Anticompetitive fine ruling quashed and remanded for lack of stated reasons.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014, reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 49 din 03.12.2014, iar în subsidiar anularea parţială a Deciziei prin reducerea cuantumului amenzii aplicate reclamantei.

Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 600 din 24 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulate de reclamantă ca nefondată.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 600 din 24 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe sau, în subsidiar, în cazul reţinerii spre rejudecare, admiterii acţiunii în anulare, astfel cum a fost formulată.

În opinia recurentei, în speţă, este aplicabil motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Se susţine că este evidentă discrepanţa dintre complexitatea cazului - o situaţie de fapt cu numeroase detalii şi multe argumente, ce ţin atât de interpretarea faptelor cât şi de încadrarea lor - pe de o parte, iar pe de altă parte, motivarea efectivă a soluţiei primei instanţe, - pe mai puţin de o pagină, în care sunt prezentate două considerente propria mai mult decât sumare, care nu explică legalitatea Deciziei.

Precizează recurenta că sentinţa este în mod evident nemotivată, mai ales faţă de argumentele ridicate de societate prin cererea principală. Recurenta menţionează absenţa motivării sentinţei şi sub aspectul cererii în subsidiar.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru care a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 20 septembrie 2018.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată incident motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Recurenta-reclamantă A. SRL a solicitat prin cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, anularea Deciziei nr. 49 din 03.12.2014, iar în subsidiar anularea parţială a Deciziei prin reducerea cuantumului amenzii aplicată acesteia.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În cauză, din parcurgerea considerentelor sentinţei recurate, se observă că prima instanţă, fără a prezenta argumente în drept, se bazat exclusiv pe un cumul de citate din Decizia Consiliului Concurenţei, citate referite cu titlu general "corespondenţa întreprinderilor implicate". Fără a prezenta alte argumente, instanţa a concluzionat că, în speţă, comportamentul Agenţiilor Media ar fi fost rezultatul unei coordonări, care ar fi fost în mod corect calificată ca fiind înţelegere anticoncurenţială interzisă de art. 5 alin. (1) din Legea Concurenţei şi art. 101 alin. (1) Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Pe de altă parte, se observă că sentinţa de fond este nemotivată faţă de argumentele ridicate de societatea reclamantă prin cererea principală.

În ceea ce priveşte cererea în subsidiar, instanţa de fond a reţinut exclusiv faptul că, faţă de cuantumul preconizat de gravitate al faptei între 4 - 8%, s-a aplicat pragul cel mai redus de 4%. Or, instanţa nu a argumentat corectitudinea din punct de vedere legal a încadrării cuantumului de bază al amenzii reţinută de Consiliul Concurenţei.

Totodată, instanţa de fond a respins fără niciun fel de motivare argumentele invocate de societatea reclamantă prin cererea în anulare.

Examinarea hotărârii recurate se face în funcţie de motivele de fapt şi de drept avute în vedere de prima instanţă, motive ce trebuie să fie în concordanţă cu probatoriul administrat şi argumentele expuse de părţile în proces, iar, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanţa de recurs se află în imposibilitatea de a analiza legalitatea soluţiei adoptate.

În consecinţă, Înalta Curte constată că situaţia de fapt existentă în speţă nu a fost pe deplin lămurită, ceea ce echivalează cu o necercetare efectivă a fondului cauzei şi este de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil cel puţin al uneia dintre părţi.

În raport de motivele reţinute anterior, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În fond după casare, instanţa de trimitere urmează să examineze toate cererile şi argumentele invocate de reclamantă prin acţiune.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. SRL împotriva Sentinţei nr. 600 din 24 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED