Revision petition barred: failure to meet 'newly discovered evidence' requirement for documents already submitted to the case file

Asupra cererii de revizuire de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei. Procedura derulată în primul ciclu procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi ulterior precizată reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. Arad şi Autoritatea Rutieră Română, să i se recunoască dreptul pretins, respectiv refuzul nejustificat al pârâtului I de a elibera imprimatul de prelungire a autorizării pentru funcţionarea şcolii de conducători auto categoria A1, A şi refuzul de a elibera autorizaţia de funcţionare pentru categoriile A, A2 începând cu data de 02.01.2013.

Curtea de Apel Timişoara, prin Sentinţa civilă nr. 409 din 01.10.2013 pronunţată în Dosar nr. x/2013, a respins acţiunea considerând că în speţă, potrivit noii legislaţii autorizarea solicitată de reclamantă este condiţionată de agrearea vehiculelor utilizate în şcolile de conducători auto de către Registrul Auto Român prin noi certificate de agreare, condiţie pe care reclamanta nu a îndeplinit-o la data de 19.01.2013.

Împotriva acestei hotărârii a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului şi în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.

Prin Decizia civilă nr. 925 din 03.03.2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia nulităţii recursului invocată de către intimatele pârâte; a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă spre rejudecare.

Hotărârea Curţii de apel pronunţată în al doilea ciclu procesual

Prin Sentinţa nr. 229 din data de 22 septembrie 2015 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtei Autoritatea Rutieră Română - Agenţia A.R.R. Arad şi a obligat pârâta să elibereze imprimatul de autorizare pentru funcţionarea şcolii de conducători auto a reclamantei pentru categoriile: A, A1, B şi Tr. , respingând în rest acţiunea.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română - pentru Agenţia A.R.R. Arad, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, iar pe fond, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei.

Prin Decizia nr. 2.124 din 10 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Autoritatea Rutieră Română, pentru Agenţia A.R.R. Arad, împotriva Sentinţei nr. 229 din 22 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi rejudecând: a respins acţiunea reclamantei SC A. SRL ca neîntemeiată.

Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire îndreptate împotriva Deciziei nr. 2.124 din 10 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., expunând, în esenţă, criticile arătate în continuare.

A susţinut revizuenta că, în instanţa de control judiciar pentru emiterea Deciziei nr. 2.124 din 10.05.2018, trebuia să judece acţiunea prin prisma îndeplinirii condiţiilor existente la data depunerii cererii care a luat naştere la data de 8.01.2013, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 203/2013.

În consecinţă, a solicitat revizuenta să fie declarată admisibilă calea extraordinară de atac promovată pe rolul instanţei competente şi, în rejudecarea recursului, să se admită cererea sa de chemare în judecată astfel cum a fost formulată în faţa primei instanţe.

Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, prin prisma motivului invocat de revizuentă, respectiv a dispoziţiilor art. 509 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

Din perspectiva motivului de revizuire invocat de titularul revizuirii, cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se reţin considerentele de inadmisibilitate, având în vedere că, înţelegând a se folosi de înscrisuri noi, SC A. SRL nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de temeiul de drept indicat pentru ca respectivele înscrisuri să poată fi avut în vedere sub aspect probator.

În cauza dedusă judecăţii, se constată că revizuenta a invocat drept înscrisuri noi, certificatele de agreare emise la data de 22.07.2013, respectiv 08.08.2013, depuse chiar de către aceasta la dosarul cauzei în şedinţa publică din data de 17.09.2013, la Curtea de Apel Timişoara.

Observând înscrisurile invocate de către revizuentă în susţinerea căii de atac de faţă, se constată că acestea nu îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 în condiţiile în care aceste înscrisuri au fost depuse deja la dosarul cauzei, încă din data de 17.09.2013, chiar de revizuentă.

În acest context, nu se poate cere revizuirea unei hotărâri pe baza unor înscrisuri depuse chiar de revizuentă la dosarul cauzei, textul referindu-se exclusiv la situaţia în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii finalizate prin hotărârea atacată, concluzie desprinsă din împrejurarea că art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vorbeşte de descoperirea înscrisului care a fost reţinut de adversar sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o cauză mai presus de voinţa părţii interesate.

Astfel, condiţia impusă de legiuitor în sensul ca înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită este expres prevăzută de lege şi esenţială, iar în prezenta cauză înscrisurile invocate, respectiv certificatele de agreare (depuse la dosarul cauzei în data de 17.09.2013) nu întrunesc cerinţele prevăzute de art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ. pentru că au fost depuse la dosarul cauzei şi luate în considerare de către instanţa de recurs.

Aşadar, faţă de dispoziţia cuprinsă în art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., nu poate fi admisibilă cererea de revizuire pe baza unor înscrisuri depuse deja la dosarul cauzei şi în baza cărora instanţa de recurs a pronunţat o soluţie în acest sens, respectiv Decizia nr. 2.124 din 10.05.2018.

Raportat la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care prevăd că revizuirea poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, se reţin următoarele.

Revizuenta susţine că instanţa de control judiciar pentru pronunţarea Deciziei nr. 2.124 din 10.05.2018, trebuia să judece acţiunea prin prisma îndeplinirii condiţiilor existente la data depunerii cererii, respectiv data de 08.01.2013, existând astfel hotărâri potrivnice ale aceleiaşi instanţe.

Prin Decizia a cărei revizuire se solicită, s-a reţinut faptul că prin Decizia nr. 925 din 03.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul declarat de SC A. SRL pentru verificarea condiţiilor de autorizare şi cu privire la obligaţia de a se pronunţa asupra cererii care a luat naştere la data de 08.01.2013, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 203/2013.

În rejudecare, prin Decizia nr. 925 din 03.03.2015, s-a reţinut faptul că în raport de condiţiile impuse prin Ordinul nr. 1.019/2009 în vigoare la data depunerii cererii de către SC A. SRL, a fost obligată Autoritatea Rutieră Română, să elibereze autorizaţia pentru funcţionarea şcolii de conducători auto pentru categoriile A, Al, B şi Tr, respingând ca neîntemeiat capătul de cerere privind eliberarea autorizaţiei pentru categoriile AM şi A, reţinând că aceste categorii au fost introduse prin legea nouă, nefiind prevăzute de legislaţia în vigoare la data depunerii cererii.

Analizând Decizia nr. 2.124 din 10.05.2018 prin prisma motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reiese faptul că instanţa de control judiciar a analizat condiţiile impuse de legiuitor pentru eliberarea autorizaţiei pentru categoriile A şi A1, astfel că nu poate fi adusă în discuţie critica cu privire la hotărâri potrivnice.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că nu au fost îndeplinite cumulativ cerinţele de admisibilitate instituite prin dispoziţiile imperative ale art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmează a fi pronunţată, în consecinţă, soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată în dosarul de faţă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

În raport de prevederile art. 513 C. proc. civ. şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a îndreptată împotriva Deciziei nr. pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. împotriva Deciziei nr. 2.124 din 22 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED