Validity of fiscal qualification declaration over missing certificate in public procurement

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., anularea adresei nr. x din 08.05.2015 şi în subsidiar anularea corecţiei de 5% aplicate asupra valorii finanţate din fonduri publice a contractului nr. x din 25.08.2015.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2.352 din 24 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B. şi a anulat adresa nr. x din 08.05.2015, iar pe cale de consecinţă a anulat şi corecţia financiară de 5% din valoarea contractului nr. x/25.08.2015 aplicată de pârâtă prin notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x din 19.12.2014.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 2.352 din 24 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta C., solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de B.

Recurenta a evocat circumstanţele de fapt ale cauzei şi a susţinut că, Chiar dacă ofertantul declarat câştigător a prezentat declaraţia pe propria răspundere privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute de art. 181 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv că şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România sau în ţara în care este stabilit, acest aspect nu înlătură obligaţia ofertantului declarat câştigător de a depune un certificat valabil care să corespundă unei alte cerinţe de calificare, aşa cum greşit reţine instanţa de fond.

În Fişa de date, la pct. III.2.1.a), s-a solicitat "Se va prezenta Certificatul de atestare fiscala eliberat de Administraţia Finanţelor Publice, care să ateste plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat la nivelul lunii anterioare celei în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor/candidaturilor", data limită de depunere a ofertelor fiind 19.08.2014.

Cu toate acestea, certificatul de atestare fiscala nr. x, depus de către ofertantul declarat câştigător, prezintă obligaţiile de plata existente în sold la data de 30.06.2014 şi nu la data de 31.07.2014, astfel cum a fost solicitat (având în vedere ca data limita de depunere a ofertelor a fost 19.08.2014).

Ofertantul putea să uzeze dreptul prevăzut la art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, ce îi permite să dea doar o declaraţie iniţială prin care confirmă îndeplinirea condiţiilor de calificare, iar ulterior să ataşeze un certificat de atestare corespunzător cerinţelor.

Doar declaraţia dată în baza art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006 suplineşte lipsa certificatului fiscal la data depunerii ofertei şi nu orice altă declaraţie, aşa cum eronat reţine instanţa de fond.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică.

Intimatul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a constatat în mod corect că declaraţia din formularul 2, prin care ofertantul SC A. SRL a declarat pe proprie răspundere că şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidate, are o finalitate comună cu declaraţia dată în baza art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006.

A mai arătat că susţinerea recurentului că ofertantul ar fi putut să obţină certificatul pentru luna iulie nu are suport real, în condiţiile în care datoriile exigibile în luna iulie se raportau la ANAF până la data de 25.08.2014, adică după termenul de depunere a ofertelor, care era 19.08.2014.

Din prevederile art. 182 rezultă cu certitudine că declaraţiile pentru neîncadrarea în situaţiile art. 180 şi art. 181 sub sancţiunea prevederilor C. pen. sunt principalele documente pentru demonstrarea situaţiei personale a ofertantului, iar orice document depus, recte CAF privind demonstrarea celor declarate trebuie acceptat şi considerat edificator.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

2.1. În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că, la termenul din data de 28.05.2019, recurentul a depus copie a borderoului de corespondenţă nr. x din 26.10.2015, semnat de primire, care menţionează, la nr. 2, expediţia cu nr. x adresată Curţii de Apel Bucureşti, expediată prin Poşta Specială.

La dosarul de recurs se află plicul în care a fost expediată cererea de recurs, cu menţiunea numărului expediţiei, x din 26.10.2015.

Faţă de acestea, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinţei recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care va respinge excepţia tardivităţii recursului.

2.2. În continuare, examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Intimatul-reclamant a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Notificarea nr. x din 17.02.2015, emisă de C., privind situaţia cererii de rambursare nr. x din 19.12.2014 prin care aceasta a respins la plată suma de 123.360,26 RON + 23.718,81 RON TVA, din care suma de 21.863,55 RON + 5.247,25 RON TVA reprezintă corecţie financiară de 5% din valoarea finanţată din fonduri publice a contractului nr. x din 25.08.2014 în conformitate cu prevederile Anexei A din H.G. nr. 519/2014, Evaluarea ofertelor, pct. 1, pentru încălcarea prevederilor art. 34 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 .

Motivul emiterii deciziei administrative contestate, detaliat în răspunsul recurentei la contestaţia administrativă formulată de intimat, a fost faptul că, la atribuirea contractului nr. x/25.08.2014, acesta ar fi declarat câştigător un ofertant care nu îndeplinea toate criteriile de calificare şi selecţie prevăzute în Fişa de date, mai specific pct. III.2.1.a) "depunerea unui certificat de atestare fiscală eliberat de Administraţia Finanţelor Public, care să ateste plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat la nivelul lunii anterioare celei în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor/candidaturilor."

Autoritatea recurentă a reţinut că data de transmitere spre publicare a invitaţiei de participare a fost 07.08.2014, iar data limită de depunere a ofertelor a fost 19.08.2014. Certificatul de atestare fiscală nr. x, depus de ofertantul declarat câştigător, prezintă obligaţiile de plată existente în sold la data de 30.06.2014, iar nu la data de 31.07.2014, astfel cum a fost solicitat, având în vedere că data limită de depunere a ofertelor a fost 19.08.2014. În raport de prevederile art. 112 alin. (2), (3) şi (4) din O.G. nr. 92/2003, ofertantul câştigător ar fi avut posibilitatea de a solicita certificatul de atestare fiscală care să reflecte situaţia datoriilor scadente către bugetul de stat la nivelul lunii iulie şi să-l obţină până la termenul limită de depunere a ofertelor.

Instanţa de fond a admis acţiunea şi a anulat corecţia financiară de 5% din valoarea contractului nr. x din 25.08.2015 aplicată de pârâtă prin notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x din 19.12.2014, concluzionând că ofertantul declarat câştigător, SC A. SRL, îndeplinea cerinţa de calificare prevăzută de pct. III.2.1.a) din Fişa de date a achiziţiilor, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosar, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.

Potrivit art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006 "(4) Pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare prevăzute la art. 176 din ordonanţa de urgenţă, ofertantul are dreptul de a prezenta iniţial doar o declaraţie pe propria răspundere, semnată de reprezentantul său legal, prin care confirmă că îndeplineşte cerinţele de calificare astfel cum au fost solicitate în documentaţia de atribuire. Declaraţia va fi însoţită de o anexă în care ofertantul trebuie să menţioneze succint, dar precis, modul concret de îndeplinire a respectivelor cerinţe - inclusiv, dacă au fost solicitate, diverse valori, cantităţi sau altele asemenea."

De asemenea, potrivit art. 9 pct. 3 din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 "În situaţiile de la art. 11 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea contractantă va lua în considerare, la verificarea îndeplinirii cerinţei de calificare privind plata de către ofertant a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale, atât declaraţia pe propria răspundere prin care se confirmă îndeplinirea cerinţei, cât şi acele certificate de atestare fiscală prezentate de ofertant în urma solicitării primite din partea autorităţii contractante, chiar dacă acestea sunt emise de autorităţile competente ulterior datei de deschidere a ofertelor şi, eventual, atestă lipsa datoriilor ulterior respectivei date."

În cauza de faţă, prin declaraţia depusă la dosarul ofertei, privind neîncadrarea în situaţia prevăzută la art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006 ofertantul SC A. SRL a declarat pe proprie răspundere că şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat.

De asemenea, la dosarul de fond este depus certificatul de atestare fiscală nr. x din 08.09.2014 prin care se atestă că SC A. SRL a plătit obligaţiile faţă de bugetul de stat, la data de 31.08.2014 nefigurând cu obligaţii restante, în plus faţă de certificatul de atestare fiscală nr. x din 01.08.2014, depus la dosarul de achiziţie, care atestă plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat la nivelul lunii iunie 2014.

Faţă de acestea, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că ofertantul declarat câştigător a făcut dovada îndeplinirii criteriului de calificare şi selecţie prevăzut la pct. III.2.1.a) din Fişa de date a achiziţiei, conformându-se conduitei prescrise de art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, întrucât declaraţiile solicitate, atât de acest text normativ, cât şi de art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, au acelaşi obiect şi se referă la acelaşi criteriu de calificare şi selecţie.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării împotriva Sentinţei civile nr. 2352 din 24 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - ED