Acquittals in money-laundering upheld after predicate-offense reversal; confiscation lifted, false-declaration charge remanded

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 10/F din 26 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2013, printre altele, s-au dispus următoarele:

I.1. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni de corupţie prevăzută în art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei) raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969;

2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea de infracţiuni de fals în formă continuată săvârşită în realizarea scopul urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale);

3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută în art. 242 alin. (1) C. pen. de la 1969;

4. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată săvârşită în realizarea scopul urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 291 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale) cu art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale;

5. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută în art. 31 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 248 şi art. 2481 C. pen. de la 1969, cu eliminarea prevederilor art. 25 C. pen. de la 1969, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 386 C. proc. pen., cu art. 5 C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969 a interzis, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. de la 1969, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea exercitării dreptului de a exercita profesia de avocat.

6. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea a 14 (paisprezece) infracţiuni de şantaj prevăzute în art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 17 alin. (1) lit. d1) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu art. 5 C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor, la 14 (paisprezece) pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare (fapte săvârşite asupra numiţilor B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O.);

În baza art. 65 C. pen. de la 1969 a interzis, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. de la 1969, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea exercitării dreptului de a exercita profesia de avocat.

7. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), cu art. 5 C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969 a interzis, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. de la 1969, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea exercitării dreptului de a exercita profesia de avocat.

8. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută în art. 292 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale), cu art. 5 C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 a contopit pedepsele aplicate mai sus şi a dispus executarea pedepsei principale celei mai grele de 6 ani închisoare, la care se aplică şi pedeapsă complementară a interzicerii, pe o durată de 4 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. de la 1969, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea exercitării dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. de la 1969, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea exercitării dreptului de a exercita profesia de avocat.

A constatat că în cauză nu au fost luate măsuri preventive în ceea ce-l priveşte pe inculpat.

II.1. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni de corupţie prevăzută în art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei) raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969, actualmente art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P. pentru săvârşirea de infracţiuni de dare de mită prevăzută în art. 255 alin. (1) C. pen. de la 1969 în referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei), actualmente art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea 78/2000 (forma actuală);

3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P. pentru săvârşirea de infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 322 C. pen. cu art. 5 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea fals intelectual la legea contabilităţii, săvârşită în realizarea scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi totodată în ascunderea acesteia prevăzută în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 (în vigoare la data faptei) combinat cu art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969

4. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata P. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatei să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata urmează să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul activităţilor organizate de către Primăria Municipiului Galaţi, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa complementară stabilită în cauză se execută pe o durată de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pedeapsa accesorie aplicată în cauză se va putea executa, doar în condiţiile în care se va dispune anularea sau revocarea măsurii constând în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

A constatat că în cauză nu au fost luate măsuri preventive în ceea ce o priveşte pe inculpată.

III.1. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul Q. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni de corupţie prevăzută în art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei) raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969, actualmente art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul Q. pentru săvârşirea de infracţiunii de dare de mită prevăzută în art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei), actualmente art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (forma actuală);

3. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul Q. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul urmează să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul activităţilor organizate de către Primăria Municipiului Galaţi pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa complementară stabilită în cauză se execută pe o durată de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pedeapsa accesorie aplicată în cauză se va putea executa, doar în condiţiile în care se va dispune anularea sau revocarea măsurii constând în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

A constatat că în cauză nu au fost luate măsuri preventive în ceea ce-l priveşte pe inculpat.

A respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor ce fac obiectul judecăţii cauzei privind eliminarea dispoziţiilor art. 17 lit.

b) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei) din încadrarea juridică dată infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969 formulate de inculpaţii R., A., P., Q., S., T., privind eliminarea dispoziţiilor art. 17 lit.

e) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei) din încadrarea juridică dată infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit.

b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), formulate de inculpaţii R., A., P., Q. şi S., privind eliminarea dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. d1) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei) din încadrarea juridică dată infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. de la 1969, formulată de inculpaţii A. şi S., privind eliminarea dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei) din încadrarea juridică dată infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. de la 1969, formulată de inculpaţii A. şi S., privind eliminarea dispoziţiilor art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei) din încadrarea juridică dată infracţiunii de fals în formă continuată prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, eliminarea dispoziţiilor art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei) din încadrarea juridică dată infracţiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 formulate de inculpatul A., privind eliminarea prevederilor art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei) din încadrarea juridică dată infracţiunii de dare de mită prevăzută în art. 255 alin. (1) C. pen. de la 1969 formulate de inculpaţii P., Q. şi S., privind eliminarea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) din încadrarea juridică dată infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. de la 1969 rap.la art. 248 şi art. 2481 C. pen. de la 1969 formulată de inculpatul A., privind reţinerea formei de participaţie a instigării pentru infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii în ceea ce o priveşte pe inculpata P. invocată din oficiu.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) rap. la art. 52 C. proc. pen. cu referire la art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 554/2004 a respins, ca nefondată, excepţia de nelegalitate invocată de inculpatul A. prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a Adresei nr. x/20.09.2004 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - ANAF - DGFP - AFP - Braşov, adresă prin care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. a obligat în solidar pe inculpaţii A., P., Q., S. la plata sumei de 8.614.800 euro, la care se adaugă dobânda legală calculată de la 23.04.2007 la data efectivă a plăţii, către partea civilă Statul Român prin reprezentant Ministerul Finanţelor Publice - ANAF - DGFP - AFP - Braşov (cu sediul în Braşov, str. x, jud. Braşov).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 397 C. proc. pen.:

A menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţa nr. 185/P/2008 din data de 15.04.2013 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A. până la concurenţa sumei de 8.614.800 euro prin care s-a dispus instituirea sechestrului asupra următoarelor imobile: casă de locuit în suprafaţă de 99 mp şi teren aferent acestei clădiri în suprafaţă de 752 mp, situată în jud. Galaţi, conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 16.06.2011; teren arabil în suprafaţă de 500 mp identificat în intravilanul jud. Galaţi, conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/15.04.2012; teren arabil intravilan situat Tuluceşti, în tarlaua nr. x, parcela nr. x, lot nr. x cu o suprafaţă de 673 mp şi lot nr. x cu o suprafaţă de 575 mp, conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/07.07.2011; clădire/construcţie, situat în mun. Galaţi, cu o suprafaţă utilă de 57 mp şi o valoare de impunere în sumă de 138.879,36 RON; clădire/construcţie, situat în mun. Galaţi, cu o suprafaţă utilă de 86,49 mp şi o valoare de impunere în sumă de 189.658,03968 RON, situat în mun. Galaţi, cu o suprafaţă de 19,25 m.p. şi o valoare de impunere în sumă de 6.208,12 RON.

A menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţa nr. 185/P/2008 din data de 23.04.2013 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asupra prin indisponibilizarea unor sume de bani, în RON şi valută, deţinute de inculpatul A. în conturile U. (cont x-24.898,64 RON, cont x-786,74 euro, cont x-544 euro) până la concurenţa sumei de 8.614.800 euro

A menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţa nr. 185/P/2008 din data de 12.03.2013 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului S. până la concurenţa sumei de 8.614.800 euro prin care s-a dispus instituirea sechestrului asupra autoturismului marca x, cu serie motor x şi serie şasiu x înmatriculat sub nr. x

A menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţa nr. 185/P/2008 din data de 12.03.2013 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei P. până la concurenţa sumei de 8.614.800 euro prin care s-a dispus instituirea sechestrului asupra imobilului situat în mun. Galaţi, str. x, jud. Galaţi şi asupra autoturismului marca x cu serie şasiu x, serie motor x, înmatriculat sub nr. x

A menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţa nr. 185/P/2008 din data de 12.03.2013 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului Q. până la concurenţa sumei de 8.614.800 euro prin care s-a dispus instituirea sechestrului asupra imobilului situat în mun. Galaţi, str. x, apt. 71, jud. Galaţi.

A ridicat măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţa nr. 185/P/2008 din data de 07.08.2013 prin care s-a dispus aplicarea sechestrului penal asupra bunurilor aparţinând inculpatului R., respectiv asupra imobilului situat în mun. Râmnicu Sărat, str. x, apt. 6, jud. Buzău (identificat prin nr. cadastral x, înscris în CF nr. x, Râmnicu Sărat, jud. Buzău) şi asupra autoturismului marca x cu seria motor x, cu numărul de înmatriculare x, evaluat la suma de 1.200 euro şi asupra autoturismului marca x cu seria motor x cu numărul de înmatriculare x.

A respins cererea privind confiscarea extinsă a bunurilor şi sumelor de bani până la concurenţa de 84.000 euro şi 494.074 RON reprezentând diferenţele dintre veniturile şi valoarea bunurilor dobândite de către inculpatul A.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. a confiscat cutia de ştampile cu accesorii ridicată de la locuinţa martorei denunţătoare V.

A respins cererile privind anularea Sentinţei civile nr. 2887/02.04.2007 a Judecătoriei Galaţi şi a următoarelor contractelor de vânzare-cumpărare:

- contract de vânzare-cumpărare cu dezmembrare încheiat între S.C. W. S.R.L. Galaţi şi numiţii X., S., Y. şi Z., autentificat sub nr. x/11.05.2007 de AA.;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între Y. şi X., autentificat sub nr. x/21.05.2007 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între X. şi DD., EE. şi FF., autentificat sub nr. x/21.05.2007 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- act de dezmembrare şi contract de vânzare-cumpărare încheiat între S. şi S.C. GG. S.R.L. Galaţi, HH. şi II., autentificat sub nr. x/31.05.2007 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- act de dezmembrare şi contract de vânzare-cumpărare încheiat între Z. şi JJ., KK. şi LL., autentificat sub nr. x/08.06.2007 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între II. şi LL., autentificat sub nr. x/13.06.2007 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între HH. şi MM., autentificat sub nr. x/10.07.2007 de AA.;

- act de dezmembrare şi contract de vânzare-cumpărare încheiat între JJ., KK. şi X., autentificat sub nr. x/15.08.2007 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- act de dezmembrare şi contract de vânzare-cumpărare încheiat între Z. şi X., autentificat sub nr. x/13.09.2007 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- act de dezmembrare şi contract de vânzare-cumpărare încheiat între MM. şi NN., autentificat sub nr. x/05.10.2007 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între X. şi S.C. OO. S.R.L. Galaţi, autentificat sub nr. x/11.10.2007 de Biroul Notarului Public «PP.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între X. şi QQ., autentificat sub nr. x/11.10.2007 de Biroul Notarului Public «PP.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între LL. şi S.C. RR. S.R.L. Galaţi, autentificat sub nr. x/07.11.2007 de Biroul notarului public «SS.»;

- act de dezmembrare şi contract de vânzare-cumpărare încheiat între NN. şi TT., UU., VV., WW., autentificat sub nr. x/07.11.2007 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între TT. şi UU., VV., WW., autentificat sub nr. x/07.11.2007 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între X. şi S.C. OO. S.R.L. Galaţi, autentificat sub nr. x/23.11.2007 de Biroul notarului public «PP.»;

- act de dezmembrare şi contract de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. GG. S.R.L. Galaţi şi XX., LL., YY., ZZ., autentificat sub nr. x/07.12.2007 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- contract de vânzare-cumpărare cu dezmembrare încheiat între NN. şi AAA., autentificat sub nr. x/07.12.2007 de AA.;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între TT. şi UU., VV., WW., autentificat sub nr. x/13.12.2007 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între Z. şi BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., autentificat sub nr. x/17.12.2007 de Biroul Notarului Public «GGG.»;

- act de lotizare cu contract de vânzare-cumpărare încheiat între Z. şi HHH., autentificat sub nr. x/27.11.2007 de Biroul Notarului Public «III.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între NN. şi JJJ., autentificat sub nr. x/31.01.2008 de AA.;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între NN. şi JJJ., autentificat sub nr. x/31.01.2008 de AA.;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între X. şi KKK., autentificat sub nr. x/31.01.2008 de Biroul Notarului Public «III.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între Z. şi HHH., autentificat sub nr. x/19.02.2008 Biroul Notarului Public «III.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între LL. şi LLL., autentificat sub nr. x/27.02.2008 de AA.;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între LL. şi LLL., autentificat sub nr. x/27.02.2008 de AA.;

- contract de vânzare-cumpărare cu dezmembrare încheiat între JJJ., MMM. şi LLL., NNN., autentificat sub nr. x/28.02.2008 de AA.;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între FF. şi DD., EE., autentificat sub nr. x/24.04.2008 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între AAA. şi OOO., autentificat sub nr. x/27.05.2008 de AA.;

- act de dezmembrare, constituire drept de servitute şi contract de garanţie imobiliară încheiat între S.C. PPP. S.R.L. Bucureşti şi S.C. QQQ. S.A Galaţi, autentificat sub nr. x/14.01.2009 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- act de dezmembrare şi contract de vânzare-cumpărare încheiat între Z. şi S., autentificat sub nr. x/22.01.2009 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între S. şi S.C. RRR. S.A. Galaţi, autentificat sub nr. x/02.06.2009 de AA.;

- contract de vânzare-cumpărare cu dezmembrare încheiat între SSS. şi TTT., autentificat sub nr. x/05.03.2010 de Biroul Notarului Public «UUU.»;

- act de dezmembrare şi contract de vânzare-cumpărare încheiat între SSS. şi VVV., WWW., XXX., autentificat sub nr. x/25.06.2010 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- contract de dezmembrare cu vânzare-cumpărare încheiat între HHH. şi P. (mandatară a cumpărătorului EEE.), Q. (mandatar al cumpărătorului FFF.), autentificat sub nr. x/01.02.2011 de Biroul Notarului Public «GGG.»;

- contract de dezmembrare cu vânzare-cumpărare încheiat între HHH. şi P. (mandatară a cumpărătorului EEE.), Q. (mandatar al cumpărătorului FFF.), autentificat sub nr. x/01.02.2011 de Biroul Notarului Public «GGG.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între HHH. şi S.C. YYY. S.A. Galaţi, autentificat sub nr. x/16.03.2011 de ZZZ.;

- act de lotizare cu partaj încheiat între DD., EE., FF. autentificat sub nr. x/05.04.2011 de Biroul Notarului Public «AAAA.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între FF. şi BBBB., autentificat sub nr. x/15.04.2011 de Biroul Notarului Public «AAAA.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între FF. şi CCCC., autentificat sub nr. x/15.04.2011 de Biroul Notarului Public «AAAA.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între FF. şi DDDD., autentificat sub nr. x/15.04.2011 de Biroul Notarului Public «AAAA.»;

- act de lotizare şi contract de vânzare-cumpărare încheiat între FF. şi S.C. EEEE. S.R.L. Galaţi, autentificat sub nr. x/22.04.2011 de Biroul Notarului Public «FFFF.»;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între FF. şi GGGG., autentificat sub nr. x/11.11.2011 de Biroul Notarului Public «AAAA.»;

- act de dezmembrare şi contract de vânzare-cumpărare încheiat între Z. şi S.C. HHHH. S.R.L. Galaţi, autentificat sub nr. x/24.11.2011 de Biroul Notarilor Publici «BB. şi CC.»;

- Sentinţa civilă nr. 2887/02.04.2007 pronunţată în Dosarul nr. x/2007 a Judecătoriei Galaţi.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a desfiinţat următoarele înscrisuri false:

- antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x/01.08.2004 încheiat între S.C. SSSS. S.A., reprezentată de IIII. şi S.C. W. S.R.L. Galaţi, reprezentată de A. (depus în copie la dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi şi în original în faţa instanţei, originalul aflat în plicul nr. 6 mijloace materiale de probă);

- certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x/30.06.2004 care a stat la baza pronunţării Sentinţei civile nr. 2887/02.04.2007 (depus în copie la Dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi);

- întâmpinarea formulată de pârâta S.C. SSSS. S.A. semnată de administrator IIII. şi avocat JJJJ. (depusă la dosar civil nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi);

- Contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 încheiat între Cabinet individual de avocatură JJJJ. şi S.C. SSSS. S.A. (originalul depus la instanţă, aflat în plicul nr. 6 mijloace materiale de probă);

- cerere formulată de S.C. SSSS. S.A. prin care s-a solicitat comunicarea actelor de procedură, precum şi sentinţa ce s-a pronunţat, la Cabinetul individual de avocatură «JJJJ.» (depusă la Dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi);

- cerere formulată de S.C. SSSS. S.A. prin care s-a comunicat instanţei de judecată că renunţă la calea de atac a apelului împotriva Sentinţei civile nr. 2887/02.04.2007 pronunţată în Dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi (depusă la Dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi);

- Hotărârea Adunării Generale nr. 1/31.07.2004 emisă de asociaţii S.C. W. S.R.L. Galaţi în baza căreia avocatul A. a fost împuternicit să negocieze şi să semneze contractul de vânzare-cumpărare cu S.C. SSSS. S.A. pentru terenul în suprafaţă de 39,61 ha situat în com. Vânători, jud. Galaţi;

- Împuternicirea nr. 2721/31.07.2004 emisă de asociaţii S.C. W. S.R.L. Galaţi în baza căreia avocat A. a fost împuternicit să reprezinte societatea în negocierea şi încheierea antecontractului privind suprafaţa de teren de 39,62 ha din com. Vânători, jud. Galaţi cu S.C. SSSS. S.A.( depus la Dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi);

A constatat că sunt mijloace materiale de probă şi ataşate Dosarului penal nr. x/2013 al Curţii de Apel Braşov, depuse la Camera de corpuri delicte a Curţii de Apel Braşov în 6 plicuri sigilate, după cum urmează:

- plic nr. 1, conţine Dosarul civil nr. x/2005 (în format vechi x/2005) al Curţii de Apel Galaţi, compus din 213 file, la care se află ataşat dosarul cu acelaşi număr al Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cuprinzând 24 file (în original)",

- plic nr. 2, conţine Dosarul civil nr. x/2006 la care se află ataşat Dosarul civil nr. x/2007, ale Judecătoriei Galaţi, compus din 165 file, la care sunt ataşate: Dosarul nr. x/2007 - 35 file, urmă Dosar nr. x/2006 al Judecătoriei Galaţi - 2 file, copie "conform cu originalul" al Dosarului civil nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi - 35 de file, copii urme Dosare civile nr. x/2006 şi y/2007 ale Judecătoriei Galaţi",

- plic nr. 3 - Plicul conţine Registrul de şedinţe AGA de la S.C. PPP. S.R.L. Galaţi, în original"

- plic nr. 4 - conţine o trusă pentru confecţionat ştampile (în original)",

- plic nr. 5 - un număr de 5 (cinci) suporţi magnetici inscripţionaţi;

- plic nr. 6 - conţine o trusă de ştampile depusă de inculpatul S. în faţa instanţei, în şedinţă publică, precum şi Contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 încheiat între Cabinet individual de avocatură JJJJ. şi S.C. SSSS. S.A, în original şi Antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x/01.08.2004 încheiat între S.C. SSSS. S.A., reprezentată de IIII. şi S.C. W. S.R.L. Galaţi, reprezentată de A., în original).

A dispus restituirea, către instanţele în cauză, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe:

- a Dosarului civil nr. x/2005 (în format vechi 597/2005) al Curţii de Apel Galaţi, compus din 213 file, la care se află ataşat dosarul cu acelaşi număr al Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cuprinzând 24 file (în original);

- a Dosarului civil nr. x/2006 la care se află ataşat Dosarul civil nr. x/2007, ale Judecătoriei Galaţi, compus din 165 file, la care sunt ataşate: Dosarul nr. x/2007 - 35 file, urmă Dosar nr. x/2006 al Judecătoriei Galaţi - 2 file, copie "conform cu originalul" al Dosarului civil nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi - 35 de file, copii urme Dosare civile nr. x/2006 şi y/2007 ale Judecătoriei Galaţi"

A dispus restituirea, către S.C. PPP. S.R.L. Galaţi, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe:

- a Registrului de şedinţe AGA de la S.C. PPP. S.R.L. Galaţi, în original.

În baza art. 37 din Legea nr. 656/2992 rep. a dispus comunicarea prezentei hotărâri la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

În baza art. 272, 273 alin. (4) C. proc. pen. a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei alocate Curţii de Apel Braşov a onorariului expertei KKKK., domiciliată în Braşov, str. x bl. 206, în sumă de 4880 RON, aferent Raportului de expertiză nr. x/24 iunie 2015.

În baza art. 272, 273 alin. (4) C. proc. pen. a obligat în solidar pe inculpaţii A., P., Q., S. la plata către expertul LLLL., domiciliat în Braşov, str. x sc. C ap. 24, jud. Braşov a onorariului Raportului de expertiză nr. x/17 iunie 2015 în cuantum de 14.336 RON.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. onorariile avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii A. şi R. (avocat MMMM. şi avocat NNNN.) actualizate şi majorate conform art. 5 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Protocolului nr. x/11.06.2015 în sumă de câte 1.024 RON fiecare s-a dispus să se plătească din fondurile Ministerului Justiţiei

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii R. la plata a 1.000 de RON, A. la plata a 4.800 de RON, P. la plata a 3.000 de RON, Q. la plata a 3.000 de RON, S. la plata a 3.000 de RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată.

Prin Decizia penală nr. 190/A din data de 23 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016:

I. Au fost admise apelurile declarate, printre alţii, de inculpaţii A., P., Q. împotriva Sentinţei penale nr. 10/F din 26 februarie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută în art. 31 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 248 şi art. 2481 C. pen. de la 1969, cu eliminarea prevederilor art. 25 C. pen. de la 1969, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 386 C. proc. pen., cu art. 5 C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea a 14 (paisprezece) infracţiunii de şantaj prevăzute în art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 17 alin. (1) lit. d1) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu art. 5 C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută în art. 292 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale), cu art. 5 C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor.

A menţinut condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), cu art. 5 C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor.

În temeiul art. 861 din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza art. 81 C. pen. 1969, a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen. 1969.

În baza art. 359 din C. proc. pen. 1969, a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. 1969, referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. 1969, a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului Q. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen. 1969.

În baza art. 359 din C. proc. pen. 1969, a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. 1969, referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.

A înlăturat dispoziţia privind desfiinţarea înscrisurilor.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 652/2002, a confiscat de la inculpaţii A., P., S. şi Q. suma de 37.235 euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii.

A menţinut măsurile asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor dispuse în faza de urmărire penală până la concurenţa sumei de 37.235 euro.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

II. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, partea civilă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi inculpatul T. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, au rămas în sarcina statului.

Au fost obligaţi apelanta parte civilă şi apelantul intimat inculpat T. la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 1.500 RON, au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 190/A din data de 23 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală au formulat recursuri în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Judiciară, inculpatul A., inculpata P. şi inculpatul Q.

Prin încheierea din data de 09 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară şi de inculpaţii A., P. şi Q. împotriva Deciziei nr. 190/A din data de 23 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

A fost trimisă cauza Completului C9, în vederea judecării cererilor de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară şi de inculpaţii A., P. şi Q..

Verificând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casaţie cu care a fost învestită, Înalta Curte a constatat următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Înalta Curte a constatat că Decizia penală nr. 190/A din data de 23 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în ultimă instanţă, respectiv în apel.

Cererile de recurs în casaţie îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menţionate numele şi prenumele inculpaţilor, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura inculpaţilor, respectiv a procurorului care au exercitat calea de atac şi temeiurile de drept.

I. S-a constatat că recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară, îl vizează pe inculpatul A.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Judiciară s-a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Astfel, s-a considerat că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor.

Cu privire la această infracţiune, s-a reţinut în sarcina inculpatului că fapta constă în aceea că, în calitate de deputat în Parlamentul României, în declaraţiile de avere din 12 decembrie 2008,15 iunie 2009, 9 martie 2010, 25 octombrie 2010, 23 mai 2011 şi 25 iulie 2012, a făcut menţiuni nereale, în sensul că a omis să evidenţieze realitatea tranzacţiilor încheiate în perioada 2007 - 2012, pentru a ascunde implicarea sa în obţinerea în mod fraudulos a suprafeţei de 39,61 ha, teren situat în comuna Vânători, judeţul Galaţi şi în tranzacţiile efectuate în scopul ascunderii, disimulării provenienţei ilicite a bunului, a circulaţiei şi proprietăţii acestuia, respectiv împrejurarea că, de fapt, el este cel care a cumpărat, cu suma de 10.000 euro, o suprafaţă de teren de la NN., contract autentificat sub nr. x/07.11.2007, teren pe care l-a revândut numiţilor UU., VV. şi WW., cu suma de 590.000 euro, contract autentificat sub nr. x/13.12.2007, fratele său, TT. figurând în aceste acte în mod simulat.

Astfel, art. 124 din C. pen. din 1969, care prevedea că "Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate" a fost modificat prin Legea nr. 63/2012, publicată în M. Of. nr. 258/19.04.2012 şi prevedea că "Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă o dată".

Parchetul a arătat că pentru infracţiunea de fals în declaraţii pedeapsa este, potrivit C. pen. de la 1969, închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar conform art. 122 lit. d) din C. pen., când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani, termenul de prescripţie este de 5 ani.

Astfel, Parchetul a susţinut că termenul de prescripţie se calculează de la data epuizării infracţiunii continuate (25 iulie 2012), astfel că termenul special de prescripţie se împlineşte la data de 24 iulie 2022.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1092/2012, a constatat că prevederile art. 124 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârşite sub imperiul legii vechi.

S-a susţinut că în cauză nu există însă o situaţie care să impună aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la prescripţie având în vedere că fapta a fost săvârşită sub imperiul soluţiei legislative prevăzută în Legea nr. 63/2012 care majora termenul de prescripţie specială, astfel încât în cauză termenul este de 10 ani, iar potrivit dispoziţiilor art. 154 lit. d) rap. la art. 155 alin. (4) din C. pen. actual, termenul de prescripţie este, de asemenea, de 10 ani.

II. În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. s-au invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. pen.

1) În dezvoltare, inculpatul a prezentat în susţinerea cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. următoarele motive:

1.1) Primul motiv de recurs în casaţie se încadrează în cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. şi constă în aceea că instanţa de apel, în mod greşit, a dispus menţinerea soluţiei de încetare a procesului penal cu privire la infracţiunea de uz de fals în formă continuată săvârşită în realizarea scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu prevăzut de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (6 acte materiale). A menţionat că infracţiunea de uz de fals este descrisă ca infracţiune mijloc în referire la infracţiunea predicat, respectiv participaţie la abuz în serviciu şi există tocmai în referire la această presupusă faptă penală.

Astfel, înscrisurile pe care instanţa de fond a considerat că le-ar fi folosit inculpatul A. cunoscând că sunt false următoarele: certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x/30.06.2004, din care rezulta că S.C. SSSS. S.A. este proprietara terenului în suprafaţă de 39,61 ha situat în com. Vânători; Antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x/01.08.2004 prin care se atesta faptul că S.C. SSSS. S.A., reprezentată de o persoană cu numele de IIII., se obliga să vândă către S.C. W. S.R.L. Galaţi terenul în suprafaţă de 39,61 ha; întâmpinarea formulată de pârâta S.C. SSSS. S.A.; Contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 încheiat între pârâta menţionată anterior şi avocatul JJJJ.; cererea formulată la data de 11.04.2007 de către pârâta menţionată; cererea de renunţare la calea de atac a apelului formulată de pârâta menţionată, înscrisuri pe care le-a depus în Dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi.

Cu privire la aceste înscrisuri, recurentul a arătat că prin rechizitoriul întocmit de Ministerul Public, instanţa de judecată a fost sesizată în privinţa inculpatului A. cu referire la infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută de art. 288 alin. (1) din C. pen.

Inculpatul a arătat că instanţa de fond, în urma probelor ce au fost administrate la fondul cauzei, mai exact, urmare a concluziilor raportului de expertiză criminalistică, a constatat că semnătura de pe toate documentele sus menţionate nu a fost executată de către A. şi a dispus achitarea acestuia în baza dispoziţiilor art. 16 lit. c) din C. proc. pen., în sensul că fapta nu a fost săvârşită de inculpat.

S-a apreciat că instanţa de fond a încălcat limitele sesizării (potrivit art. 371 din C. proc. pen.), deoarece fără să administreze vreo probă, a constatat că cele 6 înscrisuri sunt false. Instanţa de fond nu are niciun mijloc probatoriu, care să fi fost administrat în cursul urmăririi penale sau în faza cercetării judecătoreşti din care să rezulte că semnăturile de pe înscrisurile considerate false, nu ar aparţine lui IIII.. Mai mult, în privinţa ştampilei aplicate pe aceste înscrisuri având impresiunile SSSS. S.A., organul de urmărire penală nu a putut identifica în cursul cercetării iniţiale unde a fost realizată ştampila, de către cine şi la solicitarea cărei persoane. Instanţa de fond, constatând ca inculpatul A. nu este autorul falsurilor în privinţa înscrisurilor cu care a fost sesizată, trebuia sa respecte normele procedurale şi să nu facă niciun fel de aprecieri în privinţa legalităţii acestor înscrisuri.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals, inculpatul a susţinut că practica şi literatura judiciară au stabilit că trebuie îndeplinite o serie de condiţii cumulative pentru existenţa elementului material specific laturii obiective: să se realizeze acţiunea de folosire a unui înscris fals oficial; acţiunea de folosire să privească un înscris fals; înscrisul fals să aibă aptitudinea de a produce consecinţe juridice, adică de a servi ca dovadă a conţinutului său aparent.

Recurentul a susţinut că hotărârea recurată este nelegală, condiţiile cumulative mai sus menţionate nefiind îndeplinite. Astfel, instanţa de fond şi instanţa de apel nu au stabilit, în mod legal, caracterul fals al înscrisurilor şi autorul acestora, precum şi modalitatea de contrafacere sau alterare al acestora; înscrisurile (întâmpinarea formulată de pârâta S.C. SSSS. S.AC, contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 încheiat între pârâta menţionată anterior şi avocatul JJJJ.; cererea formulată la data de 11.04.2007 de către pârâta menţionată; cererea de renunţare la calea de atac a apelului formulată de pârâta menţionată, înscrisuri pe care le-a depus în Dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi) nu au fost folosite, utilizate şi prezentate instanţei de judecată de către inculpatul A. Contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 încheiat între S.C. SSSS. şi avocatul JJJJ. nu a fost utilizat în faţa niciunei autorităţi fiind un înscris intern al Cabinetului de avocatura JJJJ., impus de Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, în faţa instanţei de judecata fiind utilizată împuternicirea avocaţială care nu face obiectul vreunei cercetări penale. Celelalte înscrisuri, au fost depuse, utilizate şi folosite în faţa instanţei de judecată de avocata JJJJ., ce are calitatea de martor în prezenta cauza şi nu au fost utilizate în niciun mod de către inculpatul A. astfel încât să se poată reţină săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În ceea ce priveşte Antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x/01.08.2004 prin care se atestă faptul că S.C. SSSS. S.A., reprezentată de o persoană cu numele de IIII., se obliga să vândă către S.C. W. S.R.L. Galaţi terenul în suprafaţă de 39,61 ha, a arătat că acesta nu este un înscris oficial, fiind un act sub semnătura privată ce emană între două societăţi comerciale cu capital integral privat, iar instanţa nu a stabilit în niciun mod care este elementul de nelegalitate care să genereze caracterul fals.

Potrivit instanţei de fond, numitul IIII., care nu a fost audiat în prezenta cauză, ar fi fost plecat din România în Statele Unite al Americii în anumite perioade de timp, însă, la data de 01 august 2004, data semnării antecontractului în cauză se afla pe teritoriul României, societatea SSSS. S.A. era în fiinţă, iar semnătura de pe antecontract, nu a fost analizată din punct de vedere grafologic.

Recurentul a susţinut că nu există la dosarul cauzei nicio probă din care să rezulte că ar fi cunoscut că acest antecontract a fost încheiat în mod fals sau că ar fi fost încheiat la altă dată decât data menţionată în cuprinsul înscrisului. În opinia recurentului inculpat, aprecierile instanţei de fond şi ale instanţei de apel cu privire la uzul de fals au un caracter general şi se bazează pe convingeri personale ale instanţei, deducţii logice şi presupuneri, fără trimitere la probe.

În privinţa Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x/30.06.2004, din care rezulta că S.C. SSSS. S.A. este proprietara terenului în suprafaţă de 39,61 ha situat în com. Vânători, a arătat că nu exista (nici în original şi nici în fotocopie) la dosarul cauzei, astfel încât să se poată aprecia în primul rând cu privire la existenta lui fizică, pentru ca mai apoi sa se poată analiza din punct de vedere al veridicităţii. Or, înscrisurile supuse analizei, cu privire la care se consideră că au fost utilizate de către A., sunt acte sub semnătură privată şi pot fi denunţate doar de către una din părţile contractante.

S-a menţionat că înscrisurile arătate au produs consecinţe juridice ce au un caracter legal, respectiv a fost soluţionat un litigiu judecătoresc prin pronunţarea unei sentinţe definitive şi irevocabile. Ab initio s-a considerat de către organul de urmărire penală, ca urmare a utilizării înscrisurilor analizate, că s-a produs o consecinţă juridică nelegală, respectiv hotărârea judecătorească pronunţată de către judecător OOOO. este ilicită, ca urmare a unui abuz în serviciu. Natura juridică a înscrisurilor supuse analizei, duce la concluzia legală că sunt înscrisuri sub semnătură privată, cu privire la care poziţia instanţei de apel este contradictorie în analiza faptelor săvârşite de către inculpatul T. contabil autorizat. Prin menţinerea soluţiei de încetare a procesului penal, referitor la această infracţiune se promovează o contradicţie legală în cuprinsul motivării, întrucât prin prisma acestei soluţii se consideră că înscrisurile utilizate au generat consecinţe juridice nelegale, care în concret nu există. Or, faptul că înscrisurile nu au produs consecinţe juridice nelegale rezultă din aceea că la finalul Deciziei nr. 190/A/2020, instanţa de apel a dispus înlăturarea dispoziţiilor privind desfiinţarea înscrisurilor. Practic, se constată că instanţa de apel a dezvoltat la fila x din Decizia penală nr. 190/A/2020 o teorie referitoare la uzul de fals, teorie care la final este anulată în întregime, prin aceea că instanţa de apel constată legale toate înscrisurile.

Recurentul a arătat că instanţa de apel, în motivarea Deciziei penale nr. 190/A/2020, deşi iniţial face trimitere la toate cele 6 înscrisuri, dezvoltă ulterior o teorie referitoare doar la Antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x din 01.08.2004 şi referitoare la Certificatul x nr. x/30.06.2004. Antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x din 01.08.2004 nu a fost defăimat de nicio parte contractantă şi a fost încheiat anterior radierii S.C. SSSS. S.A., care s-a realizat în anul 2006, aşa încât teoria din paragraful ultim de la fila x din Decizia penală nr. 190/A/2020 nu are în vedere data de 01.08.2004, care este anterioară datei de radiere a companiei sus menţionate.

Referitor la Certificatul x nr. x/30.06.2004, care în dosarul penal nu exista, nici organul de urmărire penală şi nici instanţele de judecată nu au efectuat nicio verificare pentru a constata că Ministerul Transporturilor a emis în concret Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/30.06.2004. Referitor la acest înscris, nu s-a stabilit cine este eventualul autor al vreunui fals, inculpatul A. fiind achitat pentru aceasta infracţiune. Acest certificat nu a fost desfiinţat în cadrul dosarului penal şi a fost menţinut ca legal, aspect ce are ca urmare lipsa unei consecinţe juridice nelegale care să genereze analize referitoare la un uz de fals.

Astfel, în considerarea analizei juridice anterioare, recurentul a considerat că se impune, cu privire la infracţiunea de uz de fals, să se înlăture în prealabil dispoziţiile prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, iar pe fond sa se dispună achitarea potrivit art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

1.2) Un alt motiv în susţinerea aceluiaşi caz de recurs în casaţie, priveşte soluţia de încetare a procesului penal cu referire la infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată.

În acest sens, a menţionat că referitor la această infracţiune, instanţa de apel a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 16 lit. f) din C. proc. pen., întrucât a intervenit prescripţia speciala a răspunderii penale. În contextul în care instanţa de apel nu motivează această soluţie, recurentul a apreciat că aceasta şi-a însuşit poziţia instanţei de fond care se regăseşte la fila x, paragraful ultim şi fila x din Decizia penală nr. 190/A/2020.

Recurentul inculpat A. a arătat că aceasta infracţiune potrivit actului de sesizare a instanţei de judecată constă în aceea că, în calitate de deputat, în declaraţiile de avere din 12.12.2008, 15.06.2009, 09.03.2010, 25.10.2010, 23.05.2011 şi 25.07.2012, a făcut menţiuni nereale, în sensul că a omis să evidenţieze tranzacţiile referitoare la terenul de 39,61 ha din Comuna Vânători, respectiv actele încheiate de TT.

În opinia recurentului inculpat, aceasta poziţie a instanţei de judecata se întemeiază pe prezumţia că actul translativ de proprietate încheiat la data de 13 decembrie 2007 este un act simulat. Or, motivarea instanţei de judecată este nelegală întrucât: inculpatul A. a dobândit calitatea de deputat în luna decembrie 2008 la un an de zile de la încheierea presupusului contract simulat; inculpatul A. avea obligaţia potrivit actelor normative în vigoare, să declare la momentul dobândirii funcţiei publice bunurile imobile, bunurile mobile de mare valoare, contractele de credit, conturile bancare şi datoriile scadente; inculpatul A. în toate declaraţiile de avere a respectat actele normative şi a evidenţiat toate tranzacţiile comerciale, iar niciuna dintre tranzacţii nu viza vreo parcela de teren în legătură cu terenul PPPP.; mai mult, în anul 2008 inculpatul A. nu avea obligaţia să declare tranzacţia încheiată de către TT. cu un an înainte de dobândirea funcţiei publice; în declaraţia de avere a fost menţionat în permanenţă antecontractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 2008 cu martorii UU., VV. şi WW. contract care era în vigoare şi producea efecte juridice.

La dosarul cauzei inculpatul A. a depus o copie, conformă cu originalul, a Raportului de evaluare nr. x/13.03.2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, care a verificat în baza atribuţiunilor speciale reglementate de Legea nr. 144/2007 coroborat cu Legea nr. 176/2010, declaraţiile de avere întocmite în calitate de deputat în Parlamentul României la datele reţinute de organul de urmărire penală.

Recurentul a arătat că, potrivit cap. 5 din Raportul de evaluare nr. x/13.03.2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate rezultă că nu au fost identificate diferenţe semnificative în sensul prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010 sens în care s-a dispus clasarea Lucrării nr. x/27 martie 2012.

Instanţa de apel şi instanţa de fond, în mod nelegal, au creat obligaţia, ce nu este reglementată de lege, de a consemna în declaraţia de avere un contract în care persoana ce face declaraţia nu este parte şi care a fost întocmit anterior dobândirii funcţiei publice care generează aceste obligaţii legale.

Recurentul a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

2) În susţinerea cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. a prezentat următoarele motive:

În argumentare, recurentul a arătat că instanţa de apel a dispus în mod nelegal condamnarea sa pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru infracţiunea de spălarea banilor, faptă prevăzută de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2000).

Recurentul a susţinut că instanţa de apel a modificat în mod nelegal, cu ocazia soluţionării cauzei, acuzaţia penală, şi anume conţinutul acţiunii penale. Cu privire la aceasta infracţiune, instanţa de apel are o motivare contradictorie în raţionament, cât şi în raport cu soluţiile de achitare dispuse, în sensul că, deşi sunt pronunţate achitări referitoare la abuz în serviciu, şantaj, fals material în înscrisuri oficiale, sustragerea de înscrisuri, instanţa realizează acuzaţii incriminatoare fără suport probatoriu şi legal.

Recurentul a arătat că motivarea instanţei de apel se află la fila x de la parag. 4 la parag. 10 şi menţine în final soluţia instanţei de fond. Or, instanţa de fond, potrivit Deciziei penale nr. 190/A din 23.07.2020 a avut în vedere că infracţiunea predicat, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, cu privire la care în soluţionarea apelului s-a dispus achitarea potrivit art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., astfel încât nu mai există infracţiunea predicat.

Instanţa de apel a considerat că infracţiunea mijloc de uz de fals este infracţiunea predicat în raportare la infracţiunea de spălare de bani, deşi, infracţiunea de uz de fals este o infracţiune de pericol şi nu de patrimoniu şi, în concret, în cauza de faţă uzul de fals nu a generat în forma reţinută de către instanţa de apel vreun drept de proprietate.

Or, instanţa de apel a eliminat următoarele elemente ale laturii obiective ale infracţiunii de spălare de bani, cu privire la care a fost sesizată prin rechizitoriu: menţiunea potrivit cu care terenul era proprietatea statului; menţiunea potrivit cu care infracţiunea predicat era infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu; menţiunea referitoare la existenţa unui număr de tranzacţii imobiliare, şi se limitează doar la contractul de vânzare cumpărare încheiat de TT. cu UU., VV. şi WW.; menţiunea potrivit cu care presupusul beneficiu este de 590.000 de euro, în privinţa inculpatului A.

Instanţa de apel nu a indicat în concret care sunt infracţiunile din care provine terenul în suprafaţa de 39,61 ha, singura infracţiune cu privire la care nu s-a dispus achitarea, cu excepţia infracţiunii de spălarea banilor, este infracţiunea de uz de fals, reţinută în mod nelegal în sarcina lui A., care potrivit aceleiaşi Decizii penale nr. 190/A/2020 nu a avut consecinţe juridice ilicite.

În opinia recurentului, instanţa de apel are o poziţie contradictorie, întrucât la fila x, parag. 9, din Decizia penală nr. 190/A/2020, a stabilit ca:

"acţiunile pentru dobândirea dreptului de proprietate a terenului PPPP. au fost legale, în sensul formulării unor acţiuni civile".

Instanţa de apel nu a indicat nicio tranzacţie în care A. să fi fost parte contractantă alături de S., P. şi Q.. Instanţa de apel a modificat acţiunea penală cu privire la spălarea de bani, în sensul ca adaugă la acuzaţia penală o noua urmare ilicită, şi anume: "obţinerea în mod necuvenit de foloase", condiţie de existenţă a infracţiunii care nu a fost cunoscută de către A. până la momentul comunicării Deciziei penale nr. 190/A/2020, şi cu privire la care nu a fost formulată nicio apărare, instanţa de apel, deşi modifică acuzaţia penală, nu indică concret care sunt foloasele ilicite obţinute de către A., foloase care sunt inexistente, întrucât A. nu a fost parte la vreun contract civil cu privire la terenul PPPP.

Ultimul aspect adus în analiză de către recurent. constă în aceea că, atât timp cât instanţa de apel a constatat că toate acţiunile civile referitoare la terenul PPPP. sunt legale, nu există o logică juridică şi probatorie a ideii de ascundere a provenienţei terenului. Recurentul a susţinut că sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare de bani, în modalitatea descrisă prin actul de sesizare, se constată lipsa de temeinicie şi legalitate a aceste învinuiri, atât în raport cu materialul probator, dar şi cu forma abstractă prin care legiuitorul penal a reglementat în Legea nr. 656/2002 infracţiunea de spălare de bani ca o transpunere a directivelor U.E. privind spălarea banilor (Directiva 91/3008 din 10.06.1991, 2001/97 CE, 2005/60/CE), pentru considerentele arătate în cererea formulată.

Infracţiunea de spălarea banilor obligă organul de urmărire penală, cât şi instanţa de judecată, să dovedească pe baza de probe existenţa celor trei faze independente ale oricărei activităţi de spălarea banilor.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între TT., pe de o parte, în calitate de vânzător, şi martorii UU., VV. şi WW., nu are nicio legătură cu inculpatul A.. S-a arătat că tranzacţia încheiată între TT. şi cei trei martori sus menţionaţi a avut un caracter legal, nefiind o tranzacţie simulată sau un alt tip de tranzacţie care să se încadreze pe tiparul infracţiunii de spălarea banilor, în sensul că a fost o tranzacţie la vedere, prin care TT. a transmis proprietatea unui hectar de teren, iar cei trei martori au achitat în mod legal, cu bani din surse proprii, preţul terenului pe care îl achiziţionau.

Recurentul a susţinut că instanţa de fond face aprecieri personale şi nelegale şi a considerat că TT. era doar un simplu intermediar şi nu a dat relevanţă juridică clauzelor contractuale şi caracterului legal şi autentic al actelor întocmite.

O alta contradicţie şi nelegalitate a instanţei de apel, dar şi o modificare a acuzaţiei penale iniţiale, cu care a fost sesizată, vizează valoarea terenului de 39,61 ha din Comuna Vânători. În descrierea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu reţinută în sarcina lui A., se consideră că s-a creat Bugetului de Stat un prejudiciu de 8.614.800 euro, respectiv valoarea terenului de 39,61 ha (a se vedea fila x din Decizia penală nr. 190/A/2020) cu consecinţe juridice directe cu privire la încadrarea juridică, pentru ca apoi la fila x din aceeaşi Decizie penală nr. 190/A/2020, să se dispună confiscarea potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 652/2002 a sumei de 37.235 euro, sumă ce reprezintă valoarea de circulaţie a terenului.

Confiscarea dispusă potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 652/2002 este nelegală, în opinia recurentului, în contextul în care terenul are o origine licită, actele de dezmembrare realizate de S., Q. şi P. au un caracter licit şi au fost menţinute în fiinţă, iar A. nu a tranzacţionat direct sau simulat nicio suprafaţă de teren din totalul de 39,61 ha.

În raport cu elementele de drept expuse, recurentul a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

3) Un alt motiv prezentat în susţinerea cererii de recurs în casaţie constă în nelegalitatea deciziei atacate în privinţa cheltuielilor de judecată. Astfel, s-a arătat că la instanţa de fond s-a statuat în sarcina lui A. obligaţia de plată a unor cheltuieli în sumă de 4.800 RON, cuantum care în apel trebuia modificat în raport cu soluţiile de achitare şi încetare a procesului penal, urmând a fi calculate doar în raport de infracţiunea de spălarea banilor.

III. În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată de inculpaţii P. şi Q., aceştia au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea acestui caz, s-a susţinut că, în mod greşit aceştia au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru infracţiunea de spălarea banilor, faptă prevăzută de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2000).

În acest sens, s-a menţionat cu privire la această infracţiune că instanţa de apel a modificat în mod nelegal, cu ocazia soluţionării cauzei, acuzaţia penală, şi anume, conţinutul acţiunii penale cu încălcarea tuturor principiilor de drept procesual penal. Cu privire la această infracţiune, instanţa de apel are o motivare contradictorie, în sensul că, deşi, sunt pronunţate achitări referitoare la infracţiunile de abuz în serviciu, şantaj, dare de mită, fals material în înscrisuri oficiale, sustragerea de înscrisuri, instanţa realizează acuzaţii incriminatoare fără suport probatoriu şi legal.

S-a arătat că motivarea instanţei de apel se află la fila x de la parag. 4 la parag. 10 şi menţine în final soluţia instanţei de fond. Instanţa de fond a avut în vedere că infracţiunea predicat, respectiv infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, cu privire la care în apel s-a dispus achitarea inculpatului A. potrivit art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., astfel că nu mai există infracţiunea predicat.

S-a arătat că instanţa de apel a considerat că infracţiunea mijloc, de uz de fals este infracţiunea predicat în raportare la infracţiunea de spălarea banilor, deşi infracţiunea de uz de fals este o infracţiune de pericol şi nu de patrimoniu, iar, în concret, în cauza de fata uzul de fals nu a generat în forma reţinută de către instanţa de apel vreun drept de proprietate. Or, instanţa de apel a eliminat următoarele elemente ale laturii obiective ale infracţiunii de spălare de bani, cu privire la care a fost sesizata prin rechizitoriu: menţiunea potrivit cu care terenul era proprietatea statului; menţiunea potrivit cu care infracţiunea predicat era infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu.

S-a precizat faptul ca inculpaţii nu au fost cercetaţi ca autori sau ca participanţi la infracţiunea de uz de fals sau la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, astfel încât să existe o corelaţie cu infracţiunea de spălarea banilor. S-a subliniat că inculpaţii P., S. şi Q. au fost achitaţi de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii de asociere şi pentru săvârşirea infracţiunilor de corupţie.

S-a arătat că numiţii P., S. şi Q. erau asociaţi în mod legal în cadrul S.C. W. S.R.L. Galaţi, asociere ce avea un caracter comercial şi legal, iar raporturile cu A. au fost doar raporturi juridice, client - avocat, fără nicio înţelegere subiectivă ilicită. P., S. şi Q. nu au fost cercetaţi pentru infracţiunile de fals sau uz de fals, deşi aceştia, ca şi clienţi, au pus la dispoziţia lui A., Antecontractul de vânzare cumpărare nr. x din 01.08.2004 şi Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x, aceste aspecte fiind considerate licite în privinţa acestora şi ilicite cu privire la A., fără să se administreze vreo probă în acest sens.

Recurenţii au susţinut că instanţa de apel nu a indicat, în concret, care sunt infracţiunile din care provine terenul în suprafaţă de 39,61 ha, singura infracţiune cu privire la care nu s-a dispus achitarea, cu excepţia infracţiunii de spălarea banilor, este infracţiunea de uz de fals, reţinută în mod nelegal în sarcina lui inculpatului A.

În opinia recurenţilor, instanţa de apel are o poziţie contradictorie, întrucât la fila x, parag. 9, din Decizia penală nr. 190/A/2020, a stabilit că:

"acţiunile pentru dobândirea dreptului de proprietate a terenului PPPP. au fost legale, în sensul formulării unor acţiuni civile".

S-a arătat că instanţa de apel nu indică nicio tranzacţie în care P. să fi fost parte contractantă alături de A., S. şi Q., întrucât, în realitate, nu exista niciun astfel de act juridic.

De asemenea, s-a susţinut că instanţa de apel a modificat acţiunea penală cu privire la spălarea banilor, în sensul că adaugă la acuzaţia penală o noua urmare ilicita şi anume:

"obţinerea în mod necuvenit de foloase, condiţie de existenţă a infracţiunii care nu a fost cunoscută de către inculpaţi.

Ultimul aspect adus în analiză de către recurenţi a constat în aceea că, atât timp cât instanţa de apel a constatat că toate acţiunile civile referitoare la terenul PPPP. sunt legale, nu există o logică juridică şi probatorie a ideii de ascundere a provenienţei terenului, care are în mod clar au o provenienţă licită.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare de bani, în modalitatea descrisă prin actul de sesizare, se constată lipsa de temeinicie şi legalitate a acestei învinuiri atât în raport cu materialul probator, dar şi cu forma abstractă prin care legiuitorul penal a reglementat în Legea nr. 656/2002 infracţiunea de spălare de bani ca o transpunere a directivelor U.E. privind spălarea banilor (Directiva 91/3008 din 10.06.1991,2001/97 CE, 2005/60/CE), pentru considerentele prezentate în cerere.

S-a arătat că instanţa de apel nu a indicat care este infracţiunea predicat la care P., S. şi Q. au fost participanţi, întrucât nu există probe din care să rezulte provenienţa ilicită a terenului şi nici foloasele necuvenite. Prin tranzacţiile încheiate, inculpaţii P. şi Q. nu au încasat nicio sumă de bani cu titlu de preţ pentru a se trage concluzia unor foloase necuvenite şi în scopul ascunderii provenienţei imobilului.

Infracţiunea de spălare de bani, obligă organul de urmărire penală, cât şi instanţa de judecată, să dovedească pe baza de probe, existenţa celor trei faze independente ale oricărei activităţi de spălare de bani, respectiv, plasarea - plasamentul cantităţii de bani obţinute dintr-o infracţiune principală, stratificarea - separarea banilor proveniţi din activitatea criminala de originea lor, prin intermediul unor activităţi financiare şi integrarea - găsirea unei explicaţii plauzibile pentru banii iliciţi sau procesul de onorabilizare al lor. S-a solicitat a se constata că terenul de 39,61 ha, are o origine licită, legală şi a fost dobândit printr-o sentinţa civilă care se bucura de autoritate de lucru judecat.

Suplimentar, actele care au stat la baza emiterii Sentinţei civile nr. 2887 din 12.04.2007 de către Judecătoria Galaţi, cu privire la care nu s-a dispus condamnarea vreunui inculpat, au fost menţinute ca legale în faza de fond a cauzei penale instanţa a dispus anularea tuturor actelor considerate obiect al infracţiunii de uz de fals.

Recurenţii au susţinut că o altă contradicţie şi nelegalitate a instanţei de apel, dar şi o modificare a acuzaţiei penale iniţiale, cu care a fost sesizată, vizează valoarea terenului de 39,61 ha din Comuna Vânători.

În descrierea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu reţinută în sarcina lui A., s-a considerat că s-a creat Bugetului de Stat un prejudiciu de 8.614.800 euro, respectiv valoarea terenului de 39,61 ha cu consecinţe juridice directe cu privire la încadrarea juridică pentru ca apoi la fila x din aceeaşi decizie penală să se dispună confiscarea, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 652/2002 a sumei de 37.235 euro, sumă ce reprezintă valoarea de circulaţie a terenului. Confiscarea dispusă potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 652/2002 este nelegală, în opinia recurenţilor, în contextul în care terenul are o origine licită, actele de dezmembrare realizate de P., S. şi Q. au un caracter licit şi au fost menţinute în fiinţă, iar A. nu a tranzacţionat direct sau simulat nicio suprafaţa de teren din totalul de 39,61 ha.

Înalta Curte a reţinut că, printre alte condiţii, admiterea în principiu a recursului în casaţie este condiţionată de constatarea că motivul pe care acesta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin raportare la cazurile de casare invocate şi motivele de recurs în casaţie, astfel cum au fost dezvoltate de recurenţii inculpaţi, judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curţi a apreciat că motivul ce constă în nelegalitatea deciziei atacate în privinţa cheltuielilor de judecată, invocat de inculpatul A., nu se circumscrie vreunui caz de recurs în casaţie, astfel că nu se impune a fi examinat într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin art. 440 din C. proc. pen.

Având în vedere că cererile de recurs în casaţie îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului în casaţie, Înalta Curte a admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Judiciară şi de inculpaţii A., P. şi Q. împotriva Deciziei nr. 190/A din data de 23 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Analizând recursurile în casaţie potrivit art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea din data de 01 iulie 2021, Înalta Curte apreciază că sunt fondate, pentru următoarele considerente:

I. Cu titlu prealabil, notează că potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, instanţa supremă verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se cenzurează exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casaţie expres şi limitativ prevăzute de lege.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, precum şi stabilitatea situaţiilor juridice rezultate din hotărârile judecătoreşti definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele limitativ prevăzute de lege, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a reglementat expres, excluzând reexaminarea faptelor şi probelor deoarece, în acest mod, s-ar ajunge la transformarea recursului în casaţie într-o cale de atac ordinară.

De asemenea, trebuie avut în vedere şi efectul devolutiv al recursului în casaţie, instanţa urmând a examina cauza numai în limitele motivelor de casare (prevăzute expres de lege) invocate în cererea de recurs în casaţie.

Nu în ultimul rând, principiul non reformatio in pejus este incident şi în cazul recursului în casaţie, instanţa, care soluţionează cauza, neputând crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat calea de atac.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Examinând în aceste coordonate teoretice motivele de recurs în casaţie invocate de inculpaţii A., P. şi Q., în limitele fixate prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Criticile inculpaţilor vizează infracţiunea de spălare de bani, faptă prevăzută de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), iar acestea sunt întemeiate.

În raport de situaţia de fapt reţinută în decizia penală atacată, instanţa de recurs în casaţie apreciază că nu există o corespondenţă deplină între faptele imputate inculpaţilor şi modelul legal de incriminare.

Potrivit prevederilor art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), constituie infracţiunea de spălare a banilor ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de spălare de bani în varianta normativă prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în forma în vigoare la momentul comiterii faptelor, constă fie în ascunderea de bunuri, fie în disimularea adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cerinţa esenţială ataşată laturii obiective constând în ascunderea, respectiv în disimularea originii ilicite a bunurilor. Cu alte cuvinte, o condiţie esenţială pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor o reprezintă existenţa unor bunuri provenite din săvârşirea de infracţiuni, în lipsa cărora nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

De altfel, infracţiunea de spălare a banilor are un caracter subsecvent, respectiv corelativ derivat, ceea ce presupune preexistenţa infracţiunii predicat din care au fost extrase presupusele bunuri ilicite. Aşadar, întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de spălare de bani este condiţionată de săvârşirea unei alte infracţiuni, care să genereze, în mod ilicit, bunuri care vor fi supuse procesului de "spălare", ajungându-se la disimularea originii ilicite a acestora, prin intermediul unor operaţiuni complexe juridice, economice sau financiare.

În acest sens, instanţa de apel a reţinut faptul că inculpaţii S., P., Q., A., au procedat la dezmembrarea suprafeţei de 39,61 ha teren situat în comuna Vânători, judeţul Galaţi, cunoscând că acesta provine din săvârşirea de infracţiuni şi au încheiat o serie de contracte simulate în care părţi figurau rude apropiate sau alte persoane interpuse, ascunzând provenienţa ilicită a bunului, circulaţia şi proprietatea acestora creând aparenţa unei provenienţe legale, după efectuarea unui număr de tranzacţii imobiliare obţinând în mod necuvenit foloase.

Inculpaţii S., P., Q., A. au încheiat o serie de contracte simulate în care părţi figurau II., QQQQ. (finii lui S.), LL. (mama lui S.), QQ. şi X. (prieteni şi parteneri de afaceri ai inculpatului S.), KKK. (mama lui X.), fiul acestuia - RRRR., Z. (fosta cumnată a lui P.), HH. (fina lui S.), FFF. (fiul lui Q.), EEE. (fiul lui P.), Y., S.C. GG. S.R.L. (firma lui S.), S.C. OO. S.R.L. (firma lui QQ.), TT. (fratele inculpatului A.).

Acţiunile infracţionale ale inculpaţilor S., P., Q. şi A. au presupus oferirea spre vânzare a terenului, cunoscând că provine din săvârşirea unei infracţiuni, realizarea de numeroase vânzări prin intermediari şi rude apropiate ale inculpaţilor în vederea ascunderii, disimulării provenienţei frauduloase a circulaţiei şi proprietăţii bunului.

Contrar susţinerilor instanţei de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, în cauză, în raport de situaţia de fapt reţinută în decizia penală recurată, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege în privinţa tipicităţii obiective a infracţiunii de spălare de bani în varianta normativă prev. de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), în condiţiile în care nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de textul de incriminare în privinţa cerinţei esenţiale ataşate laturii obiective a infracţiunii, nefiind indicată, în concret, infracţiunea/infracţiunile predicat care a/au generat în mod ilicit bunurile pretins supuse operaţiunii de "spălare".

În acest sens, consideraţiile instanţei de apel conţin doar referiri cu titlu general privind provenienţa imobilului, fiind folosită o formulă fără nici o acoperire în starea de fapt reţinută: "provenienţa ilicită a bunului".

Or, referirile cu caracter general, fără indicarea în concret a infracţiunii predicat şi lipsa descrierii în decizia atacată a modului contrar legii prin care a fost obţinută proprietatea imobilului nu pot fi complinite de instanţa de recurs în casaţie întrucât presupune analiza situaţiei de fapt şi interpretarea materialului probator, aspecte care nu pot fi cenzurate în actualul cadru procesual care are ca obiect o cale extraordinară de atac în care se verifică exclusiv, conform art. 447 teza finală din C. proc. pen.., legalitatea hotărârii atacate.

În acest context, se reţine faptul că prin decizia atacată singura infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor recurenţi este cea prevăzută de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), cu privire la celelalte infracţiuni care au făcut obiectul cauzei dispunându-se fie soluţii de achitare, fie de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Dacă prin actul de acuzare infracţiunea predicat a fost indicată ca fiind infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută în art. 31 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 248 şi art. 2481 C. pen. de la 1969, prin decizia instanţei de apel s-a dispus, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru comiterea acesteia, astfel încât nu se poate reţine existenţa unei infracţiuni care să constituie modalitatea prin care a fost obţinute în mod ilicit bunul care ulterior a fost obiectul material al infracţiunii de spălare de bani.

Prin urmare, recursurile în casaţie sunt fondate, inculpaţii A., Q., P. fiind condamnaţi pentru fapte neprevăzute de legea penală, Înalta Curte urmând ca în conformitate cu prevederile art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să le admită, să desfiinţeze decizia recurată în parte, şi rejudecând cauza, va dispune achitarea acestora pentru infracţiunea de spălare a banilor, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 443 alin. (1) C. proc. pen., examinând cauza prin extindere şi cu privire la inculpatul S. care nu a exercitat calea extraordinară de atac, Înalta Curte va extinde efectele recursurilor în casaţie formulate de către ceilalţi inculpaţi şi cu privire la acesta, urmând a pronunţa soluţia de achitare şi în privinţa sa, pentru aceleaşi considerente.

În condiţiile în care se va pronunţa soluţia de achitare menţionată, Înalta Curte va dispune şi cu privire la măsurile de confiscare impuse prin hotărârile atacate, precum şi cu privire la măsurile asiguratorii adoptate.

II. În privinţa criticii formulate de către recurentul inculpat A., întemeiată pe prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. vizând eronata menţinere de către instanţa de apel a soluţiei de încetare a procesului penal cu privire la infracţiunea de uz de fals în formă continuată săvârşită în realizarea scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 6 acte materiale, Înalta Curte reţine faptul că în esenţă i s-a solicitat a proceda la reanalizarea stării de fapt reţinute prin hotărârile atacate, ceea ce nu este permis în prezenta procedură.

Instanţa de fond a reţinut, prin Sentinţa penală nr. 10/F din 26 februarie 2016, că inculpatul A., în luna martie 2007, a depus la Dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi un număr de 6 înscrisuri despre care acesta cunoştea că sunt contrafăcute, acţiune care întruneşte elementele materiale ale infracţiunii de uz de fals în formă continuată săvârşită în realizarea scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 6 acte materiale.

Instanţa de apel nu a reţinut o altă stare de fapt cu privire la aceste acţiuni ale inculpatului, confirmând împrejurările faptice stabilite prin sentinţă şi constatând ca fiind corectă soluţia de încetare a procesului penale vizând infracţiunea menţionată ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, soluţia adoptată de către instanţa de fond după ce inculpatul a cerut continuarea procesului penal.

În aceste condiţii, Înalta Curte nu poate proceda la o reanalizare a probatoriului administrat în cauză pentru stabilirea unei stări de fapt diferite de cea reţinută instanţe prin hotărârile atacate, aşa cum solicită recurentul, pentru că astfel s-ar încălca limitele în care poate acţiona instanţa de recurs în casaţie, cercetarea pe care o poate realiza în această procedură vizând doar legalitatea hotărârilor şi nu temeinicia acestora.

Cenzurarea acestor critici presupune analiza materialului probator administrat în cauză, ori, analiza conţinutului mijloacelor de probă administrate în cauză pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Înalta Curte reaminteşte că analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege, iar controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate decât cele limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., cu atât mai puţin celor de netemeinicie.

Aşa cum s-a subliniat în precedent, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate cenzurarea stării de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel ori concordanţa acesteia cu probele administrate şi exclude rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

În aceste condiţii, motivul de recurs în casaţie invocat de către recurentul A. nu este întemeiat.

III. Recurentul A. a criticat soluţia adoptată prin decizia instanţei de apel şi prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în privinţa soluţiei de încetare a procesului penal pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, susţinând că aceasta este nelegală în condiţiile în care din probele administrate în cauză se impunea pronunţarea unei soluţii de achitare.

Înalta Curte, având în vedere soluţia ce se va adopta cu privire la recursul în casaţie declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi împrejurarea că elementele prezentate de către recurent vizează reaprecierea probelor administrate în cauză, consideră că toate susţinerile recurentului vor putea fi analizate cu ocazia rejudecării apelului său în privinţa acestei infracţiuni.

IV. Examinând recursul în casaţie declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Judiciară, întemeiat pe prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin Decizia penală nr. 190/23 iulie 2020, instanţa de apel a dispus, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută în art. 292 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale), cu art. 5 C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor, constatând intervenirea prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Potrivit stării de fapt reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, confirmată prin hotărârile atacate, acuzaţia adusă acestuia vizează faptul că în calitate de deputat în Parlamentul României, în declaraţiile de avere din 12 decembrie 2008,15 iunie 2009, 9 martie 2010, 25 octombrie 2010, 23 mai 2011 şi 25 iulie 2012, a făcut menţiuni nereale, în sensul că a omis să evidenţieze realitatea tranzacţiilor încheiate în perioada 2007 - 2012, pentru a ascunde implicarea sa în obţinerea în mod fraudulos a suprafeţei de 39,61 ha.

Prin raportare la data ultimului act material din cuprinsul infracţiunii continuate, 25 iulie 2012, termenul de prescripţie specială pentru această infracţiune de fals în declaraţii se împlineşte, indiferent de legea penală considerată ca fiind mai favorabilă, la data de 24 iulie 2022.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 122 lit. d) coroborat cu art. 124 C. pen. anterior, aşa cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 63/2012, în vigoare de la 22 aprilie 2012, termenul de prescripţie specială pentru infracţiunea menţionată este de 10 ani, în condiţiile în care termenul de prescripţie este de 5 ani, iar prescripţia special intervine în condiţiile în care aceste termen este depăşit încă o dată.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 154 lit. d) coroborat cu art. 155 alin. (4) C. pen. termenul de prescripţie specială pentru aceeaşi infracţiune este tot de 10 ani, existând o prevedere similară cu privire la modul de calcul a acestuia.

În aceste condiţii, soluţia de încetare a procesului penal cu privire la infracţiunea menţionată apare ca fiind nelegală, la momentul soluţionării apelului termenul de prescripţie specială a răspunderii penale nefiind împlinit prin raportare la data comiterii ultimei acţiuni ce intră în conţinutul infracţiunii continuate.

Ca atare devine incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., instanţa de apel dispunând în mod eronat încetarea procesului penal ca urmare a constatării intervenirii prescripţiei speciale.

În conformitate cu prevederile art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va fi admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară, se va casa în parte decizia recurată şi se va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 10/F din 26 februarie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, numai cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută în art. 292 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale), cu art. 5 C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor.

În prezenta cale de atac extraordinară, Înalta Curte nu va putea proceda la soluţionarea acţiunii penale cu privire la infracţiunea menţionată anterior în condiţiile în care ar fi necesară realizarea unei analize a stării de fapt, aspect care este incompatibil cu procedura de faţă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară şi inculpaţii A., Q. şi P. împotriva Deciziei nr. 190/A din data de 23 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

În baza art. 443 alin. (1) C. proc. pen., va extinde efectele recursurilor în casaţie ale inculpaţilor A., Q., P. şi cu privire la inculpatul S.

Va casa, în parte, decizia recurată şi, rejudecând:

În baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), cu art. 5 C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor.

În baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpata P. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen.

În baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul Q. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen.

În baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul S. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei) cu art. 5 C. pen.

Va înlătura dispoziţiile referitoare la confiscarea de la inculpaţii A., P., S. şi Q. a sumei de 37.235 euro în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data efectuării plăţii.

Va ridica măsurile asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor dispuse în faza de urmărire penală până la concurenţa sumei de 37.235 euro.

Cheltuielile judiciare de la urmărirea penală, primă instanţă şi apel privind pe inculpaţii A., P., S. şi Q. referitor la infracţiunea de spălare de bani vor rămâne în sarcina statului.

II. Va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 10/F din 26 februarie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, numai cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută în art. 292 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale), cu art. 5 C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor.

Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să îşi reia cursul este încheierea de şedinţă din 28 mai 2020.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Va constata că inculpatul A. este arestat în altă cauză.

Va desfiinţa formele de executare emise în baza deciziei penale mai sus menţionate în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A., Q., P. şi S.

În baza art. 273 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor în casaţie declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Judiciară şi de inculpaţii A., Q. şi P. rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul intimat inculpat A., pentru recurentul inculpat Q., precum şi pentru intimaţii inculpaţi S., T. şi R., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată P., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Judiciară şi inculpaţii A., Q. şi P. împotriva Deciziei nr. 190/A din data de 23 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

În baza art. 443 alin. (1) C. proc. pen., extinde efectele recursurilor în casaţie ale inculpaţilor A., Q., P. şi cu privire la inculpatul S.

Casează, în parte, decizia recurată şi, rejudecând:

În baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), cu art. 5 C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor.

În baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpata P. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen.

În baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul Q. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen.

În baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul S. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei) cu art. 5 C. pen.

Înlătură dispoziţiile referitoare la confiscarea de la inculpaţii A., P., S. şi Q. a sumei de 37.235 euro în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data efectuării plăţii.

Ridică măsurile asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor dispuse în faza de urmărire penală până la concurenţa sumei de 37.235 euro.

Cheltuielile judiciare de la urmărirea penală, primă instanţă şi apel privind pe inculpaţii A., P., S. şi Q. referitor la infracţiunea de spălare de bani rămân în sarcina statului.

II. Trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 10/F din 26 februarie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, numai cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută în art. 292 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale), cu art. 5 C. pen. şi cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecţia martorilor.

Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să îşi reia cursul este încheierea de şedinţă din 28 mai 2020.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Constată că inculpatul A. este arestat în altă cauză.

Desfiinţează formele de executare emise în baza deciziei penale mai sus menţionate în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A., Q., P. şi S.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor în casaţie declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Judiciară şi de inculpaţii A., Q. şi P. rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul intimat inculpat A., pentru recurentul inculpat Q., precum şi pentru intimaţii inculpaţi S., T. şi R., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată P., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2021.

GGC - NN