Illegal application of civil procedure suspension for respondent’s fault in appeal phase

Apel declarat de pârât. Suspendarea judecăţii apelului în temeiul art. 242 alin. (1) din Codul de procedură civilă pentru neîndeplinirea obligaţiilor de către intimatul-reclamant. Nelegala aplicare a dispoziţiilor art. 242 alin. (1) raportat la art. 482 din același cod

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile de atac. Apelul

Index alfabetic: apel

suspendarea judecății în temeiul art. 242 alin. (1) Cod procedură civilă

suspendarea facultativă a judecății

C. proc. civ., art. 242 alin. (1), art. 482

Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata ,,când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii”.

Acest caz particular de suspendare facultativă a judecăţii constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligaţii stabilite în sarcina sa în cursul judecăţii, iar corespondentul acestuia în faza apelului, cu aplicarea art. 482 C. proc. civ., este apelantul.

Este nelegală soluția de suspendare a judecății cauzei având ca obiect apelul declarat de apelantul-pârât pentru neîndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina intimatului-reclamant, în această situație nefiind incidente dispoziţiile cuprinse în art. 242 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art.482 C.proc.civ., întrucât culpa procesuală aparţine intimatului-reclamant, iar nu apelantului-pârât.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1134 din 11 mai 2021

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 26 aprilie 2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T. şi U. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta, Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: 1. obligarea pârâţilor să plătească, în raport de perioadele în care au avut calitatea de procurori în respectivele unităţi de parchet, pentru intervalul 09.04.2015 - 30.11.2015, diferenţele de drepturi salariale dintre drepturile salariale plătite şi salariile majorate în acord cu nivelul aplicarea la indemnizaţia de încadrare brută lunară a valorii de referinţă sectorială de 405 lei, sume actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective şi la care să se adauge dobânda legală de la data scadenţei lunare a fiecărei sume şi până la data plăţii efective; 2. obligarea pârâţilor să plătească, în raport de perioadele în care au avut calitatea de procurori în respectivele unităţi de parchet, pentru intervalul 01.12.2015 - 30.09.2016, diferenţele de drepturi salariale dintre drepturile salariale plătite şi salariile majorate în acord cu nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie şi gradaţie, prin aplicarea la indemnizaţia de încadrare brută lunară a valorii de referinţă sectorială de 445,5 lei, sume actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective şi la care să se adauge dobânda legală de la data scadenţei lunare a fiecărei sume şi până la data plăţii efective.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 3/2006, O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 11/2007, O.G. nr. 24/2000, O.G. nr. 137/2000, O.U.G. nr. 57/2015 cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 20/2016, art. 253 alin. (1) şi (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 C. muncii, art. 1535 C. civ. şi Decizia nr. 23 din 29.06.2015 pronunţată de ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin sentinţa civilă nr. 6939 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 1066 din data de 22.04.2019, Tribunalul Constanţa, Secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice. A respins acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila ca nefondată.

A respins excepţia lipsei de obiect invocată de pârâţii Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila cu privire la capătul de cerere ce vizează obligarea alocării fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti rezultate din recalcularea indemnizaţiei, diferenţe în valoarea actualizată şi daune moratorii, precum şi dobânda legală până la data plăţii efective. A admis excepţia lipsei de obiect cu privire la capătul de cerere referitor la recalcularea indemnizaţiei lunare prin includerea în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare stabilită prin Ordinul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 332/27.01.2017 emis de către pârât, prin care s-a stabilit valoarea de referinţă sectorială de 405+10%-procent prevăzut de Legea nr. 293/2015, a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 respectiv 405 lei+4%+10%.

A respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privitor la recalcularea indemnizaţiei lunare prin includerea în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare stabilită prin Ordinul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 332/27.01.2017 emis de către pârât, prin care s-a stabilit valoarea de referinţă sectorială de 405+10%-procent prevăzut de Legea nr.293/2015, a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, respectiv 405 lei+4%+10%. A admis în parte acţiunea. A obligat pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, să aloce fondurile pentru plata diferenţelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 421,36 lei pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 463,5 lei 1.12.2015-31.12.2017, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi dobânda legală calculată de la scadenţă până la momentul plăţii efective către reclamanţii U., A., B., C., D., E., G., H., N., O., R., L., în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre aceşti reclamanţi.

A obligat pârâţii, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, să aloce fondurile pentru plata diferenţelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 463,5 lei 1.12.2015-31.12.2017, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi dobânda legală calculată de la scadenţă până la momentul plăţii efective către reclamantul U., pentru perioada 01.07.2016 -15.07.2016, T., pentru perioada 01.06.2015-07.10.2015.

A obligat pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi să aloce fondurile pentru plata diferenţelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 463,5 lei 1.12.2015-31.12.2017, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi dobânda legală calculată de la scadenţă până la momentul plăţii efective către reclamantul F., pentru perioada 01.12.2015-30.09.2016.

A obligat pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie să aloce fondurile pentru plata diferenţelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 421,36 lei pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 463,5 lei 1.12.2015-31.12.2017, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi dobânda legală calculată de la scadenţă până la momentul plăţii efective către reclamantul N., pentru perioada 01.09.2015-31.12.2017, O., pentru perioada 06.07.2016-31.12.2017, S., pentru perioada 09.04.2015-31.12.2017, T., începând cu data de 07.10.2015-31.12.2017.

A respins ca nefondate solicitările reclamanţilor de obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referinţă de 463,5 lei, ulterior datei de 02.01.2018 .

Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2020, petenţii U., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T. au solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 1066/22.04.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, Secţia I civilă.

Tribunalul Constanţa, Secţia I civilă, prin încheierea din 9 iulie 2020, a respins cererea de lămurire a dispozitivului formulată de petenţi, ca nefondată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1066 din 22.04.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2018, au declarat apel pârâţii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în nume propriu şi pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.

Curtea de Apel Constanţa, Secţia I civilă, prin încheierea pronunţată la data de 2 decembrie 2019 în dosarul nr. /3/2018, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei având ca obiect apelurile civile declarate de apelanţii-pârâţi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în nume propriu şi pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva sentinţei civile nr. 1066 din 22.04.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2018, pentru neîndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina reclamanţilor, respectiv de a preciza dacă au solicitat vreo completare a dispozitivului sau a lămuririi acestuia, înlăturarea omisiunii sau alte cereri ulterioare judecăţii în faţa primei instanţe, în raport cu împrejurarea că în faţa primei instanţe s-a solicitat, deopotrivă, obligarea pârâţilor la plata de diferenţe băneşti, precum şi alocarea de fonduri în sensul efectuării plăţii, iar dispozitivul hotărârii de fond priveşte doar alocarea acestor fonduri fără nicio menţiune în ceea ce priveşte plata, deşi în considerente se regăsesc argumente în sensul admiterii cererii şi obligării pârâţilor atât la plată cât şi la alocarea de fonduri.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, la data de 27.02.2020, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie.

Fără a indica temeiul de casare, recurentul-pârât solicită admiterea recursului şi, drept consecinţă, repunerea cauzei pe rol în vederea soluţionării apelurilor promovate de pârâţi împotriva sentinţei civile nr. 1066 din 22.04.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, Secţia I civilă.

Pârâtul consideră că, printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel, prin încheierea atacată, a adus atingere principiului echităţii şi imparţialităţii întrucât, în cauză, aplicarea sancţiunii suspendării judecăţii apelului din culpa intimaţilor-reclamanţi este de natură a aduce beneficii acestora, dat fiind faptul că această măsură conduce la perimarea apelurilor promovate de pârâţi, profitând astfel reclamanţilor prin rămânerea definitivă a sentinţei apelate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2020, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C.proc.civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile nedepunând puncte de vedere.

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C.proc.civ., a admis recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reţine că, prin încheierea atacată, instanţa de apel a suspendat cauza în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. 1 C.proc.civ. pentru neîndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina reclamanţilor, respectiv de a preciza dacă au solicitat vreo completare a dispozitivului sau a lămuririi acestuia, înlăturarea omisiunii sau alte cereri ulterioare judecăţii în faţa primei instanţe, în raport cu împrejurarea că în faţa tribunalului s-a solicitat, deopotrivă, obligarea pârâţilor la plata de diferenţe băneşti, precum şi alocarea de fonduri în sensul efectuării plăţii, iar dispozitivul hotărârii priveşte doar alocarea acestor fonduri fără nicio menţiune în ceea ce priveşte plata, deşi în considerente se regăsesc argumente în sensul admiterii cererii şi obligării pârâţilor atât la plată cât şi la alocarea de fonduri.

Întrucât intimaţii-reclamanţi nu s-au conformat obligaţiilor stabilite în sarcina acestora, în raport cu dispoziţiile instanţei, la două termene de judecată consecutive - 04.11.2019 şi, respectiv, 02.12.2019, deşi le-au fost emise adrese în acest sens, la 13.09.2019 şi 06.11.2019, Curtea a reţinut culpa acestora determinată de neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii.

Prin cererea de recurs formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie s-a invocat interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. deoarece s-a aplicat sancţiunea suspendării judecăţii cauzei din culpa intimaţilor-reclamanţi, însă această măsură conduce la perimarea apelurilor promovate de pârâţi, profitând astfel reclamanţilor prin rămânerea definitivă a sentinţei apelate.

Critica privind interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. este fondată având în vedere că s-a dispus greşit suspendarea cauzei pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina intimaţilor-reclamanţi, raportat la calitatea procesuală a acestora în faza procesuală a apelului.

Criticile formulate privind nelegalitatea încheierii atacate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Potrivit art. 482 C. proc. civ., ,,dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol”.

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata ,,când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii”.

Cazul particular de suspendare facultativă a judecăţii, reglementat prin dispoziţia legală evocată, constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligaţii stabilite în sarcina sa în cursul judecăţii, iar corespondentul acestuia în faza apelului, cu aplicarea art. 482 C. proc. civ., este apelantul.

În cauză, prin încheierea pronunţată la data de 2 decembrie 2019 în dosarul nr. x/3/2018, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., s-a suspendat judecata cauzei având ca obiect apelurile civile declarate de apelanţii-pârâţi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în nume propriu şi pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva sentinţei civile nr. 1066 din 22.04.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2018 pentru neîndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina intimaţilor-reclamanţi.

Aşadar, sancţiunea procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat neîndeplinirea de către intimaţii-reclamanţi a obligaţiei stabilite de instanţă în sarcina acestora.

Drept urmare, culpa procesuală aparţine intimaţilor-reclamanţi, context în care nu sunt incidente dispoziţiile cuprinse în art. 242 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 482 C.proc.civ.

În considerarea argumentelor reţinute, care susţin caracterul fondat al recursului, cu aplicarea prevederilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din 2 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, Secţia I civilă, a casat încheierea atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.