Revision petition peremption following suspension for related case resolution
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the Court of Appeal's judgment that the petition for revision was expired (perimată). The dispute arose from an administrative challenge to pension entitlements, where the revision request was suspended pending the final resolution of a related case; after that related case was resolved in 2016, the proceedings remained inactive until the first-instance court invoked the procedural defect. The decisive legal basis was Article 248 of the Code of Civil Procedure, which establishes that a petition expires of right if it remains in abeyance for one year due to the fault of the parties, and the Court held that the lower instance correctly calculated the expiration period from the date of the final resolution of the related case, rejecting the appellant's argument that the court was obligated to actively resume the proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ, art. 416 din C. proc. civ, art. 3041din C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 248 din C. proc. civ; Revision petition peremption following suspension for related case resolution: În motivarea căii de atac, recurentul a făcut referire la teoria instituţiei suspendării judecăţii cauzei, susţinând, în esenţă că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod, având în vedere că, potrivit art. 248 alin. (1) pct. 2 din Cod, repunerea cauzei, în cazul suspendării facultative -art. 244 alin. (1) - trebuia să aibă loc din oficiu, apreciind că prima instanţă nu a manifestat rol activ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, Casa Locală de Pensii sector 2, Camera Deputaţilor-Secretariatul General, revizuirea Sentinţei civile nr. 2777/28.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2012, admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a sentinţei atacate, iar pe fond să se înlăture excepţia autorităţii de lucru judecat şi să se dispună anularea actelor administrative contestate.
Prin încheierea din 25.10.2016 Curtea de apel a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2012 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., efectele acesteia fiind menţinute prin încheierea de şedinţă din 28.11.2017.
La data de 26.11.2018, pârâta Camera Deputaţilor a solicitat repunerea cauzei pe rol şi să constate intervenită perimarea cererii.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 5015 din 4 decembrie 2018, a dispus repunerea cauzei pe rol, a admis excepţia perimării, invocată din oficiu, şi a constatat intervenită perimarea cererii revizuentului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 25.10.2016 şi că de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de şase luni din vina părţilor, constatând astfel incidenţa dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ., iar potrivit art. 420 din acelaşi cod perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuentul A., invocând prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 şi art. 3041din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a făcut referire la teoria instituţiei suspendării judecăţii cauzei, susţinând, în esenţă că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod, având în vedere că, potrivit art. 248 alin. (1) pct. 2 din Cod, repunerea cauzei, în cazul suspendării facultative -art. 244 alin. (1) - trebuia să aibă loc din oficiu, apreciind că prima instanţă nu a manifestat rol activ.
În opinia recurentului,termenul perimării a fost întrerupt ca urmare a îndeplinirii de către instanţă a actului de procedură din 28 noiembrie 2017, respectiv prin încheierea de la acea dată prin care s-a menţinut măsura suspendării, act care, de altfel, nu i-a fost comunicat.
Aşa fiind, a apreciat că termenul de perimare, de un an, a început să curgă de la data de 28 noiembrie 2017 şi se împlinea la data de 28 decembrie 2018, iar ulterior acest termen s-a întrerupt succesiv prin îndeplinirea unor acte de procedură de către partea care justifică un interes.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
5. Apărarea intimatei Camera Deputaţilor
Prin întâmpinare, intimata Camera Deputaţilor a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul - revizuent a învestit instanţa de contencios administrativ cu revizuirea Sentinţei civile nr. 2777/28.10.2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2012.
Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia perimării şi a constatat intervenită perimarea cererii revizuentului.
Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.
Cu privire la cursul perimării, dispoziţiile C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecăţii procesului de către partea care justifică un interes.
Se constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispoziţiilor art. 249 - 251 din C. proc. civ., aşa încât s-a constatat incidenţa prevederilor art. 248 din acelaşi cod.
Într-adevăr, în constatarea intervenirii perimării, prima instanţă a avut în vedere termenul legal de şase luni, însă termenul de un an prevăzut de art. 248 din C. proc. civ. de la 1865 curge de la data când s-a soluţionat irevocabil Dosarul nr. x/2012,termen care era împlinit în cauză având în vedere că prin Decizia nr. 3333/24.11.2016 respectivul dosar a fost soluţionat, în mod irevocabil, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Contrar susţinerilor recurentului, nu există obligaţia instanţei să îndeplinească vreun act de procedură chiar dacă suspendarea cauzei s-a dispus în temeiul art. 244 pct. 1 din C. proc. civ.
Prin urmare, prima instanţă a constatat în mod corect îndeplinirea termenului prevăzut de lege pentru constatarea perimării cererii cu care a fost învestită.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 304 pct. 5 şi 9 sau art. 3041 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 5015 din 4 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2019.
GGC - GV