Competence for administrative concession contract disputes involving local public authorities: jurisdiction of tribunals under Law No. 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 233 din 12 noiembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local şi Unitatea Administrativ Teritorială Brănişca prin Primar, a cererii de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii reprezentat de Compania Naţională de Autostrăzi Şi Infrastructură Rutieră din România SA reprezentată prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara şi a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, formulată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Brănişca prin Primar, a cererii de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii reprezentat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Infrastructură Rutieră din România SA formulată de reclamanta A. SRL, precum şi competenţa de soluţionare a acţiunii reconvenţionale formulate de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Brănişca prin Primar în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Hunedoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 80 din 14 februarie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Craiova, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competentă între Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi a dispus suspendarea soluţionării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie, în principal, pronunţarea unei hotărâri care să aibă valoare de denunţare din partea concedentului a contractului de concesiune nr. x/2005 sau obligarea pârâtei la denunţarea contractului de concesiune nr. x/2005 şi, în consecinţă obligarea pârâţilor la plata către reclamantă a sumei de 16.441.633,75 RON, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective, reprezentând prejudiciu cauzat prin imposibilitatea exploatării dreptului de concesiune generat de contractul nr. x/2005, ca urmare a implementării proiectului de investiţii de interes naţional:

"Autostrada Lugoj - Deva", iar, în subsidiar, să se dispună rezilierea contractului de concesiune nr. x/2005 şi, în consecinţă, obligarea pârâţilor la plata prejudiciului.

Pretenţiile reclamantei derivă din contractul de concesiune încheiat cu pârâtul Consiliul Local Brănişca, având ca obiect bunuri din domeniul public al unităţii administrativ teritoriale, contract administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)."

Deci, art. 10 alin. (1 şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Dacă actul administrativ nu are ca obiect taxe şi impozite, competenţa materială se stabileşte în funcţie de poziţia organului emitent.

De altfel, asta este şi practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte constată că o parte a contractului administrativ este o autoritate publică locală astfel că tribunalului îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL, pârâţii Consiliul Local Brănişca şi Unitatea Administrativ Teritorială Brănişca, prin Primar şi chemaţii în garanţie Statul Român, prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii reprezentat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Infrastructură Rutieră din România S:A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2019.

GGC - ED