Negative conflict of jurisdiction for challenging border police entry bans: Competence determined by location of issuing central authority under O.U.G. 194/2002

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 4.223 din 22 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat soluţionarea cauzei ce îl priveşte pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Timişoara şi Inspectoratul Sectorul Poliţiei de Frontieră Drobeta Turnu Severin - P.T.F. Porţile De Fier 1, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 80 din 14 februarie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Craiova, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competentă între Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi a dispus suspendarea soluţionării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea de chemare în judecată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Timişoara şi Inspectoratul Sectorul Politiei de Frontieră Drobeta Turnu Severin P.T.F. Porţile de Fier I a contestat, în temeiul art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura dispusă prin Adresa nr. x din 8.05.2018 privind interzicerea intrării pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani.

Această măsură a fost luată având în vedere faptul că reclamantul a încălcat regimul frontierei de stat a României, în sensul prevăzut de art. 8 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, la data de 02.05.2018 săvârşind infracţiunile de trafic de migranţi, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 263 alin. (1) din C. pen. şi intrare în ţară prin trecere ilegală a frontierei de stat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 262 alin. (1) C. pen., raportată la art. 77 lit. a) şi lit. c) din C. pen.

Înalta Curte constată că măsura interzicerii intrării în România instituită împotriva reclamantului a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, instituirea acestei măsuri fiind aprobată prin Nota-Raport nr. x din 08.05.2018. Punctul de Trecere a frontierei Porţile de Fier I, aflat în subordinea Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, nu a făcut altceva decât să constate şi să aducă la cunoştinţă reclamantului măsura dispusă de instituţia ierarhic superioară. Prin urmare, măsura interzicerii intrării în România dispusă împotriva reclamantului a fost luată de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

Potrivit art. 1063 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România "interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgentă, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliţiei de frontieră şi în situaţia în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum şi împotriva străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) şi art. 8 alin. (2) lit. a) - b) sau care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h)".

Potrivit alin. (5) al aceluiaşi text de lege, măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură.

Având în vedere aceste dispoziţii legale şi faptul că măsura contestată a fost luată de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, competentă să soluţioneze prezenta contestaţie este curtea de apel în a cărei rază se află această formaţiune, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Timişoara şi Inspectoratul Sectorul Poliţiei de Frontieră Drobeta Turnu Severin - P.T.F. Porţile de Fier 1 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2019.

GGC - ED