Tax suspension upheld against issuing administration; claim against regional directorate dismissed for lack of standing

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.03.2017, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x din 17.01.2017 şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. x din 31.01.2017.

Pentru soluţionarea acţiunii, reclamanta a făcut dovada achitării unei cauţiuni de 45.528 RON şi a unei cauţiuni de 30.664 RON.

Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 273 din 2 mai 2017, Curtea de Apel Craiova a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea executării Deciziilor din 17.01.2017 şi din 31.01.2017 emise de DGRFP Craiova până la soluţionarea în fond a cauzei.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, respingerea acţiunii.

A susţinut că instanţa de fond nu a motivat hotărârea.

Împotriva Sentinţei nr. 273 din 2 mai 2017 a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în numele şi pentru Administraţia Contribuabililor Mijlocii, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Prin recursul formulat, recurenta DGRFP Craiova susţine că instanţa de fond nu a motivat sentinţa atacată. Recurenta arată că motivarea reprezintă elementul esenţial al unei hotărâri care lipseşte din cuprinsul sentinţei. Mai departe precizează recurenta că nemotivarea hotărârii echivalează cu neanalizarea probelor administrate şi cu faptul că soluţia pronunţată este una formală şi nesusţinută.

În continuare susţine recurenta că apărările formulate cu privire la situaţia de faţă reţinută în raportul de inspecţie fiscală nu privesc legalitatea actelor a cărui suspendare se solicită. Reclamanta nu dovedeşte îndeplinirea acestei condiţii legale şi nu indică în mod concret care sunt motivele de fapt şi de drept care ar conduce la reţinerea îndeplinirii acestei condiţii.

Reclamanta nu aduce argumente de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalităţii actelor administrative fiscale contestate.

Susţine recurenta că din motivele de nelegalitate invocate de reclamantă precum şi din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă împrejurări care să creeze o îndoială serioasă şi suspiciuni în privinţa legalităţii actului administrativ.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, în opinia recurentei, reclamanta nu aduce niciun fel de argumente în susţinerea existenţei pagubei iminente.

Învederează recurenta că, se impune respingerea cererii de suspendare având în vedere consecinţele economico-financiare ale constatării încălcării legislaţiei în materie de către SC A. SRL, dar şi ca urmare a faptului că probele pe care şi-a întemeiat reclamanta cererea nu sunt concludente.

Recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în numele şi pentru Administraţia Contribuabililor Mijlocii critică hotărârea instanţei de fond, cu privire la faptul că aceasta pronunţă sentinţa în contradictoriu şi cu DGRFP Craiova şi nu cu emitentul actului a cărui suspendare se solicită, respectiv Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii.

Referitor la prima condiţie, cea a cazului bine justificat, în opinia recurentei, instanţa de fond, în mod eronat, o consideră ca fiind îndeplinită prin prisma faptului că argumentele reclamantei sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi totodată pentru faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri şi mai înainte ca justiţia să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluţiei de suspendare a executării actelor administrative fiscale.

Menţionează recurenta că argumentul instanţei ţine de o apreciere a fondului, de o analiză a validităţii actului administrativ şi nu de stricta interpretare a noţiunii de caz bine justificat.

Cea de a doua condiţie a pagubei iminente, se consideră de către instanţa de fond, în mod greşit a fi îndeplinită prin faptul că s-ar produce un prejudiciu reclamantei raportat la suma " un cuantum foarte ridicat, respectiv 46.190.555 RON, iar executarea acestei sume cauzează reclamantei dificultăţi majore în desfăşurarea activităţii".

Menţionează recurenta că această reţinere a instanţei nu este dovedită de exemple concrete, mai precis instanţa nu a indicat care sunt cazurile ce ar determina o pagubă iminentă reclamantei.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova

Prin Sentinţa recurată s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată nr. x din 17.01.2017 şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. x din 31.01.2017, emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii.

Decizia de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată nr. x din 17.01.2017 şi Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. x din 31.01.2017 sunt emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii şi nu de către DGRFP Craiova, aşa cum se menţionează în dispozitivul hotărârii.

Conform art. 36, teza I, C. proc. civ. "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii".

Raportat la dispoziţia legală anterior menţionată, instanţa reţine că, din punct de vedere procesual, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între cel obligat în temeiul raportului juridic obligaţional dedus judecăţii şi cel chemat în judecată în calitate de pârât.

În cauza de faţă, hotărârea a fost pronunţată în contradictoriu şi cu DGRFP Craiova şi nu cu emitentul actului a cărui suspendare se solicită.

Recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în numele şi pentru Administraţia Contribuabililor Mijlocii

Prin recursul formulat, recurenta susţine că instanţa de fond nu a motivat sentinţa recurată. Din cuprinsul sentinţei recurate rezultă că instanţa de fond şi-a precizat motivele pe care le-a avut în vedere la emiterea soluţiei de admitere a acţiunii şi de suspendare a efectului executoriu a Deciziei de Impunere şi a Deciziei nr. 458. Instanţa de fond face o expunere detaliată atât a ceea ce reprezintă condiţiile "caz bine justificat' şi "pagubă iminentă", cât şi o prezentare a considerentelor pe care le-a avut în vedere la analiza probelor administrate şi a susţinerilor ambelor părţi, prin raportarea acestora la cele două condiţii necesare pentru suspendarea actului administrativ.

Prin urmare, având în vedere că sentinţa recurată cuprinde considerentele care au format convingerea instanţei de fond asupra temeiniciei cererii formulată de A. SRL, se vor respinge criticile cu privire la nemotivarea acesteia.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei cazului bine justificat, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că argumentele prezentate de A. SRL, bazate pe probele administrate şi, totodată, pe faptul că procedura administrativă nu este finalizată, "constituie împrejurări legate de starea de fapt şi de drept aparent veridice, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa actelor administrative-fiscale contestate". Contrar celor susţinute de recurentă, intimata-reclamantă a prezentat şi a indicat motivele concrete de fapt şi de drept care susţin existenţa unui caz bine justificat, de natură a susţine o soluţie de suspendare a executării actelor administrative-fiscale contestate.

Prin recursul formulat, se susţine că intimata-reclamantă nu a adus nici un argument şi nicio probă în susţinerea îndeplinirii condiţiei pagubei iminente impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, se reţine că intimata a probat iminenţa producerii pagubei invocate, având în vedere că iniţierea procedurii de executare silită i-ar crea societăţii reclamante un prejudiciu material, punând-o în imposibilitatea de a-şi continua activitatea, în condiţiile în care aceasta are în derulare contracte de o valoare considerabilă.

Mai mult, în accepţiunea recurentei, cererea de suspendare formulată ar fi fost temeinică dacă ar fi fost depuse "date tehnice (cifre de afaceri, sumele aflate în conturi, termene de plată etc.)". Înalta Curte retine că intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei datele tehnice pe care recurenta susţine că ar fi trebuit să fie avute în vedere la soluţionarea cererii de suspendare. În acest sens au fost depuse documente privind cifra de afaceri, profitul, numărul de salariaţi şi fondul de salarii precum şi alte documente care erau de natură a arăta faptul că iniţierea unei executări silite întemeiată pe dispoziţiile din Deciziile administrative-fiscale ar fi condus, în mod cert, la imposibilitatea ca intimata-reclamantă să îşi mai desfăşoare activitatea.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de Administraţia Contribuabililor Mijlocii, ca nefondat.

În ceea ce priveşte recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova acesta va fi admis, cu consecinţa casării în parte a sentinţei recurate şi respingerii cererii formulată în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva Sentinţei nr. 273 din 2 mai 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ.

Casează în parte sentinţa recurată şi respinge cererea formulată în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Respinge recursul formulat de Administraţia Contribuabililor Mijlocii împotriva Sentinţei nr. 273 din 2 mai 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED