Suspension of tax assessment enforcement: evidentiary sufficiency of domestic documents versus foreign verification failures

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost modificată, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, suspendarea parţială a Deciziei de impunere nr. x/7.07.2017 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3940 din 25 octombrie 2017, a admis, în parte, cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea parţială a Deciziei de impunere nr. x/7.07.2017, numai cu privire la sumele de 7.093.405 RON (impozit pe profit, TVA şi accesorii la acestea) până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare (pronunţarea instanţei de fond).

Totodată, a respins în rest cererea de suspendare, astfel cum a fost formulată şi modificată, ca neîntemeiată.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

3.1. În motivarea căii de atac, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi a invocat că prima instanţă nu a făcut referire la sesizarea penală formulată în cauză, care ar putea conduce la suspendarea soluţionării contestaţiei administrative, aspect relevant în opinia părţii, şi nu a detaliat cum a stabilit suma care va fi suspendată la executare, precizând doar ce reprezintă această sumă.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat, a apreciat că prima instanţă în mod greşit a considerat că există achiziţiile intracomunitare de bunuri de la B. a medicamentelor de uz veterinar şi a cheltuielilor cu amortizarea aferente achiziţiilor de imobilizări efectuate de la C., reclamanta invocă aspecte ce ţin de modalitatea de interpretare a textelor de lege, or, respectivele aprecieri nu dovedesc îndeplinirea acestei condiţii, iar analizarea lor echivalează cu o prejudecare a fondului cauzei.

Recurenta a susţinut şi interpretarea eronată a prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, conform căruia la stabilirea unui impozit autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic.

Astfel, în cauză nu s-a putut proba dovada provenienţei bunurilor facturate în perioada verificată, fiind solicitate şi informaţii autorităţilor fiscale din Franţa şi Cipru în vederea verificării realităţii şi legalităţii operaţiunilor derulate.

Potrivit recurentei, nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiţie referitoare la existenţa unei pagube iminente, prima instanţă în mod greşit a apreciat că reclamanta a făcut dovada existenţei unui prejudiciu material, viitor şi previzibil pe care l-ar putea suferi dacă nu se suspendă executarea actului administrativ atacat.

Or, în cauză nu poate fi vorba despre o pagubă iminentă, ci suntem în prezenţa unor obligaţii ale reclamantei faţă de bugetul de stat, obligaţii care pot fi menţinute la momentul judecăţii legalităţii actului administrativ atacat.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. SA a invocat excepţia nulităţii recursului Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi, întrucât criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea ambelor recursuri şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Examinând recursul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili prin prisma criticilor formulate de recurentă, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1.1. Cu privire la recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Se constată că susţinerile recurentei-pârâte nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici faţă de hotărârea atacată, apreciind doar că este greşită întrucât prima instanţă nu a făcut referire la sesizarea penală formulată în cauză şi nu s-a detaliat suma stabilită care va fi suspendată la executare.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, susţinerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

1.2 Cu privire la recursul formulat de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Deciziei de impunere nr. x/7.07.2017 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea parţială a Deciziei de impunere nr. x/7.07.2017, numai cu privire la suma de 7.093.405 RON, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare, respingând în rest, ca neîntemeiată, cererea de suspendare, astfel cum a fost formulată şi modificată.

La aceeaşi concluzie ajunge şi instanţa de control judiciar, în sensul că, în cauză, intimata-reclamantă a dovedit existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, pentru a se putea dispune măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere, pentru suma menţionată.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei unui caz bine justificat şi a iminenţei producerii unei pagube, conform definiţiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din acelaşi act normativ.

Cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat poate fi reţinut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea şi consistenţa dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acţiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În cauză, prima instanţă a apreciat că subzistă o aparenţă de nelegalitate a actului atacat, dată de împrejurarea că nu poate fi reţinută lipsa documentelor justificative pentru înregistrarea mortalităţilor, organele fiscale aveau posibilitatea verificării dacă înregistrările în contabilitate privind mortalităţile au fost reale pe baza altor evidenţe ale societăţi reclamante, iar completarea formularelor electronice pentru înregistrarea în Sistemul Naţional de Identificare şi Înregistrare a animalelor era o dovadă în plus cu privire la existenţa şi corectitudinea acelor înregistrări.

În ceea ce priveşte achiziţiile intracomunitare de bunuri de la B. a medicamentelor de uz veterinar şi a cheltuielilor cu amortizarea aferentă achiziţiilor de imobilizări efectuate de la C. se constată, de asemenea, că este îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat.

Astfel, organele fiscale nu pot refuza să ia în considerare numeroase documente precum facturi, documente de transport, note de consum, inventariere, recepţie, rapoarte de producţie şi alte documente care probează existenţa, folosirea unor mărfuri, pentru simplul motiv că în urma interogării unor autorităţi administrative din alte state nu a primit răspuns la solicitările sale şi astfel provenienţa bunurilor nu ar fi dovedită, cum corect a reţinut judecătorul fondului.

Aşa fiind, se constată că împrejurările amplu şi detaliat descrise în cererea de chemare în judecată şi susţinute prin înscrisurile depuse la dosar conturează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat în privinţa sumei reţinute.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa de control judiciar apreciază că şi această cerinţă este îndeplinită, având în vedere că executarea silită a sumei menţionate ar afecta grav patrimoniul şi funcţionarea societăţii, cu consecinţa blocării activităţii şi aducerii acesteia în stare de insolvenţă, raportat şi la specificul activităţii principale, acela de creştere a animalelor, cum corect a apreciat şi prima instanţă.

Or, ţinând cont de numărul de angajaţi ai societăţii, care ar fi afectaţi în cazul executării creanţei, suspendarea executării actului administrativ se impune pentru prevenirea unei pagube iminente, adică pentru prevenirea unor consecinţe greu de înlăturat în cazul unei anulări ulterioare a actului.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de pârâta

Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi împotriva Sentinţei nr. 3940 din 25 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinţei nr. 3940 din 25 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV