiei suspendării actului administrativ dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care legiuitorul a introdus o nouă ipoteză normativă în corpul legii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării împotriva Sentinţei nr. 3121 din 11 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV