Suspension of binding tax order upheld as inspection void; company prevails on irreparable harm.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant tax authority's appeal as unfounded, thereby upholding the first-instance ruling that had (i) rejected as inadmissible the suspension request regarding an inspection report, and (ii) granted the suspension of execution of a "Dispoziţie Obligatorie" (binding order) issued after an economic-financial inspection, until the merits court rules on the annulment action. The dispute arose from a company's challenge to the tax acts, seeking suspension under Articles 14 and 15 of Law No. 554/2004 on administrative litigation, alongside Article 278(2) of the Fiscal Procedure Code (Law No. 207/2015), which were found satisfied cumulatively. The court held that a "well-justified case" existed because the inspection was vitiated by nullity—the company had not directly received state funds under O.U.G. No. 94/2011, and the tax authority violated Article 6(1) of the Fiscal Procedure Code by contradicting prior administrative acts covering the same facts for earlier years without permissible differences of opinion. An "imminent damage" was also established, as execution would cause grave, irreparable harm to the company's contractual and employment obligations. The suspension remains in force pending the trial on the annulment of the challenged act, and the decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 496 din C. proc. civ, art. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 7 din Legea nr. 554/2004; Suspension of binding tax order upheld as inspection void; company prevails on irreparable harm: The dispute arose from a company's challenge to the tax acts, seeking suspension under Articles 14 and 15 of Law No. 554/2004 on administrative litigation, alongside Article 278(2) of the Fiscal Procedure Code (Law No. 207/2015), which were found satisfied cumulatively. The court held that a "well-justified case" existed because the inspection was vitiated by nullity—the company had not directly received state funds under O.U.G. No. 94/2011, and the tax authority violated Article 6(1) of the Fiscal Procedure Code by contradicting prior administrative acts covering the same facts for earlier years without permissible differences of opinion. An "imminent damage" was also established, as execution would cause grave, irreparable harm to the company's contractual and employment obligations. The suspension remains in force pending the trial on the annulment of the challenged act, and the decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main ground for the verdict – used to reject the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub Dosar nr. x/2017, de către reclamanta SC A. SRL s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de inspecţie economico-financiară, suspendarea executării actului administrativ financiar reprezentat de Dispoziţia Obligatorie nr. x din 22.05.2017, precum şi a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x din 22.05.2017 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea actelor.
Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 182 din 17 august 2017, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x din 22.05.2017 şi în consecinţă, a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x din 22.05.2017, întocmit de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de inspecţie economico - financiară, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de inspecţie economico-financiară, a suspendat executarea Dispoziţiei Obligatorii nr. x din 22.05.2017 întocmită de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea acesteia.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 din C. proc. civ., pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi respingerea în totalitate a cererii de suspendare.
În opinia recurentei, instanţa de fond nu a reţinut în soluţionarea cauzei motive care să conducă la concluzia că sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Susţine recurenta că instanţa trebuia să analizeze eventuale împrejurări legate de efectele actului, deci în considerentele sentinţei civile pronunţate nu se puteau reţine aspect legate de legalitatea actului contestat, aşa cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.
În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, precizează recurenta că, instanţa de fond a reţinut în soluţionarea cauzei motivele de fond invocate de către reclamantă, ceea ce echivalează cu o antepronunţare asupra legalităţii actului administrativ-fiscal, în condiţiile în care nu au fost administrate probe concludente cu privire la legalitatea actului a cărui suspendare s-a dispus.
Consideră recurenta că simpla expunere a unor argumente de fapt şi de drept nu poate conduce la existenţa unei îndoieli asupra legalităţii actului administrativ şi, implicit la admisibilitatea cererii de suspendare aşa cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.
Susţine recurenta că îndeplinirea acestei condiţii presupune ca, pe baza pagubei iminente, reclamanta să fi dovedit împrejurări legate de efectele actului contestat, împrejurări care trebuiau dovedite.
Recurenta a învederat că, în cauză, nu este îndeplinită nici condiţia unei pagube iminente, întrucât simpla afirmaţie că executarea silită împotriva societăţii reclamante ar fi fost demarată şi ar putea întâmpina serioase dificultăţi în cazul punerii în executare a deciziei de impunere, în condiţiile în care la dosarul cauzei nu au fost depuse documente din care să rezulte dificultăţile ce ar rezulta din punerea în executare a actului administrativ fiscal, nu poate determina suspendarea actului.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării actului administrativ financiar reprezentat de Dispoziţia Obligatorie nr. x din 22.05.2017, precum şi a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x din 22.05.2017.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x din 22.05.2017, instanţa de fond în mod corect a admis excepţia inadmisibilităţii şi în consecinţă, a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x din 22.05.2017.
Cu privire la cererea de suspendare a Dispoziţiei obligatorii, instanţa de control judiciar reţine următoarele.
Din analiza prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, rezultă fără echivoc, că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele trei condiţii:
- în primul rând, existenţa unui caz bine justificat;
- în al doilea rând, suspendarea executării actului administrativ să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente;
- în al treilea rând, să fie formulată plângerea prealabilă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată (desigur, pentru cazurile când formularea plângerii prealabile este obligatorie) sau, după caz, cererea pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
La această reglementare cu caracter general, se adaugă în materia suspendării actului administrativ-fiscal prevederile art. 278 alin. (2) C. proc. fisc. , care instituie obligativitatea plăţii unei cauţiuni, condiţie îndeplinită în cauză.
Legea nr. 554/2004 defineşte atât "cazurile bine justificate", cât şi "paguba iminentă".
Astfel, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi imprevizibil sau după caz, perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) şi ş).
În cauza de faţă, instanţa de fond a reţinut că dintre motivele de nelegalitate a actului administrativ invocate de reclamanta-intimată în cererea de suspendare, două sunt apte să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ fiscal, inspecţia economico-financiară efectuată la A. SRL este lovită de nulitate şi inadmisibilă faţă de aspectul că A. nu a primit în mod direct fonduri/subvenţii de la bugetul de stat, astfel că nu face parte dintre operatorii economici care potrivit prevederilor O.U.G. nr. 94/2011 pot constitui subiectul inspecţiei economico-financiare; organele de control au încălcat prevederile art. 6 alin. (1) al Legii nr. 207/2015 privind C. proc. fisc. , întrucât nu au luat în considerare actele administrativ financiare prin care s-au concretizat inspecţiile economico-financiare desfăşurate în anii 2011, 2012 şi 2014 la societatea intimatei-reclamante, vizând aceleaşi contracte de prestări servicii şi acelaşi situaţii/stări de fapt, şi cu ocazia cărora nu au fost identificate nereguli şi nici stabilite măsuri privind aspectele cuprinse în Dispoziţia obligatorie contestată. În plus, instanţa de control judiciar reţine ca şi critică de vădită nelegalitate şi împrejurarea că societatea intimată a mai fost verificată de către aceleaşi organe de inspecţie economico-financiară pentru anii 2011, 2012 şi 2014, perioadă în care erau în derulare aceleaşi contracte de achiziţie publică, astfel cum rezultă din Rapoartele de inspecţie economico-financiară întocmite în 2012 şi 2013.
Or, C. proc. fisc. prevede în mod expres că nu pot exista diferenţe de opinie ale organelor de control în cazul aceleiaşi stări de fapt.
Prin urmare, exprimarea prin Dispoziţia obligatorie a unei opinii contrare actelor administrativ financiare emise Societăţii în anii 2011, 2012 şi 2014, apare ca fiind vădit nelegală, fiind încălcate prevederile art. 6 alin. (1) al Legii nr. 207/2015 privind C. proc. fisc.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.
În cauza de faţă, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, aceste condiţii sunt îndeplinite, în sensul că absenţa unei măsuri de suspendare a executării actului administrativ financiar atacat ar produce urmări grave, care nu ar putea fi înlăturate ulterior: imposibilitatea economică a intimate-reclamante de a-şi mai putea onora angajamentele faţă de partenerii comerciali, precum şi faţă de angajaţi; imposibilitatea intimatei de a mai asigura serviciile de asistenţă tehnică la execuţia lucrărilor de închidere a unor mine şi cariere, în baza contractelor în derulare.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva Sentinţei nr. 182 din 17 august 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2018.
GGC - ED