Expiry of the 15-day deadline for appeal in administrative litigation renders the challenge inadmissible

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost completată, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de management pentru Programul operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice", anularea deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 26765/18.11.2015 şi procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.08.2015, cu consecinţa exonerării societăţii de plata debitului de 6.374.858,78 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1490 din 5 mai 2016, a admis cererea formulată de reclamantă astfel cum a fost formulată, dispunând anularea deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 26765/18.11.2015 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.08.2015 şi, în consecinţă, exonerează reclamanta de plata debitului în cuantum de 6.374.858,78 RON.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de management pentru Programul operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice"prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii, pentru motivele circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-reclamantă.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

În cauză, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 15 iunie 2016 (conform dovezii aflate la dosar fond), iar recursul a fost declarat la data de 9 iulie 2016, aşadar cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., ultima zi de declarare a căii de atac fiind 1 iulie 2016.

Punctul de vedere exprimat de recurentul-pârât în combaterea excepţiei tardivităţii nu poate fi primit, având în vedere că borderoul prezentat nu face dovada expedierii în termenul prevăzut de lege a recursului declarat în cauză, în conţinutul actului nefiind identificat numărul dosarului al cărui obiect formează prezenta cale de atac.

Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Totodată, va obliga recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimata-reclamantă, potrivit dispoziţiilor art. 451 din C. proc. civ., conform cărora "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din acelaşi cod, şi va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată, către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul pârâtului Ministerul Fondurilor Europene - AMPOS CCE prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei nr. 1490 din 5 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 7000 RON, cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă, constând în onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2019.

GGC - GV