Suspension of tax assessment enforcement pending annulment action based on imminent harm and reversed presumption of legality under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/30.12.2016 privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoanele juridice.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 269 din 11 decembrie 2017, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere x/30.12.2016, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, până la soluţionarea acţiunii de fond.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că prima instanţă în mod greşit a reţinut că prejudiciul bugetar stabilit în comun pentru cele 6 societăţi a fost inclus în decizia de impunere şi face parte din debitul pentru care societatea intimată este supusa executării, în cauză, suma de 7.532.062 RON reprezintă taxa pe valoarea adăugată dedusă de intimata-reclamantă, fără îndeplinirea condiţiilor legale de deducere.

Totodată, arată că aprecierea primei instanţe, în sensul că executarea deciziei de impunere ar fi de natură să îi creeze prejudicii intimatei-reclamante care nu ar mai putea fi reparate este eronată, faţă de precizările reclamantei, în care face vorbire despre cererea de eşalonare de care a beneficiat, pentru suma de 15.950.448 RON, deci pentru o suma reprezentând dublul sumei contestate.

În concluzie, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, iar pe fond respingerea cererii de suspendare, fiind nefondată.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. SRL a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică, susţinerile părţii fiind lipsite de orice fundament.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, se reţine că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că susţinerile recurentei pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/30.12.2016 privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoanele juridice, până la soluţionarea acţiunii privind anularea acestui act.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Prin sentinţa ce formează obiectul recursului, prima instanţă a dispus suspendarea executării efectelor Deciziei de impunere x/30.12.2016, până la soluţionarea acţiunii de fond, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Curtea de Apel Constanţa, prin Sentinţa nr. 192 din 26 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi, în consecinţă a respins acţiunea, faţă de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea pct. 1 din Decizia nr. 172/30.05.2017 şi obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.12.2016, emisă de Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Galaţi, în ceea ce priveşte suma de 7.532.062 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată.

De asemenea, a anulat, în parte, Decizia nr. 172/30.05.2017, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere ca neîntemeiată a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.12.2016 pentru suma de 2.199.476 RON, şi Decizia de impunere nr. x/30.12.2016 pentru sumele de 17.682 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, 20.720 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar şi 31.080 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată.

Prin aceeaşi sentinţă, a menţinut dispoziţiile Deciziei nr. 172/30.05.2017, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere ca neîntemeiată a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.12.2016, pentru sumele de 851.994 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar şi 1.278.000 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată.

Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistenţă concluziei că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, iar prin anularea acestui act aparenţa de drept a fost consolidată.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, această noţiune are în vedere producerea unui prejudiciu.

Or, în condiţiile în care această consecinţă este cauzată de un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea lui, măsura dispusă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că şi această condiţie este îndeplinită.

Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Altfel spus, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu completările şi modificările ulterioare, măsura suspendării executării actului administrativ atacat, dispusă de prima instanţă, se prelungeşte ope legis până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestui act.

Aşa fiind, se poate trage concluzia că, prin acest text de lege, s-a dat eficienţă instituţiei suspendării actului administrativ dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care legiuitorul a introdus o nouă ipoteză normativă în corpul legii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, ca neîntemeiată.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi împotriva Sentinţei nr. 269 din 11 decembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV