Admissibility of administrative challenge based solely on public interest without prior individual right violation under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, obligarea acestuia să emită un ordin prin care naveta elevilor să fie decontată în integralitate, conform prevederilor art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011.

Totodată, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din O.G. nr. 29/2013.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 234 din 18 decembrie 2015, a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca inadmisibilă, în raport cu cerinţele limitative prevăzute de art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că interpretarea primei instanţe în sensul că nu poate introduce acţiune în contencios administrativ în vederea apărării unui interes legitim public, ci doar privat, este contrară dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ.

Prima instanţă a ignorat asimilarea asociaţiei reclamante cu persoana vătămată care apără un interes legitim public, reţinând doar o parte din prevederile art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004, respectiv doar apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate, neţinând cont de apărarea interesului legitim public.

Totodată, recurenta a făcut trimitere la prevederile Legii nr. 8/1996 şi ale O.U.G. nr. 26/2000, în aplicarea cărora a fost adoptat Statutul Asociaţiei, în raport cu care are obligaţia de a acţiona în interesul membrilor săi, inclusiv de a promova acţiuni în justiţie.

În concluzie a susţinut că vătămarea interesului legitim al recurentei rezidă în împiedicarea acesteia de a beneficia de cadrul creat de O.U.G. nr. 26/2000, în sensul urmăririi unui interes general sau de grup şi anume, interesul de grup al membrilor Asociaţiei şi interesul general de a se adopta o legislaţie necesară dezvoltării domeniului audiovizual.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în şedinţă publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea autorităţii pârâte la emiterea unui ordin prin care naveta elevilor să fie decontată în integralitate, conform prevederilor art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011.

Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca inadmisibilă, în raport cu cerinţele limitative prevăzute de art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât asociaţia reclamantă este un organism social care apără un interes legitim public.

Potrivit recurentei, condiţia existenţei interesului legitim în exercitarea prezentei acţiuni este îndeplinită prin invocarea unui interes legitim public, respectiv decontarea integrală a navetei elevilor, în general, făcând trimitere şi la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 care, în opinia sa au fost ignorate.

Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei competente orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.

Persoana vătămată este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din legea menţionată drept "orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate".

Instanţa de control judiciar constată că admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ este condiţionată de justificarea vătămării unui drept ori a unui interes legitim.

Totodată, are în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, cu completările şi modificările ulterioare, potrivit cărora: "Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care se invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge în mod logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim".

Aceste prevederi au menirea de a clarifica şi de a stabili în ce condiţii şi cine poate invoca apărarea interesului legitim public.

Astfel, din conţinutul textului se deduce că, prin acţiunea pe care o introduc la instanţa de contencios administrativ, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat nu pot invoca direct "interesul legitim public" pentru anularea unui act administrativ, ci numai în subsidiar, pe calea unor capete de cerere distincte, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat.

Aşadar, prin acţiunea introdusă, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat trebuie să dovedească mai întâi că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului lor legitim privat, după care să susţină în sprijinul cererii şi vătămarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat.

Or, demersul judiciar iniţiat de reclamantă nu are şi un capăt de cerere principal tinzând la apărarea unui drept sau interes individual, personal al unei persoane determinate, nefiind astfel respectat caracterul subsidiar al acţiunii, cum corect a reţinut şi judecătorul fondului.

În aceste condiţii, în raport cu prevederile legale menţionate, acţiunea întemeiată în principal pe apărarea unui interes legitim public este inadmisibilă, având în vedere că interesul public poate fi invocat doar în subsidiar.

Altfel spus, recurenta-reclamantă nu poate să se prevaleze de niciun fel de interes legitim public pentru a justifica îndeplinirea condiţiilor de exercitarea a prezentei acţiuni în contencios administrativ, întrucât orice interes public ar invoca, acesta ar trebui să decurgă în mod logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat al acesteia, ceea ce nu este cazul.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 234 din 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV