Nullity of appeal for failure to state legal grounds in constitutional review of judicial inspection resolution

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.10.2017, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, să se constate nelegalitatea Rezoluţiei nr. x din 15.12.2017 de clasare a sesizării înaintate de către petenţii B. şi A. şi înregistrate cu nr. x la Direcţia de inspecţie pentru procurori din cadrul Inspecţiei Judiciare.

Au mai solicitat, în esenţă, şi cercetarea disciplinară a magistraţilor, procurori şi judecători, care au instrumentat şi, respectiv, au pronunţat soluţia în Dosarul nr. x/2016.

1.2. Prin cererea modificatoare a acţiunii, depusă la data de 03.04.2018, reclamanţii au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 48 C. pen., art. 2 din Legea nr. 143/2000, art. 148 C. proc. pen. prin raportare la normele conţinute în Cap. III din Legea nr. 339/2005.

2. Soluţia instanţei de fond ce face obiectul prezentului recurs

Prin Sentinţa civilă nr. 3.196 din 4 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

A respins excepţia tardivităţii modificării acţiunii, ca neîntemeiată.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii şi a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de fond a apreciat, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, admiterea excepţiei neavând niciun efect concret în cauză.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, în ceea ce priveşte respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs.

Au menţionat, în cuprinsul cererii, că urmează ca motivele de nelegalitate să le formuleze în faţa instanţei de recurs, în funcţie de motivarea hotărârii.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii-pârâţi au formulat, fiecare, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod.

5.1. Recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât recurenţii-reclamanţi nu au indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Recursul a fost declarat la data de 06.07.2018, în termenul prevăzut de lege, de 48 de ore de la pronunţare.

Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În cauză, sentinţa de fond a fost comunicată la domiciliul ales al reclamanţilor, sediul apărătorului ales, la data de 30.07.2018. Astfel, deşi termenul pentru motivarea recursului, de 48 de ore, a început să curgă de la această dată, nici până la termenul de azi, 1 noiembrie 2018, recurenţii nu au motivat cererea de recurs.

5.2. Reţine Înalta Curte că orice cerere adresată instanţei trebuie să conţină motivele acesteia.

De asemenea, o cale de atac, chiar dacă este devolutivă, trebuie să arate motivele pentru care instanţa de fond a greşit.

Acest aspect a fost reţinut şi de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 321 din 8 mai 2017, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Instanţa de contencios constituţional a statuat că "(...) obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii."

Or, în cauză, recurenţii-reclamanţi nu au adus nicio critică hotărârii recurate, prin raportare la argumentele reţinute de instanţa de fond şi la soluţia pronunţată.

5.3. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmează a constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. şi B. împotriva Sentinţei nr. 3.196 din 4 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED