Public hospital manager and private company administrator: distinct roles excluding statutory incompatibility under healthcare reform law.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.01.2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 16.12.2015 emis de pârâtă şi suspendarea efectelor acestuia până la soluţionarea cauzei, prin care s-a reţinut încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor prin deţinerea, simultan, în perioada 17.07.2014 - 08.06.2015, a funcţiei de manager interimar al C. Dezna şi a funcţiei de administrator al SC B. SRL, contrar dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 72 din 16 martie 2016, Curtea de Apel Timişoara a admis, în parte, acţiunea reclamantei, a anulat raportul de evaluare emis de pârâtă sub nr. x/16.12.2015 şi a respins cererea de suspendare a executării raportului până la soluţionarea cauzei.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenţia Naţională de Integritate a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca nefondată.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta pârâtă a susţinut următoarele:

Aspectul sub care consideră recurenta neîntemeiată sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Timişoara constă în faptul că situaţia în care s-a aflat intimate-reclamantă este în măsură să atragă starea de incompatibilitate, prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

În opinia recurentei, din modalitatea de redactare a dispoziţiilor acestui articol, rezultă fără echivoc faptul că legiuitorul a stabilit foarte clar care sunt incompatibilităţile funcţiei de manager de spital, una dintre acestea fiind calitatea de administrator la o societate comercială, fiind fără relevanţă dacă societatea comercială a desfăşurat sau nu activitate, dacă a realizat sau nu venituri, întrucât legiuitorul nu a făcut niciun fel de distincţie între societăţile care derulează activităţi şi cele care, deşi sunt înregistrate oficial, nu derulează activităţi.

Astfel, concluzionează recurenta, activitatea pe care intimata-reclamantă o desfăşura ca şi administrator al SC B. SRL se circumscrie în mod evident celor prevăzute de art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

1.4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 martie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20 septembrie 2018, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma motivelor invocate de recurenta - pârâtă şi a apărărilor formulate de intimata - reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimata-reclamantă a deţinut funcţia de manager interimar al C. Dezna în perioada 17.07.2014 - 08.06.2015. De asemenea, aceasta deţine începând cu data de 16.09.2004 funcţia de administrator al SC B. SRL, societate aflată în întrerupere temporară de activitate, începând cu data de 01.02.2012 şi până la 02.02.2016 (aspecte reţinute în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x din 16.12.2015 şi necontestate în cauză).

Prin Raportului de evaluare nr. x din 16.12.2015, emis de recurenta-pârâta Agenţia Naţională de Integritate, s-a reţinut că aceasta a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor instituit de art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, întrucât, în perioada 17.07.2014 - 08.06.2015 a deţinut simultan cele două funcţii.

Pe baza acestei stări de fapt, instanţa de fond a constatat că reclamanta nu s-a aflat în stare de incompatibilitate,

Soluţia primei instanţe, de admitere a acţiunii reclamantei şi de anulare a raportului de evaluare emis de pârâtă, este legală, reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În cuprinsul Legii nr. 95/2006, la art. 182 alin. (1) şi (1/1) din Legea nr. 95/2006, sunt prevăzute atribuţiile stabilite în sarcina managerului, din analiza acestora rezultând competenţa şi puterea decizională net superioară a managerului faţă de puterile unui administrator în tot ceea ce înseamnă conducerea activităţii entităţii economice pe care acesta o manageriază.

Altfel spus, funcţia de manager este una de autoritate, în sensul în care conducerea şi organizarea activităţii implică în mod covârşitor componenta decizională în planificarea şi coordonarea activităţii de ansamblu.

În schimb, funcţia de administrator la o societate comercială, care nu exclude nici ea componenta de planificare şi coordonare a activităţii, se exercită în limitele trasate/stabilite de persoanele/entităţile cu putere decizională în cadrul societăţii.

De asemenea, managerul este cel care încheie, în calitate de reprezentant legal al spitalului public, contracte de administrare cu persoanele anume prevăzute de lege (situaţia şefilor de secţie - art. 184 din Legea nr. 95/2006), ceea ce înseamnă că, în concepţia legiuitorului, managerul nu se confundă cu administratorul sau cu persoana ale cărei atribuţii sunt circumscrise îndeplinirii unor activităţi de administrare, managerul situându-se în ierarhia funcţiilor peste un administrator.

Pe de altă parte, procedura de selecţie şi numire a managerilor, precum şi condiţiile în care se prestează activitatea de management (pe baza unui contract de management) demonstrează că funcţia de manager este una distinctă şi anume prevăzută, asociată din punct de vedere legal sectorului public.

În Anexa II la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, prin noţiunea de funcţie publică specifică se înţelege, printre altele, funcţia de "manager public", ceea ce susţine ideea că noţiunea de manager este asociată din punct de vedere legal sectorului public. Legea nr. 95/2006 operează cu această noţiune de manager, arătând în art. 178 alin. (1) că:

"Spitalul public este condus de un manager, persoană fizică sau juridică".

În plus, trebuie menţionat că, prin alte acte normative ce reglementează incompatibilităţile unor categorii profesionale, în situaţii similare, legiuitorul a menţionat interdicţia privind desfăşurarea unor activităţi comerciale sau chiar interdicţia privind exercitarea funcţiei de membru în organele de conducere, administrare şi control în societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, pentru a fi clar şi expres prevăzut ceea ce se interzice.

Cu aceste observaţii, Înalta Curte constată că funcţia de administrator al unei societăţi comerciale nu poate fi asimilată cu "exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate", avute în vedere de legiuitor ca elemente de incompatibilitate pentru deţinerea concomitentă şi a calităţii de şef secţie în cadrul unui spital public.

Chiar dacă ambele funcţii implică în sens larg prerogativa de conducere a unei entităţi economice, acestea se diferenţiază şi rămân distincte în accepţiunea legii.

Totodată, trebuie subliniat că interdicţia desfăşurării oricărei alte activităţi, la care se referă art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, trebuie înţeleasă în sensul interzicerii oricărei activităţi de management sau manageriale, având în vedere modalitatea de redactare a normei juridice, unde expresia "oricare altă activitate" precede şi este completată de sensul final, menţionat ca fiind al funcţiei de manager.

În acelaşi sens, este de arătat că incompatibilitatea nu a fost prevăzută şi nici nu putea fi prevăzută în legătură cu desfăşurarea oricărei alte activităţi în general, ipotezele prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a) - d) din Legea nr. 95/2006 reglementând situaţii anume stabilite şi determinate ca elemente de incompatibilitate pentru exercitarea funcţiei de manager sau şef secţie în cadrul unui spital public.

Contrar celor reţinute prin raportul de evaluare şi reiterate prin cererea de recurs, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că intimata-reclamantă nu a încălcat interdicţia sus-menţionată prin conduita sa.

În concluzie, raportul de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, care consacră o stare de drept contrară, este nelegal, iar hotărârea instanţei de fond care-l anulează este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, soluţia adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, pentru menţinerea ei, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul exercitat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 72 din 16 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED