Insolvency as presumed non-compliance triggering automatic recovery of rural development funds under O.U.G. 66/2011

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.09.2015, reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 7 Centru şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, - anularea Deciziei nr. x din 24.06.2015 emise de AFIR de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 23.04.2015, -anularea Procesului-verbal nr. x din 23.04.2015 emis de AFIR - CRFIR 7 Centru şi - exonerarea sa de la restituirea cofinanţării în cuantum de 4.133.633,13 RON.

Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 40 din 25 februarie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acţiunea, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 23.04.2015 emis de AFIR - CRFIR 7 Centru pentru recuperarea cofinanţării de 4.133.633,13 RON, a anulat Decizia nr. x din 24.06.2015 emisă de AFIR şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 73.641,39 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

În opinia recurentei, hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material din următoarele considerente.

Instanţa de fond nu a interpretat corect situaţia de fapt şi nici nu a dat valoare prevederilor legale ale art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 şi clauzelor contractuale incidente respectiv art. 11 alin. (3) din Anexa I la contract.

Susţine recurenta că AFIR trebuia să aplice principiul proporţionalităţii, precizând următoarele. Insolvenţa sau falimentul unei societăţi priveşte strict starea acesteia, respectiv capacitatea acesteia de a performa pe piaţa economică. Aşadar, SC A. SRL este în insolvenţă, respectiv starea societăţii este afectată. În opinia recurentei, nu se poate aplica principiul proporţionalităţii întrucât insolvenţa nu afectează proiectul proporţional ci în întreaga societate.

Precizează recurenta că instanţa de fond a ignorat prevederile legale, probatoriul administrat în cauză, clauzele contractuale şi situaţia de fapt expusă chiar în cuprinsul hotărârii recurate.

Intrarea în stare de insolvenţă a beneficiarului de fonduri precum şi înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat prin acest program reprezintă nereguli, încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibile a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

Modificările substanţiale la un proiect sunt acelea care afectează condiţiile de implementare care pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietăţii, a amplasamentului, a unor elemente iniţiale caracteristice proiectului, potrivit art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 AFIR fiind obligată să procedeze la demararea activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru sumele acordate în cadrul contractului.

De asemenea, Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013 a Curţii Constituţionale, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 ţinându-se cont şi de Regulamentul CE nr. 1290/2005 al Consiliului privind finanţare apoliticii agricole comune, întăreşte activitatea de constatare a neregulilor.

Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, în limita şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Între intimata-reclamantă SC A. SRL şi recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a fost încheiat contractul de finanţare nr. x din 25.01.2007 care are ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în condiţiile programului special de preaderare pentru dezvoltare rurală - SAPARD şi vizează implementarea măsurii 1.1. Prelucrarea şi marketingul produselor agricole şi piscicole.

În baza acestui contract intimata-reclamantă a obţinut din partea AFIR o finanţare nerambursabilă în sumă totală de 4.133.633,13 RON pentru punerea în aplicare a unui proiect în valoare totală de 8.339.598 RON intitulat " Modernizare abator mixt, staţie de epurare, incinerator ecologic, depozit frigorific, spălătorie autor, împrejmuire auto, Vinţu de Jos, str. x, jud. Alba.

Conform art. 2 alin. (4) din contract, durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuţie a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de autoritatea contractantă.

Proiectul a fost finalizat integral, ultima tranşă de plată s-a efectuat de către AFIR la data de 14.01.2010, iar perioada de valabilitate a contractului a expirat la data de 14.01.2015.

În cursul anului 2014, urmare a unei inspecţii fiscale, organele fiscale au procedat la întocmirea Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 23.10.2014 şi au emis Decizia de impunere nr. x din 23.10.2014, stabilind în sarcina societăţii cu titlu creanţe fiscale suplimentare, suma de 29.347.529 RON.

Aceste debite au rezultat ca urmare a recalificării de către organul de inspecţie fiscală a sumelor acordate de către intimata-reclamantă cu titlu de indemnizaţie de detaşare angajaţilor săi, detaşaţi în Germania în perioada 2008 - 2011, considerându-se că sunt venituri de natură salarială motiv pentru care trebuie cuprinse în baza de calcul a contribuţiilor sociale datorate de angajator şi angajat.

Urmare a emiterii acestei decizii de impunere, la data de 10.09.2014, a fost deschisă procedura insolvenţei în forma reorganizării judiciare şi având în vedere că SC A. SRL a intrat sub incidenţa Legii nr. 85/2006, AFIR a procedat la demararea unui control şi stabilirea creanţelor bugetare în baza prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

Recurenta-pârâtă AFIR, consideră că deschiderea procedurii insolvenţei constituie în sine o neregulă.

Înalta Curte apreciază neîntemeiate susţinerile recurentei.

Dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 impun începerea activităţii de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului de finanţare, fără însă a prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă, în sensul prevederilor aceleiaşi ordonanţe de urgenţă.

Autoritatea recurentă a concluzionat că societatea reclamantă a intrat sub incidenţa Legii nr. 85/2006, ceea ce constituie o "neregulă", motiv pentru care, a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza Contractului de finanţare.

În acord cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, instanţa de control judiciar apreciază că recurenta-pârâtă a făcut în mod greşit aplicarea dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că simpla deschidere a procedurii insolvenţei în privinţa intimatei-reclamante, reprezintă în sine o neregulă, care determină automat restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat societăţii.

Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, textul legal enunţat instituie în sarcina autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene ca o primă obligaţie, demararea activităţii de constatare a eventualelor neregulilor apărute în derularea contractului de finanţare, în ipoteza deschiderii procedurii de insolvenţă a beneficiarului, şi subsecvent, declanşarea activităţii de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli, dacă au fost descoperite astfel de nereguli.

Obligaţia autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene prevăzută de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului şi dacă acestea sunt într-un raport de cauzalitate cu efectul produs, acela al intrării în insolvenţă, nicidecum nu se poate reţine existenţa unei prezumţii conform căreia intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora.

În mod evident, proiectul contractat nu a suferit nicio modificare, natura şi condiţiile sale de implementare nu au fost în niciun fel afectate, obiectivele finanţate au fost folosite conform scopului destinat, s-au respectat toate criteriile de eligibilitate şi selecţie cuprinse în cererea de finanţare şi nu s-a săvârşit nicio abatere în sensul O.U.G. nr. 66/2011, mai mult, la încheierea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 23.04.2015, perioada de valabilitate a contractului expirase, aşadar intrarea în insolvenţă nu are nici un efect asupra acestuia fiind mai mult decât evident că investiţia şi-a demonstrat viabilitatea economico-financiară.

În perioada supusă reorganizării, intimata-reclamantă nu a schimbat natura proprietăţii bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat, nu a modificat amplasamentul şi elementele iniţiale caracteristice proiectului, iar obiectivele finanţate au fost folosite conform scopului destinat şi nu au fost înstrăinate, fiind indispensabile desfăşurării activităţilor curente ale societăţii şi realizării planului de reorganizare.

În contextul prezentat, reţinându-se că deschiderea procedurii de insolvenţă nu reprezintă prin ea însăşi o neregulă, în sensul art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, iar în situaţia intimatei-reclamante nu s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente, se constată că demersul recurentei-pârâte de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare s-a realizat cu încălcarea principiului proporţionalităţii, reglementat de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

Instanţa de control judiciar mai reţine că orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia (art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011), aşa încât, simpla intrare în insolvenţă fără vreun efect economico-financiar asupra proiectului, care de altfel, a fost derulat cu succes de reclamantă, nu poate fi considerată neregulă.

Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 40 din 25 februarie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED