Salary-adjustment revision request held inadmissible; earlier appellate ruling stands

Asupra cererii de revizuire,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. x/2014 din data de 1 martie 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Consiliul Judeţean Tulcea - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Tulcea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună revocarea în tot, a deciziei administrative - Dispoziţia nr. x din data de 01.02.2017, comunicată la data de 24.02.2017, emisă de pârâtă, prin Director General B., prin care i s-a stabilit un salariu de bază inferior fată de cel aflat în plată din cadrul instituţiei/autorităţi publice - Consiliul Judeţean Tulcea, precum şi emiterea unei noi decizii administrative - dispoziţie - prin care să se stabilească salariul de bază la maximul aflat în plată din cadrul instituţiei sau autorităţii publice - Consiliul Judeţean Tulcea pentru funcţia similară din cadrul acesteia, începând cu data de 01.02.2017.

Totodată, a solicitat acordarea diferenţelor salariale, raportat la salariul maxim aflat în plată din cadrul CJT, ce trebuia acordat, plata drepturilor cuvenite în integralitatea lor, salariile indexate, majorate şi reactualizate, de la data de 01.02.2017, până la data emiterii noii decizii şi acordării efective a acestor drepturi salariale, ce va avea ca salariu de bază maxim aflat în plată din cadrul Consiliului Judeţean Tulcea pentru funcţia similară - consilier juridic I asistent, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.008 din 14.06.2017, Tribunalul Tulcea a respins acţiunea în totalitate formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, privind alinierea salariului de bază la salariul similar aflat în plată din cadrul ordonatorului principal Consiliul Judeţean Tulcea pentru funcţie similară - consilier juridic.

La termenul de judecată din data de 04.12.2018, Curtea a invocat excepţia nulităţii recursului.

Prin Decizia civilă nr. 170 din 19 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2017 s-a dispus admiterea excepţiei nulităţii recursului, constatându-se nul recursul formulat de recurentul reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 1.008 din 14.06.2017 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Consiliul Judeţean Tulcea - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Tulcea şi Consiliul Judeţean Tulcea.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., solicitând admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5, pct. 8 şi pct. 11 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, UAT Judeţul Tulcea prin Consiliul Judeţean Tulcea a înţeles să invoce inadmisibilitatea cererii de revizuire, arătând că cererea de revizuire asupra unei hotărâri pronunţate poate fi cerută numai pentru motivele limitativ prevăzute în cuprinsul art. 509 din Noul C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 774/CA din 6 iunie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 170 din 19 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Judeţean Tulcea - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Tulcea şi Consiliul Judeţean Tulcea, a admis excepţia de necompetenţă materială a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Un alt motiv al cererii de revizuire invocat de revizuent sunt dispoziţiile art. 509 alin. (l) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuentul invocă două decizii pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, una în Dosarul nr. x/2017 şi cea de a doua în Dosarul nr. x/2017, fiind nemulţumit în esenţă că prin decizia ce face obiectul cererii de revizuire s-a admis excepţia nulităţii recursului iar prin Decizia civilă nr. 504 din 16.04.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 o excepţie asemănătoare a fost respinsă ca nefondată.

Înalta Curte, în prealabil analizei motivelor de revizuire, constată că această cerere nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dintre aceste cerinţe, pentru speţa dedusă judecăţii, prezintă interes cea privind autoritatea de lucru judecat. Raţiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua instanţă, învestită cu soluţionarea aceluiaşi litigiu, să ignore faptul că acesta şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze în sens contrar primei judecăţi.

Se observă că revizuentul pretinde că aceasta este şi situaţia regăsită în cauza dedusă judecăţii.

Cu toate acestea, în mod contradictoriu şi împotriva dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea primei hotărâri, respectiv a Deciziei civile nr. 170 din 19 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2017.

Or, scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate prin nesocotirea acestuia, motiv pentru care dispoziţiile art. 513 alin. (4) din cod, ce reglementează procedura de judecată a cererii de revizuire pentru cazul contrarietăţii de hotărâri, permite exclusiv soluţia de anulare a celei din urmă hotărâri care, prin ipoteză, încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.

Înalta Curte reţine că, în nicio situaţie, un caz dovedit de contrarietate de hotărâri nu permite soluţia anulării celei dintâi hotărâri, adică a celei ce generează efectul autorităţii de lucru judecat la care trebuie să se raporteze hotărârile ulterioare, astfel cum eronat s-a pretins prin cererea de revizuire de faţă. O astfel de solicitare, respectiv de soluţie, este contrară raţiunii pentru care a fost reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., acela al protejării principiului autorităţii de lucru judecat, resortul său neputând să constea în interesul particular al părţii de a-şi alege, dintre hotărârile pretins contrare, pe aceea căreia să i se supună, ca fiindu-i favorabilă.

Pe de altă parte, instituirea normei cuprinse la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde imperativului respectării autorităţii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate fi utilizată pentru faptul că există puncte de vedere şi o practică judiciară diferită asupra aceleaşi chestiuni, aspect afirmat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stanca Popescu contra României din 7 iulie 2009.

Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 170 din 19 februarie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED