Judges' salary recalculation and sectoral reference value: appeals allowed, action declared moot due to subsequent administrative adjustment and Minister of Justice lacking procedural capacity to pay salary differences

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au formulat plângere împotriva Ordinelor nr. 3522/C/28.98.2016 şi nr. 4680/C/21.12.2016, emise de pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând următoarele:

- anularea parţială a actelor administrative contestate, în partea ce priveşte elementele de calcul al remuneraţiei reclamanţilor care nu corespund nivelului maxim al salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţiile şi gradaţiile magistraţilor care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

- obligarea pârâtului la emiterea în termen de 5 zile a unui nou act administrativ legal, respectiv a unui ordin de salarizare cu o indemnizaţie de încadrare recalculată, începând cu data de 09.04.2015, în acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, ţinând cont de vechimea în profesie şi în muncă, de studii, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei;

- în temeiul pct. 31 şi 34 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi al dispoziţiilor Deciziei HP a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016, să se realizeze egalizarea prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu luna aprilie 2015, aflată în plată la momentul intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 71/2015;

- plata diferenţei între remuneraţia plătită reclamanţilor începând cu 09.04.2015 şi cea la care erau îndreptăţiţi, potrivit legii (calculată potrivit valorii de referinţă sectorial de 405 RON), ţinând cont, în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie avute la data promovării, incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date;

- actualizarea cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 124 din 20 iunie 2017, a admis acţiunea formulată de reclamanţi, a dispus anularea parţială a Ordinelor nr. 3522/C/28.09.2016 şi nr. 4680/C/21.12.2016 emise de pârâtul Ministerul Justiţiei, în ceea ce priveşte elementele de calcul şi remuneraţie pentru reclamanţi, întrucât nu corespund nivelului maxim al salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţiile şi gradaţiile magistraţilor care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Totodată, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită noi ordine de salarizare pentru reclamanţi, începând cu data de 09.04.2015, în care indemnizaţia de încadrare brută lunară se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială (VRS) de 405 RON şi ţinând cont de vechimea în muncă şi profesie, de studii, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei de judecată.

De asemenea, a obligat pârâţii, respectiv Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti pentru reclamantul A. şi Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Municipiului Bucureşti pentru reclamanta B., la plata diferenţei între remuneraţia plătită şi cea la care erau îndreptăţiţi, calculată la valoarea de referinţă sectorială (VRS) de 405 RON şi ţinând cont de vechimea în muncă şi profesie, de studii, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei de judecată, începând cu 09.04.2015, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1. În motivarea căii de atac, pârâtul Ministerul Justiţiei a susţinut că, în mod greşit prima instanţă, făcând o aplicare greşită a legii, a dispus anularea Ordinului nr. 4680/2016 şi a admis acţiunea reclamanţilor prin care solicitau să se stabilească indemnizaţia prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 9.04.2015, în condiţiile în care la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 nu existau în plată indemnizaţii la care să fie aplicată această valoare de referinţă, cererea fiind contrară dispoziţiilor prevăzute O.U.G. nr. 43/2016.

Totodată, a arătat că prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul contestat, nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizaţiei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

Recurentul a susţinut, în raport cu prevederile legale avute în vedere la emiterea ordinului contestat şi având în vedere că valoarea de referinţă sectorială de 405 RON a fost folosită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii din data de 1 octombrie 2016, ţinând cont şi de art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, că reclamanţii nu au temei legal de a pretinde aplicarea valorii de referinţă din 9.04.2015, în condiţiile în care această valoare de referinţă a fost folosită, deci era în plată, din 01.10.2016.

Recurentul a precizat că, începând cu luna februarie 2017, intimaţii-reclamanţi au primit indemnizaţiile majorate cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON la care s-a aplicat procentul de 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, conform art. 1 alin. (1) din O.M.J. nr. 219/C/01.02.2017, pentru drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, urmând ca, după efectuarea calculelor în vederea stabilirii diferenţelor şi asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei, să fie plătite şi diferenţele rezultate pentru perioada anterioară.

Totodată, recurentul a susţinut că, în mod eronat, prima instanţă a obligat şi Ministerul Justiţiei la plată începând cu 09.04.2015, a diferenţei salariale, deşi această obligaţie revenea Curţii de Apel Bucureşti, respectiv Tribunalului Bucureşti.

Or, atribuţia ministrului justiţiei este de a stabili indemnizaţia de încadrare a reclamanţilor, concretizată prin emiterea de ordine de salarizare, iar a Ministerului Justiţiei de a vira banii, potrivit art. 6 punctul VII subpct. 3 din cuprinsul H.G. nr. 652/2009 şi nu de a efectua plata în concret a diferenţelor salariale solicitate.

În plus, în contextul acestui text de lege, potrivit căruia Ministerul Justiţiei asigură fondurile necesare şi repartizează creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite, dispozitivul sentinţei atacate nu poate fi pus în executare sub aspectul plăţii drepturilor salariale intimaţilor, dat fiind faptul că această obligaţie excedează atribuţiilor acestui pârât.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi casarea, în parte, a sentinţei atacate, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Tribunalul Bucureşti a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a admis cererea reclamanţilor de acordare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015, câtă vreme s-a decis, la nivelul tuturor ordonatorilor de credite, că nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare Justiţie, calculat în raport cu această valoare de referinţă, este aplicabil de la 01.10.2016.

În aceste condiţii, a apreciat că Ordinul contestat, nr. 4680/2016 este legal.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii pretenţiilor formulate de reclamanţi pentru intervalul de timp cuprins între 09.04.2015 -30.09.2016, raportat la diferenţa dintre valoarea de referinţă sectorială de 405 RON.

4. Prin notele scrise depuse la dosar, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a arătat că prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018 s-a statuat, la art. 1 că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON [alin. (1)], în perioada 1.12.2015 - 31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON [alin. (2)], iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON [alin. (3)].

Totodată, la art. 3 al aceluiaşi ordin, se prevede că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

În concluzie, ţinând cont de faptul ca prin ordinul menţionat s-a dispus recalcularea valorii de referinţă sectorială prin includerea procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 începând cu data de 9.04.2015, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond, respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

5. Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea excepţiei lipsei de obiect a acţiunii introductive, ca neîntemeiată, iar, pe fond, respingerea recursurilor.

6. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în şedinţă publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi şi a înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, însă în limitele şi pentru considerentele arătate în continuare, iar întrucât criticile formulate se referă, în esenţă, la aceleaşi chestiuni, vor primi răspuns prin argumente comune.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

1.1. Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea parţială a Ordinelor Ministrului Justiţiei nr. 3522/C/28.98.2016 şi nr. 4680/C/21.12.2016, cu obligarea pârâţilor la emiterea unor noi ordine de salarizare cu o indemnizaţie de încadrare recalculată, începând cu data de 09.04.2015, în acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, ţinând cont de vechimea în profesie şi în muncă, de studii, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, şi plata diferenţei între remuneraţia plătită reclamanţilor începând cu 09.04.2015 şi cea la care erau îndreptăţiţi, potrivit legii (calculată potrivit valorii de referinţă sectorială de 405 RON), actualizată.

Instanţa de control judiciar reţine că Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, a fost emis în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Prin ordinul menţionat, la art. 1 s-a dispus că: "Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

La art. 2 din al aceluiaşi ordin se prevede că: "Începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul contestat, nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizaţiei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON [alin. (1)], în perioada 1.12.2015 - 31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON [alin. (2)], iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON [alin. (3)].

Totodată, la art. 3 al aceluiaşi ordin, se prevede că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Rezultă astfel că, în cursul soluţionării cauzei, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin urmare, având în vedere că, prin Ordinul nr. 2066/C/2018, judecătorilor şi asistenţilor judiciari li s-au acordat drepturile salariale, constată că cererea dedusă judecăţii a rămas fără obiect, răspunzându-se pretenţiilor reclamanţilor.

1.2. În ceea ce priveşte critica din recurs referitoare la obligarea Ministerului Justiţiei la plata diferenţelor dintre drepturile salariale recalculate, începând cu data de 09.04.2015, instanţa de control judiciar constată că este întemeiată.

Prima instanţă, consecutiv obligaţiei instituite în sarcina pârâţilor de a emite noi ordine de încadrare salarială pentru reclamanţi, i-a obligat să achite diferenţele salariale rezultate, această dispoziţie justificată, în privinţa Ministerului Justiţiei, doar prin prisma calităţii acestuia de ordonator principal de credite, se impune a fi înlăturată.

Or, formularea unor cereri având ca obiect pretenţii băneşti de către angajaţii instanţelor de judecată nu poate să atragă de plano obligarea Ministerului Justiţiei la plata acestor sume, numai prin prisma calităţii de ordonator principal de credite a ministrului Justiţiei.

Potrivit celor statuate în Decizia nr. 13/2016, pronunţată într-un recurs în interesul legii (aplicabilă mutatis mutandis în cauza de faţă) şi a dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 304/2004 se poate concluziona că, în privinţa acestei cereri, Ministerul Justiţiei nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titular al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea Ministerului Justiţiei la plata drepturilor salariale pretinse, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestui pârât şi, totodată, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 124 din 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare:

Respinge capătul de cerere, având ca obiect obligarea Ministerului Justiţiei la plata drepturilor salariale pretinse, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestui pârât.

Respinge acţiunea, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV