Time-barred challenge to government inventory of public property: individual vs. normative administrative act classification

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Comuna Corbu - prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Corbu au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea parţială a dispoziţiilor anexei nr. 1 a H.G. nr. 1705/2006 privind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, publicată în M. Of. nr. 1020/21.12.2006, cu referire la terenul ce are categoria de folosinţă "păşune" situat în parcela x (care aparţine domeniului privat al comunei Corbu şi care în mod ilegal a fost cuprins în acest inventar).

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 83/CA din 18 mai 2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia decăderii din dreptul de a formula acţiunea, excepţie invocată de pârât şi, în consecinţă, a respins ca tardiv formulată acţiunea formulată de reclamanţii Comuna Corbu - prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Corbu, având ca obiect anulare act administrativ.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 83/CA din 18 mai 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanţii Comuna Corbu prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Corbu, solicitând casarea acesteia şi trimiterea dosarului la instanţe de fond pentru rejudecare.

În motivarea cererii, recurenţii au susţinut, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, atât pentru că actul administrativ contestat a fost calificat ca act individual, deşi este act normativ, cât şi pentru faptul că instanţa de fond nu a stabilit şi nu a lămurit pe deplin data la care actul ar fi fost comunicat recurenţilor sau data la care aceştia ar fi luat cunoştinţă de prevederile hotărârii de Guvern, în condiţiile în care anexa nr. 4 la H.G. nr. 1705/2006 nu a fost niciodată comunicată sau publicată.

H.G. nr. 1705/2006 a fost publicată în M. Of. nr. 1020/21.12.2006, dar anexele 1 - 5 şi 5 - 46 urmau a fi publicate ulterior, iar Anexa 4 are caracter clasificat.

H.G. nr. 1705/2006 este act administrativ normativ şi poate fi atacat oricând. Pe de altă parte, actul administrativ atacat nu le-a fost în nici un fel comunicat autorităţilor administrative recurente şi nici nu le-a cerut nimeni punctul de vedere cu privire la includerea acestui teren în domeniul public al statului.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A susţinut, în esenţă, că în mod corect instanţa de fond a reţinut că este vorba despre un act administrativ unilateral cu caracter individual, supus termenelor de contestare reglementate de art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar recurentele au formulat acţiunea cu depăşirea termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, respectiv după împlinirea unui an de la data la care a luat cunoştinţă de actul administrativ contestat.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Analizând criticile aduse hotărârii instanţei de fond de recurenţi, actele şi lucrările dosarului, ca şi prevederile legale aplicabile, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena casarea hotărârii primei instanţe, astfel că urmează a fi respins recursul declarat, pe temeiurile şi pentru considerentele în continuare arătate.

Recurenţii-reclamanţi au supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ dispoziţiilor anexei nr. 1 a H.G. nr. 1705/2006 privind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, publicată în M. Of. nr. 1020/21.12.2006.

Sentinţa atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile sau data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea de anulare poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data luării la cunoştinţă.

Din această perspectivă, criticile recurenţilor, vizând greşita aplicare a normelor de drept material, sunt nefondate.

Este adevărat că în M. Of. nr. 1020/21.12.2006 a fost publicată H.G. nr. 1705/2006 privind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, care, la art. 1, prevedea că Anexele nr. 1 - 3 şi 5 - 46 se publică ulterior în M. Of. nr. 1.020 bis în afara abonamentului, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. x, iar Anexa nr. 4 nu se publică, fiind informaţie clasificată.

În speţă, însă, din înscrisurile cauzei rezultă în mod convingător, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, că data la care recurenţii-reclamanţi au luat efectiv cunoştinţă de actul administrativ individual a cărui anulare se solicită este data de 25.10.2012, când a fost emis extrasul de carte funciară pentru terenul în discuţie din care rezultă regimul juridic al terenului - domeniul public al statului, aflat în administrarea ARBDD Tulcea, precum şi titlul în baza căruia s-a dispus intabularea, printre înscrisurile menţionate fiind trecut şi actul administrativ atacat, respectiv H.G. nr. 1705 din 29.11.2006 .

Aşa fiind, în raport de temeiul legal sus arătat, demersurile recurenţilor ce vizau anularea parţială a H.G. nr. 1705/2006, efectuate în anul 2016, au avut loc după împlinirea termenului prevăzute de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că acţiunea reclamanţilor a fost respinsă, în mod corect, ca tardiv formulată.

Este adevărat că dreptul la promovarea unei căi de atac poate fi exercitat din momentul în care cei interesaţi pot cunoaşte efectiv deciziile care le impun anumite obligaţii sau care ar fi de natură să le atingă interesele lor legitime, dar această posibilitate trebuie analizată funcţie de circumstanţele specifice ale fiecărei speţe.

Nu poate fi reţinută critica recurenţilor privind faptul că actul atacat este un act administrativ unilateral cu caracter normativ.

Actul administrativ normativ cuprinde dispoziţii formulate abstract şi impersonal care au caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau de situaţii care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie.

În speţă, aşa cum s-a arătat, de altfel, în practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârile Guvernului prin care se aprobă inventarul bunurilor din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale nu intră sub incidenţa caracterizării de mai sus. Aceste acte atestă o anumită sferă de bunuri imobile individuale evidenţiate într-un inventar şi aparţinând unui subiect de drept determinat, anume Statul Român sau o anumită unitate administrativ-teritorială.

Ca urmare, calificarea corectă a hotărârii atacate este cea de act administrativ individual, ceea ce face incidente dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, cu privire la termenul de formulare a acţiunii în contencios administrativ.

Pentru aceste considerente, neputându-se reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii Comuna Corbu prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Corbu împotriva Sentinţei civile nr. 83/CA din 18 mai 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - ED