Challengeability of judicial council closure resolutions without prior administrative exhaustion and forfeiture of right to complete Supreme Court judgment due to late filing

Asupra cererii de completare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia pronunţată în recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1746 din 3 mai 2018, a admis recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 2559 din 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat, în parte, sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea fondului, aceleiaşi instanţe, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă, fără a mai intra în cercetarea fondului, întrucât rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

2. Cererea de completare a dispozitivului deciziei de recurs

Prin cererea transmisă prin poştă la data de 9 august 2018 şi înregistrată la instanţă la data de 13 august 2018, în Dosarul nr. x/2015, recurenta-reclamantă A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei date în recurs, în sensul de a se pronunţa instanţa asupra cheltuielilor de judecată solicitate la punctul 3 din cererea de recurs şi asupra excepţiei de neconstituţionalitate "in integrum" a O.U.G. nr. 80/2013.

Totodată, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "în alte cauze expres prevăzute de lege" din art. 45 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013 şi a sintagmei "în termen de 48 de ore de la pronunţare" din cuprinsul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de completare a deciziei pronunţate în recurs.

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepţia invocată, în raport cu prevederile art. 248 din C. proc. civ. constată că cererea este tardiv formulată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".

Demersul judiciar iniţiat de parte vizează o hotărâre pronunţată în calea de atac extraordinară a recursului, situaţie în care termenul pentru exercitarea dreptului de a cere completarea dispozitivului deciziei curge de la pronunţarea deciziei în cauză.

În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită a fost pronunţată la data 3 mai 2018, iar cererea de completare a dispozitivului acestei hotărâri a fost expediată la instanţă, prin poştă, la data de 6 august 2018 .

Aşa fiind, se constată că prezenta cererea de completare a fost formulată cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ, de 15 zile, prevăzut de textul de lege sus-menţionat, calculat de la data pronunţării deciziei (3 mai 2018).

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiţie, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de completare ca tardiv formulată, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor invocate în cerere, conform art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea recurentei-reclamante A. privind completarea Deciziei nr. 1746 din 3 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV