Judicial substitution of consent to extend expired funding contract despite expert approval and public interest claim

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei soluţionării cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin Sentinţa nr. 129 din 16 septembrie 2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri, să se constate depăşirea termenului legal de soluţionare a cererii nr. x/23.07.2014 formulate de reclamantă şi să se dispună suplinirea consimţământului pârâtului în sensul prelungirii perioadei de implementare a proiectului până la data de 30.12.2015 şi modificarea soluţiei tehnice.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3451 din 21 decembrie 2015, a respins excepţiile prescripţiei şi inadmisibilităţii capetelor unu şi doi de cerere, şi, totodată, acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Oradea, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că prima instanţă, deşi a fost învestită să constate depăşirea termenului legal de soluţionare a cererii nr. x/23.07.2014, ulterior revenind la autoritatea intimată cu o nouă cerere cu acelaşi conţinut, la data de 06.05.2015, prin care a fost notificat Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, în calitate de Organism Intermediar pentru Energie, solicitându-i-se acordul pentru modificarea contractului, nu s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere.

Potrivit recurentei, în speţă au fost create premisele privind prelungirea perioadei de implementare a proiectului şi modificarea soluţiei tehnice, având în vedere Adresa nr. x/3.11.2014, prin care evaluatorii independenţi au transmis rezultatul analizei efectuate asupra notificării emise de către Municipiul Oradea, cu recomandarea aprobării notificării de către Organismul Intermediar pentru Energie.

Totodată, a apreciat că rezultatul analizei experţilor independenţi se impune a fi coroborat cu poziţia exprimată de către Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial, prin Adresa nr. x/5.02.2015, în sensul că au fost create toate premisele pentru încheierea unui act adiţional la contract, prin acordul părţilor.

Recurenta a făcut trimitere şi la prevederile art. 18 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 554/2004, arătând, în ceea ce priveşte existenţa unui interes public, că acesta rezidă din însuşi obiectul proiectului pe care Municipiul Oradea doreşte să-l implementeze, proiect ce formează obiectul contractului de finanţare încheiat.

În fine, recurenta a apreciat că, deşi în contractul de finanţare s-a menţionat faptul că perioada de implementare a proiectului nu poate depăşi data de 31.07.2015, termenul de implementare a proiectului poate fi modificat, având în vedere şi Instrucţiunile comunicate de către Ministerul Fondurilor Europene.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei atacate şi admiterea acţiunii.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Energiei (înfiinţat prin O.U.G. nr. 55/2015) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate, susţinând, în esenţă, imposibilitatea legală de prelungire a contractului, un act adiţional în afara contractului fiind evident că nu mai poate fi încheiat, precizând că durata contractului a încetat de drept la data de 05.11.2014, iar în perioada de implementare a proiectului, beneficiarul trebuie sa finalizeze toate activităţile proiectului.

Cât priveşte invocarea prevederilor art. 18 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că instanţa de contencios administrativ şi fiscal poate fi legal investită pentru "a suplini consimţământul unei părţi, când interesul public o cere", a susţinut că nu sunt incidente, având în vedere că Primăria Oradea solicită "suplinirea consimţământului pentru modificarea" unui contract încetat.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în şedinţă publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând constatarea depăşirii termenului legal de soluţionare a cererii nr. x/23.07.2014 formulate şi să se dispună suplinirea consimţământului pârâtului, în sensul prelungirii perioadei de implementare a Proiectului până la data de 30.12.2015 şi modificarea soluţiei tehnice.

Se reţine că între părţi s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x/06.08.2012 pentru implementarea proiectului "Valorificarea energiei geotermale în asociaţie cu pompe de căldură şi gaze naturale, pentru producerea agentului termic de încălzire şi preparare a apei calde de consum la consumatorii cartierului Nufărul I Oradea" iar, ulterior, prin Notificarea nr. 5 din 23.07.2014, reclamanta a solicitat modificarea soluţiei tehnice şi prelungirea perioadei de implementare a contractului până la data de 30.12.2015, revenind cu o nouă cerere în acelaşi sens, la data de 06.05.2015.

Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile prescripţiei acţiunii şi inadmisibilităţii capetelor 1 şi 2 de cerere şi, totodată, acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiate.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material întrucât, pe de o parte, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra capătului de acţiune privind depăşirea termenului legal de soluţionare a cererii reclamantei nr. x/23.07.2014 iar, pe de altă parte, refuzul de prelungire a contractului şi de modificare a soluţiei tehnice nu este legal, ţinând cont de rezultatul analizei experţilor independenţi şi poziţia exprimată de Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial.

Or, contrar susţinerilor recurentei, judecătorul fondului a reţinut, în privinţa respectivului capăt de cerere, că nu este inadmisibil, pentru că este vorba mai degrabă de o formulare defectuoasă a petitului acţiunii, constatarea depăşirii termenului legal de soluţionare a unei cereri fiind, în fapt, o premisă pentru obligarea autorităţii să soluţioneze cererea formulată de un petent.

Prin urmare, motivul invocat privind depăşirea termenului legal de soluţionare a cererii reclamantei a fost analizat în ansamblul acţiunii, capătul de cerere propriu-zis fiind cel referitor la obligarea autorităţii publice pârâte la prelungirea termenului de implementare a contractului şi modificarea soluţiei tehnice şi din această perspectivă a fost examinat.

Se observă că la art. 17 din Contractul de finanţare nr. x/06.08.2012 se prevede posibilitatea modificării mutuale a contractului, iar la alin. (3) se precizează că Actul adiţional la contract nu poate să vizeze o modificare substanţială a Proiectului aşa cum este definită de art. 9 lit. i) alin. (27).

Totodată, la alin. (4) teza finală din acelaşi articol se prevede că este posibilă prelungirea perioadei de implementare a proiectului, dar noua perioadă nu poate depăşi data de 31.07.2015.

Or, în cauză, recurenta a propus o soluţie tehnică diferită de cea cuprinsă în studiul de fezabilitate şi de natură să modifice indicatorii de realizare şi de rezultat, în condiţiile în care acest studiu a stat la baza cererii de finanţare şi în raport cu care s-a făcut analiza eligibilităţii proiectului.

În opinia recurentei, termenul de implementare a proiectului poate fi modificat, chiar dacă în contractul de finanţare s-a menţionat faptul că perioada de implementare a proiectului nu poate depăşi data de 31.07.2015, ceea nu poate fi primit, peste acest termen nu era posibilă prelungirea.

Prevederile contractului de finanţare asumat de recurentă şi cele ale cererii de finanţare, parte integrantă din contract, sunt de strictă interpretare în ceea ce priveşte modalitatea în care pot fi aduse modificări contractului de finanţare.

Totodată, punctul de vedere al experţilor independenţi şi poziţia exprimată de către Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial, invocate de parte, nu pot conduce la o altă soluţie, cum corect a sesizat şi judecătorul fondului.

Astfel, experţii nu au posibilitatea să se pronunţe în ceea ce priveşte aspectele de ordin juridic analizate şi care fac imposibilă modificarea contractului în sensul solicitat, aceştia şi-au spus părerea legată de o modificare ce ignoră studiul de fezabilitate care a stat la baza aprobării iniţiale, ignorând şi faptul că noua soluţie tehnică presupune depăşirea termenului limită de implementare a contractului, iar adresa ce conţine poziţia exprimată de Autoritate nu poate fi considerată ca având forţă obligatorie pentru pârâtă, în condiţiile în care ar conduce la ignorarea unor acte normative cu forţă juridică superioară.

În egală măsură, nu pot fi avute în vedere nici Instrucţiunile Ministerului Fondurilor Europene invocate, acestea având caracterul unor recomandări, iar prevederile art. 18 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile, cum corect a apreciat autoritatea intimată.

Aşa fiind, se constată că nu există temei legal sau contractual pentru prelungirea termenului de implementare a contractului şi modificarea soluţiei tehnice.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Oradea prin Primar împotriva Sentinţei nr. 3451 din 21 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV