Civil vs. administrative jurisdiction for reimbursement of special public transport tickets issued under political persecution compensation laws

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. x/2018, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Neamţ, obligarea pârâtei la decontarea biletelor de călătorie gratuită în sumă de 9.307 RON, actualizată cu dobândă legală şi rata inflaţiei, conform art. IV pct. 30 din Ordinul MMSS nr. 97/2003 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru decontarea biletelor speciale de călătorie gratuită cu mijloacele de transport auto şi fluviale, acordate în baza prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 şi ale O.G. nr. 105/1999.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 8351 din 09.07.2018, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că, preeminenţa obiectului cererii care vizează obligaţia de efectuare a viramentelor conform OMMSS nr. 97/2003, atrage conform art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile speciale ale Legii nr. 554/2004, o competenţă specială, atribuită exclusiv de legiuitor, tribunalului, ca primă instanţă în materie de contencios administrativ.

Referitor la cererile incidentale, acestea au regimul prevăzut de dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ. şi atrag aceeaşi competenţă, pentru că privesc obligaţii expres stabilite prin Legea nr. 189/2002, în sarcina Caselor de pensii, în speţă, C. Neamţ.

2.2. Prin Sentinţa nr. 875 din 09.10.2018, Tribunalul Neamţ a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamantă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Instanţa a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată nu se circumscrie dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, deşi calitatea de pârâtă aparţine unei instituţii publice, litigiul dedus judecăţii nu priveşte un act administrativ emis de C. Neamţ.

Reclamanta a invocat dispoziţiile Ordinului nr. 97/2003 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru decontarea biletelor speciale de călătorie gratuită cu mijloacele de transport auto şi fluviale, acordate în baza prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. IV, pct. 27, "Până la data de 5 a lunii pentru luna expirată agentul economic transportator depune la B. factura fiscală însoţită de un exemplar al borderourilor şi al situaţiei centralizatoare, împreună cu cupoanele-talon detaşabile, ca documente justificative în vederea efectuării decontării", iar potrivit pct. 29, "După verificarea documentelor ce însoţesc factura fiscală, primite până la data de 15 a lunii curente pentru luna expirată, B. vor întocmi documentaţii separate pentru solicitarea creditelor bugetare necesare în vederea decontării acestora, pe care le vor înainta CNPAS - Direcţia economică execuţie buget".

În condiţiile în care acţiunea reclamantei nu vizează un act de autoritate în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pretenţiile au o natură civilă care excedează competenţei instanţei de contencios administrativ.

Cum pretenţiile reclamantei sunt în sumă de 14.523 RON, competenţa revine judecătoriei, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ.

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Reclamanta SC A. SRL, agent transportator, a solicitat prin cererea de chemare în judecată, obligarea pârâtei C. Neamţ la efectuarea viramentelor, prin obligarea acesteia la plata sumei de 14.523 RON (astfel cum a fost precizată), actualizată cu dobânda legală şi rata inflaţiei, conform art. IV pct. 30 din Ordinul MMSS nr. 97/2003 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru decontarea biletelor speciale de călătorie gratuită cu mijloacele de transport auto şi fluviale, acordate în baza prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 şi ale O.G. nr. 105/1999.

Înalta Curte constată că, prin obiectul său, cererea de chemare în judecată nu se circumscrie cadrului procesual al unei acţiuni în contencios administrativ, aşa cum este configurat prin art. 52 din Constituţia României şi art. 1 alin. (1), precum şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În temeiul acestor prevederi legale, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ ori prin soluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.

Actul administrativ este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

În cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, recunoaşterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim nu pot fi solicitate decât în legătură cu un act administrativ tipic sau asimilat, supus controlului de legalitate exercitat de instanţă.

Or, în cauza de faţă, reclamanta nu atacă un act administrativ emis de pârâtă ci solicită plata serviciilor de transport rutier prestate în baza biletelor speciale de călătorie, beneficiarilor Decretului-lege nr. 118/1990 şi ai O.G. nr. 105/1999 şi obligarea corelativă a pârâtei la decontarea acestor cheltuieli, care se suportă de la bugetul de stat.

Serviciile prestate de reclamantă sunt reglementate şi derivă din lege, respectiv din prevederile Ordinului MMSS nr. 97/2003 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru decontarea biletelor speciale de călătorie gratuită cu mijloacele de transport auto şi fluviale, acordate în baza prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, aceleaşi reglementări reprezentând şi temeiul decontării cheltuielilor de către pârâtă.

În cadrul acestor raporturi, pârâta C. Neamţ nu emite nici un act administrativ şi nu acţionează în regim de putere publică ci doar în executarea unei obligaţii stabilite în sarcina sa prin lege, decontarea şi virarea sumelor de bani reprezentând doar simple operaţiuni administrative.

Înalta Curte apreciază astfel că litigiul generat de plăţile solicitate nu se circumscrie contenciosului administrativ, pretenţiile deduse judecăţii având natură civilă.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ. şi ţinând seama de valoarea obiectului cererii, raportat la prevederile art. 94 alin. (1) lit. k) din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Societatea Comercială A. SRL şi pârâta C. Neamţ, în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2018.

GGC - ED