Inadmissibility of separate appeal against recusal rejection under amended criminal procedure rules
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the plaintiff against an order rejecting a challenge against all judges of the Commercial Section, ruling that no appeal lies against a decision rejecting a judicial challenge unless expressly provided for by law, and ordered the plaintiff to pay judicial expenses of 300,000 lei. The dispute arose from a criminal complaint for theft, during which the plaintiff filed successive motions for recusal against judges at various levels, specifically challenging the Commercial Section judges in 2004; the Court of Administrative and Fiscal Content rejected the recusal request, and the plaintiff appealed this procedural order. The decisive legal basis was Article 385(2) of the Code of Criminal Procedure, applied in conjunction with the abrogation of Article 52(7) by O.U.G. No. 55/2004, which established that orders regarding recusal are not separately appealable and can only be challenged together with the final substantive judgment, rendering the separate appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 210 C. pen, art. 52 C. proc. pen, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen, Art. 385 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of separate appeal against recusal rejection under amended criminal procedure rules: The dispute arose from a criminal complaint for theft, during which the plaintiff filed successive motions for recusal against judges at various levels, specifically challenging the Commercial Section judges in 2004; the Court of Administrative and Fiscal Content rejected the recusal request, and the plaintiff appealed this procedural order. The decisive legal basis was Article 385(2) of the Code of Criminal Procedure, applied in conjunction with the abrogation of Article 52(7) by O.U.G. No. 55/2004, which established that orders regarding recusal are not separately appealable and can only be challenged together with the final substantive judgment, rendering the separate appeal inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablished that the order rejecting the recusal was inadmissible for separate appeal, serving as the procedural basis for dismissing the appeal in the dispositive.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 martie 2000, partea vătămată D.M. s-a adresat, cu plângere prealabilă, Judecătoriei sectorului 4 București, susținând că, în jurul datei de 12 ianuarie 2004, tatăl acesteia, D.S., i-ar fi sustras suma de 3.714 dolari SUA.
În concluzie, partea vătămată a cerut condamnarea făptuitorului D.S., pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 210 C. pen. și obligarea acestuia la restituirea sumei sustrase.
Prin cereri succesive, D.M. a recuzat pe toți judecătorii de la Judecătoria sectorului 4 și de la instanțele ierarhic superioare, sesizate cu judecarea acestor cereri, iar apoi a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în continuare, a judecătorilor altor secții ale instanței supreme, în măsura în care li s-a repartizat, spre soluționare, cererea de recuzare a judecătorilor uneia dintre secții.
În acest context, prin cererea formulată la data de 9 iunie 2004, petiționara D.M. a recuzat pe toți judecătorii secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea respectivă fiind repartizată, pentru soluționare, secției de contencios administrativ și fiscal.
Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 7458 din 8 octombrie 2004, a respins cererea de recuzare privind judecătorii secției comerciale, cu motivarea că temeiurile invocate nu constituie cazuri de incompatibilitate în accepțiunea reglementărilor Codului de procedură penală și Codului de procedură civilă.
Împotriva acestei încheieri, petiționara D.M. a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, prin alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., abrogat prin O.U.G. nr. 55/2004 (M. Of. nr. 592/1.07.2004), se prevedea că „încheierea prin care s-a respins recuzarea, poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunțării”.
În urma abrogării alineatului menționat, față de reglementarea existentă în alin. (6) al aceluiași articol, potrivit căreia „încheierea prin care s-a admis sau respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac”, se impune a se considera că încheierea prin care s-a respins recuzarea, la care nu se mai face referire în cadrul acelui text de lege, este supusă reglementării cu caracter general de la art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
Or, în conformitate cu prevederile acestui din urmă text de lege, „încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”.
Așa fiind și cum prin nici o dispoziție a legii nu se prevede că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, ar putea fi atacată separat cu recurs, urmează ca recursul declarat în cauză de petiționara D.M., să fie respins ca inadmisibil, cu obligarea acesteia să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara D.M. împotriva încheierii nr. 7458 din 8 octombrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 6825/2004.
Obligă pe petiționară să plătească statului, suma de 300.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2005.